AFFAIRE MARINELLI c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

25.10.2001

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE MARINELLI c. ITALIE (CtEDO, 2001)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA MARINELLI c. ITALIA Cerere nr. 49364/99 HOTĂRÂREA STRASBURG 25 octombrie 2001 DEFINITIVF 25/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Marinelli c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președintele Pastor Ridruejo Caflisch Cabral Barreto V.H. B utkevych, judecătorii mei Vajić M. D el Tufo, judecător ad hoc, și al dlui V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 octombrie 2001, Rend la hotărâre, adoptat la această dată, la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care o resortisantă italiană, Lucia Marinelli, reclamanta, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 5 ianuarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Lacului și Libertăților Fundamentale ( este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 9 noiembrie 2000. ÎN FAVOAREA sa la 29 aprilie 1992, recurenta a fost atribuită de domnul S. în fața Tribunalului de la Macerata pentru a face să se recunoască faptul că a avut dreptul, în calitate de vecin, de a răscumpera terenul agricol în locul reclamantei și de a obține transferul de proprietate. Din cele zece audieri stabilite între 20 aprilie 1993 și 21 mai 1998, una a fost amânată din oficiu, una a fost amânată pentru că în ziua aceea avocații făceau grevă, șapte au vizat mijloace de probă cum ar fi audierea martorilor și prezentarea documentelor, iar ultima a fost trimisă pentru a permite părților să-și prezinte concluziile. La data de 5 noiembrie 1998 a intrat în vigoare legea privind sezioni stralcio. Sezioni stralcio, compuse dintr-un judecător titular, în calitate de președinte, și doi judecători onorari, au fost create în temeiul articolului 90 alineatul (5) din Legea nr. 353/1990 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 534/1995) pentru a absorbi întârzierea cauzelor pendinte în fața instanțelor civile. Cu toate acestea, din observațiile Ö Õ nici un magistrat Õ nu a fost inițial desemnat acestui colegiu de magistrat, procedurile sunt întotdeauna tratate de aceiași judecători, suprasolicitați de muncă. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 29 aprilie 1992 și procedura este încă în curs de desfășurare până în prezent. 10. Prin urmare, Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de nerespectări față de cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit, Curtea nu a constatat nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere; în schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei suma solicitată, și anume 20 000 000 ITL, pentru prejudiciul moral. Interese moratorii 16. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN Lprecum UNANIMITATE, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 20 000 000 (80 de milioane) de lire italiene pentru daune morale că această sumă va mări dobânda simplă cu 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Vincent Berger Georg Ress Module Președinte