CtEDO 25.10.2001 Auto

AFFAIRE GALGANI ET DE MATTEIS c. ITALIE (n° 2)

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
25.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE GALGANI ET DE MATTEIS c. ITALIE (n° 2) (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA GALGANI ȘI MATEIS c. 2) Cerere nr. 44497/98 HOTĂRÂREA STRASBURG 25 octombrie 2001 DEFINITIVF 25/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Galgani și de Matteis c. Italia (nr. 2), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Cabral Barreto V.H. B utkevych, judecătorii mei Vajić M. D el Tufo, judecător ad hoc, și al dlui V. Berger Grefier de Secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 octombrie 2001, rend la hotărâre că iată, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și resortisanți italieni, dnii Mauro Galgani și Duilio De Matteis ( Curtea a declarat cererea admisibilă la 9 noiembrie 2000. La 16 decembrie 1975, reclamanții l-au numit pe domnul I., fostul lor asociat, în fața tribunalului din Laaquila, pentru a obține restituirea bunurilor și mărfurilor. La rândul său, pârâtul a depus o cerere reconvențională pentru a obține plata unei anumite sume. Din cele 15 audieri stabilite între 20 mai 1976 și 12 octombrie 1978, două au fost dedicate discuțiilor privind mijloacele de probă și unul depunerii la grefa de documente, șase au fost trimise la cererea reclamanților, două la cererea pârâtului, una la cea a părților, o audiere a fost amânată din cauza absenței reclamanților și una din cauza cererii părții adverse. În 1978, tribunalul a fost suspendat din oficiu la data de 8 martie 1979. La 15 martie 1979, la tribunalul de judecată a fost amânat la 22 martie 1979 la cererea reclamanților. În ziua următoare, judecătorul a respins cererea de joncțiune a prezentei cauze unei alte pendinte între aceleași părți. Din cele 16 ședințe stabilite între 24 mai 1979 și 17 octombrie 1985, opt au fost legate de audierea martorilor, trei au fost retrimise la cererea reclamantului, trei la cererea părților și una la cea a pârâtului și o audiere a fost amânată din oficiu. La 9 ianuarie 1986, tribunalul a fost revocat pentru a permite părților să-și prezinte concluziile. La 10 ianuarie 1986 April 1986, judecătorul a respins cererea reclamanților privind expertiza. Părțile și-au prezentat concluziile la 25 septembrie 1986, iar la 18 noiembrie 1987 au avut loc pledoariile. printr-o hotărâre din 2 decembrie 1987, al cărei text a fost depus la grefă la 2 ianuarie 1988, Tribunalul a respins cererea reclamanților. printr-o ordonanță în afara ședinței din 2 ianuarie 1988. În decembrie 1987, Tribunalul a redeschis judecata cu privire la cererea reconvențională și a stabilit o audiere la 13 martie 1988. La acea dată, instanța a fost revocată la cererea pârâtului. La 29 septembrie 1988, judecătorul a suspendat cauza în culpă a unei hotărâri referitoare la o altă cauză între părți. După o hotărâre a instanței de apel și o altă hotărâre a Curții de Casație, această a doua cauză era încă în curs de desfășurare în fața instanței de apel a Romei. Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 16 decembrie 1975 și a fost încă suspendată la 27 septembrie 2001. La această dată a durat deja puțin peste 25 de ani și nouă luni pentru o instanță. 11. Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 14. Fiecare reclamant solicită 250 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 15. Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 65 000 000 000 ITL pentru prejudiciul moral. Provizioane și cheltuieli de judecată 16. Solicită, de asemenea, suma globală de 82 648 764 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi § 30. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma globală de 4 000 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordă 2 000 000 ITL fiecărui solicitant. Interese moratorii 18. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data d adoptarea prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. PE CESUL, CURȚA, ÎN LÂNĂ, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 65 000 000 (65 de milioane) lire italiene pentru daune morale și 2 000 000 (două milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 25 octombrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-09-28
0,98
AFFAIRE GALGANI ET DE MATTEIS c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GALGANI ET DE MATTEIS c. ITALIE (Requête n° 39871/98) ARRÊT STRASBOURG 28 septembre 2000 En l’affaire Galgani et De Matteis c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une cha
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE MANTINI c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MANTINI c. ITALIE (n° 2) ( Requête n° 44498/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2001-03-01
0,96
AFFAIRE MARI ET MANGINI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MARI ET MANGINI c. ITALIE (Requête n° 44517/98) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2000-11-09
0,96
AFFAIRE I.F. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE I.F. c. ITALIE (Requête n° 40968/98) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-12-06
0,96
AFFAIRE CROTTI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CROTTI c. ITALIE (Requête n° 49309/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
Sursă