CtEDO 25.10.2001 Auto

AFFAIRE FERRARI c. ITALIE (n° 2)

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
25.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE FERRARI c. ITALIE (n° 2) (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA FERRARI c. ITALIA (nr. 2) Cerere nr. 44555/98 HOTĂRÂREA STRASBURG 25 octombrie 2001 DEFINIF 25/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Ferrari c. Italia (nr. 2), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din domni. Ress președintele Pastor Ridruejo Caflisch Cabral Barreto V.H. B utkevych, judecătorii mei Vajić M. D el Tufo, judecător ad-hoc, și al dlui V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 octombrie 2001, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o instanță îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, Marcella Ferrari Veronesi ( E.F. Abbate, avocat la Orte (Viterbe). Guvernul italian (adică guvernul este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 9 noiembrie 2000. La 12 noiembrie 1975, recurenta a atribuit municipiul Romei și regiunea Lazio în fața Tribunalului Administrativ din Lazio pentru a obține anularea parțială a decretului de expropriere a terenului său. La 18 aprilie 1978, reclamanta a făcut apel la Consiliul de Stat. O audiere a avut loc la 7 ianuarie 1986. Printr-o ordonanță în afara ședinței din aceeași zi, Consiliul de Stat a ordonat municipiului să depună la dosar anumite documente. În aprilie 1987, Consiliul de Stat a constatat că municipalitatea nu a depus la dosar întreaga documentație solicitată și i-a acordat un nou termen. O audiere a avut loc la 15 martie 1988. Printr-o decizie din aceeași zi, al cărei text a fost depus la gref la 31 mai 1988, Consiliul de Stat însărcinat cu depunerea la dosar a anumitor documente. În același timp, la 17 mai 1986, recurenta a adresat ambele pârâte în fața Tribunalului Administrativ din Lazio pentru a obține anularea deliberării declarând terenul recurentei, prin hotărârea din 18 ianuarie 1990, al cărei text a fost depus la grefă la 6 septembrie 1990, Tribunalul a respins cererea recurentei. La 24 decembrie 1990, reclamanta a făcut apel la Consiliul de Stat. La o dată nespecificată, cele două proceduri au fost anexate. Printr-o hotărâre din 17 decembrie 1996, al cărei text a fost depus la grefă la 7 aprilie 1997, Consiliul de Stat a dat dreptul la prima cerere a recurentei și a respins a doua. 10. Între timp, la 5 mai 1976, reclamanta a atribuit aceleași pârâte în fața instanței de apel a Romei pentru a obține un nou calcul al sumei de la 5 iulie 1976. Trei dintre cele nouăsprezece audieri care fuseseră stabilite între această dată și 8 iulie 1985, trei au vizat o chestiune de constituționalitate a unui articol din Legea privind proprietatea, unsprezece au fost amânate la cererea părților sau a recurentei sau din cauza absenței acesteia, iar două landuri au fost dați în judecată. În ianuarie 1986, a fost numit un expert, care a depus jurământul la 28 aprilie 1986. Patru audieri mai târziu, dintre care două au fost în cauză la jurisdicție, la 4 mai 1987 judecătorul stabilise la data de 25 mai 1987 . La acea dată, încuviințarea pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la 17 mai 1988. Cu toate acestea, aceaceasta a fost amânată o dată la cererea recurentei și de patru ori la cererea părților și nu a avut loc decât la 23 iunie 1992. Printr-o ordonanță în afara ședinței din 7 iulie 1992, al cărei text fusese depus la grefă la 27 iulie 1992, Curtea suspendase procedura în așteptarea hotărârii Consiliului de Stat 12. La 3 octombrie 1997, recurenta a reînceput procedura în fața instanței de apel a Romei. La 23 octombrie 1997, la următoarea cinstire a fost stabilită la 2 decembrie 1997; cu toate acestea, aceaceasta a fost amânată la 23 martie 1999 la cererea părților. În ziua următoare, părțile și-au prezentat concluziile. 13. printr-o hotărâre din 29 martie 1999, al cărei text a fost depus la grefă la 21 martie 1999 În iunie 1999, instanța de apel a respins cererea recurentei. În ceea ce privește VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE14, recurenta a afirmat că durata celor două proceduri a încălcat principiul mai multor perioade de timp rezonabile, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 15. În ceea ce privește cea de-a doua procedură, perioada care trebuie luată în considerare a început la 5 mai 1976 și a fost încheiată la 21 iunie 1999. 17. Prin urmare, acestea au durat mai mult de douăzeci și unu de ani și, respectiv, patru luni pentru două instane și douăzeci și trei de ani și o lună pentru două instane. 18. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de încălcări ale obligației de termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 1 915 794 816 lire italiene (ITL) pentru prejudicii materiale și solicită, fără a o cuantifica, o sumă pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 22. Curtea nu a primit o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde recurentei 75 000 000 000 ITL pentru prejudicii morale. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 23. Recurenta solicită, de asemenea, 36 148 942 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 80 514 648 ITL pentru cele suportate în fața Curții. 24. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 5 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordul cu reclamanta. Interese moratorii 25. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L.UNANIMITATE, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 75 000 000 (șaizeci și cinci de milioane) lire italiene pentru daune morale și 5 000 000 (cinci milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 25 octombrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-03-01
0,98
AFFAIRE ROSSANA FERRARI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ROSSANA FERRARI c. ITALIE (Requête n° 44527/98) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2002-03-28
0,97
AFFAIRE SERGIO FERRARI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SERGIO FERRARI c. ITALIE (Requête n° 54287/00) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 28 mars 2002 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Sergio Ferrari c. Italie, La Cour europée
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE CAPRI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CAPRI c. ITALIE (Requête n° 49319/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE MARI c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MARI c. ITALIE (n° 2) ( Requête n° 49365/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE FERRARESI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE FERRARESI c. ITALIE (Requête n° 44405/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
Sursă