CtEDO 25.10.2001 Auto

AFFAIRE BINI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
25.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE BINI c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA BINI c. ITALIA Cerere nr. 495/58/99 HOTĂRÂREA STRASBURG 25 octombrie 2001 DEFINIF 25/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Bini c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Res președinte Pastor Ridruejo Caflisch Cabral Barreto V.H. B utkevych, judecătorii mei Vajić M. D el Tufo, judecător ad hoc, și a domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 octombrie 2001, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, domnul Elio Bini ( Recurentul a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 24 mai 1993 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( În conformitate cu un compromis de vânzare și repararea daunelor suferite, Curtea a declarat că este reprezentată de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 9 noiembrie 2000. Această audiere și cele patru care au urmat, până la 18 decembrie 1991, s-au referit la o sechestrare și la cererile de admitere a mijloacelor de probă. La 24 iunie 1992, părțile și-au prezentat concluziile cu privire la mijloacele de probă, iar judecătorul de punere în funcțiune a fixat în fața camerei competente la 22 ianuarie 1993. Printr-o ordonanță din 29 ianuarie 1993, al cărei text a fost depus la grefă la 9 februarie 1993, instanța a aprobat audierea martorilor și a stabilit în acest scop interdicția din 12 mai 1993 în fața judecătorului pentru punerea în funcțiune. La audiție a continuat la 29 septembrie 1993 și părțile au prezentat concluziile lor la 24 februarie 1994. Tribunalul a amânat la tribunal la 14 martie 1996. printr-o ordonanță din 14 februarie 1996, al cărei text a fost depus la grefă la 20 februarie 1996, tribunalul a amânat la reședința la 14 martie 1997. Această audiere a fost trimisă la data de 22 februarie 1998 deoarece judecătorul de punere în funcțiune a avut un obstacol și apoi din oficiu la data de 3 decembrie 1998. Între timp, legea privind sezioni stralcio a intrat în vigoare, președintele Tribunalului a atribuit cazul colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (sezione stralcio). , compuse dintr-un judecător titular, în calitate de președinte, și doi judecători onorari, au fost creați în temeiul articolului 90 din Legea nr. 353/1990 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 534/1995) pentru a absorbi întârzierile de cauze pendinte în fața instanțelor civile. ianuarie 1999 a stabilit tentativa de soluționare pe cale amiabilă la 8 martie 1999. Potrivit informațiilor furnizate de solicitant, cauza a fost intenționată la 19 mai 1999 dar părțile mai aveau până la 23 septembrie 1999 pentru a depune note. Potrivit informațiilor furnizate de solicitant, printr-o hotărâre, al cărei text a fost depus la grefa din 24 ianuarie 2000, instanța a acceptat cererea reclamantului. Cu toate acestea, între timp, această clădire a făcut obiectul unei sesizări la 20 februarie 1997. Procedura este pendinte în fața Tribunalului din Velletri și licitarea acestui bun este stabilită la 21 februarie 2001. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. 13 Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1).14, după examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În schimb, Curtea nu a constatat nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere; în schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 25 000 000 ITL pentru prejudiciul moral. Reclamantul solicită, de asemenea, 15 125 150 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și 20 280 000 ITL pentru cele suportate în fața Curții 19. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi § 30. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 5 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordul cu reclamantul. Interese moratorii 20. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L.UNANIMITATE, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 25 000 000 000 (25 de milioane) lire italiene pentru daune morale și 5 000 000 (cinci milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor crește cu o dobândă simplă de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 25 octombrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE E.G. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE E.G. c. ITALIE ( Requête n° 44480/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE CHINNICI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CHINNICI c. ITALIE ( Requête n° 49374/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE BONACCI ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE BONACCI ET AUTRES c. ITALIE (Requête n° 49313/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE ROSA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ROSA c. ITALIE ( Requête n° 49361/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE SALVI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE SALVI c. ITALIE ( Requête n° 49360/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 27/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
Sursă