- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 octombrie 2001
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Hasan Yagiz împotriva Turciei
Traducere în română Auto
La 17 aprilie 1985, ofițerii de poliție din Hotărârea de Securitate din Ankara au arestat reclamantul în suspect de a fi membru al unei organizații armate ilegale, Dev-Yol (Camera Revoluționară). 10. La 6 februarie 1985, Curtea de Lege Marțială din Ankara (sıkıyönetim mahkemesi) a ordonat detenția reclamantului la reținere. 11. La o dată neespecificată în 1985 procurorul public militar a depus un proiect de inculpare la Curtea Marțială împotriva reclamantului. Procurorul public a acuzat, printre altele, de a fi membru al Dev-Yol, al cărui obiect a fost de a submina ordinul constituțional și de a înlocui cu un regim marxist-leninist. Procesul a solicitat pedeapsa cu moartea în temeiul articolului 146 § 1 din Codul Penal turc.
S-a decis, de asemenea, că acest acuzat ar trebui să fie aderat la acuzarea din 26 februarie 1982 depusă împotriva altor 722 acuzați Dev-Yol. 12. La 11 mai 1988, Curtea de Lege Marțială din Ankara a ordonat eliberarea reclamantului în așteptarea procesului. 13. Într-o hotărâre din 19 iulie 1989, Curtea de Lege Marțială a condamnat reclamantul din cauza implicarii sale în Dev-Yol. A condamnat reclamantul la șase ani de închisoare în temeiul articolului 146 § 3 din Codul Penal turc. 14. Reclamantul a apelat la Curtea Militară de Cassare (askeri yargıtay). 15. În urma promulgării Legii din 27 decembrie 1993, care a abolit jurisdicția Curților de Justiție Marțială, Curtea de Cassie (yargıtay) a dobândit jurisdicția asupra cauzei și, la 26 decembrie 1994, dosarul a fost transmis.
16. La 27 decembrie 1995, Curtea de Cassie a susținut hotărârea de mai sus. 17. art. 146 §§ 1 și 3 din Codul Penal turc prevede: „Cine încearcă să modifice sau să modifice în întregime sau în parte Constituția Republicii Turce sau să efectueze un lovit de stat împotriva Marei Adunări Naționale formate în temeiul Constituției sau să o împiedice prin forță să își îndeplinească funcțiile, este responsabil de pedeapsa cu moartea… Acceptarea infracțiunii menționate la alineatul (1), altele decât cele menționate la alineatul (2), este pedepsită de închisoare grea timp de cel puțin cincisprezece ani și este discalificată pentru a deține biroul public pe viață.”
9. On 17 April 1985 police officers from the Ankara Security Directorate arrested the applicant on suspicion of membership of an illegal armed organisation, the Dev-Yol (Revolutionary Way). 10. On 6 February 1985 the Ankara Martial Law Court (sıkıyönetim mahkemesi) ordered the applicant’s detention on remand. 11. On an unspecified date in 1985 the Military Public Prosecutor filed a bill of indictment with the Martial Law Court against the applicant. The Public Prosecutor accused the applicant, inter alia, of membership of the Dev-Yol, whose object was to undermine the constitutional order and replace it with a Marxist-Leninist regime. The prosecution sought the death penalty under Article 146 § 1 of the Turkish Criminal Code.
It was further decided that this indictment should be joined to the indictment of 26 February 1982 lodged against 722 other Dev-Yol defendants. 12. On 11 May 1988 the Ankara Martial Law Court ordered the applicant’s release pending trial. 13. In a judgment of 19 July 1989 the Martial Law Court convicted the applicant on account of his involvement in the Dev-Yol. It sentenced the applicant to six years’ imprisonment under Article 146 § 3 of the Turkish Criminal Code. 14. The applicant appealed to the Military Court of Cassation (askeri yargıtay). 15. Following promulgation of the Law of 27 December 1993, which abolished the jurisdiction of the Martial Law Courts, the Court of Cassation (yargıtay) acquired jurisdiction over the case and on 26 December 1994 the case file was transmitted to it.
16. On 27 December 1995 the Court of Cassation upheld the above judgment. 17. Article 146 §§ 1 and 3 of the Turkish Criminal Code provides: “Whosoever shall attempt to alter or amend in whole or in part the Constitution of the Turkish Republic or to effect a coup d’état against the Grand National Assembly formed under the Constitution or to prevent it by force from carrying out its functions shall be liable to the death penalty… Accomplices to the crime specified in paragraph one, other than those specified in paragraph two, shall be punished by heavy imprisonment for not less that fifteen years and be disqualified to hold public office for life.”