CtEDO 06.12.2001 Auto

AFFAIRE MAZZACCHERA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
06.12.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE MAZZACCHERA c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA MAZZACHERA c. ITALIA (Recuperarea nr. 49322/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 6 decembrie 2001 DEFINITIVF 06/03/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Mazzacchera c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii Ress Președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve judecători Ferrari Bravo, judecător ad-hoc, și al domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 noiembrie 2001, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o hotărâre îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, domnul Pierina Mazzacchera, reclamanta, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 11 decembrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor lapei și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind libertățile fundamentale) la data de 2 iulie 1999 cu numărul de dosar 49322/99. N. Di Domenico, avocată la Pomezia (Roma) și, începând cu 1 octombrie 2001, este reprezentată de domnul D 1 din Regulamentul de procedură. Această cerere a fost atribuită noii secțiuni. La 20 ianuarie 1990, recurenta, fostă salariată la societatea cu răspundere limitată E., a informat judecătorul judecător din Roma, care funcționa ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o indemnizație de încheiere a contractului, precum și la contribuțiile și diferențele de retribuție la care se considera că are dreptul. La 28 ianuarie 1992, judecătorul a stabilit data primei audieri la 14 decembrie 1992. La acea dată, pentru a respecta principiul contradictoriei, judecătorul a autorizat punerea în discuție a securității sociale și reclamanta a solicitat audierea martorilor. La 28 iunie 1993, reclamanta a insistat în cererea menționată, iar judecătorul a amânat cauza la 22 noiembrie 1993. 1993. În ziua aceea, audierea martorilor a fost acceptată și a avut loc la 24 octombrie 1994 și 10 octombrie 1995. La 18 iunie 1996, judecătorul din instanță a dus la bun sfârșit un martor care nu a fost prezentat. La data de 28 octombrie 1996 a fost amânat din oficiu la 29 octombrie 1997. Această audiere și cea din 17 octombrie 1997. noiembrie 1997 au fost exmatriculate deoarece a fost imposibil să se ajungă la martor. La audierea acestuia din urmă a avut loc la 26 ianuarie 1998, data la care judecătorul a fixat dezbaterile la 16 noiembrie 1998. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 15 ianuarie 1999, instanța judecătorului a făcut parțial dreptul la cererea recurentei. Potrivit informațiilor furnizate de reclamantă, la o dată nespecificată societatea E. interjeta apel. Prima ședință a fost stabilită la 28 iunie 2002. Între timp, la o dată nespecificată, în executarea hotărârii de primă instanță și la cererea recurentei, judecătorul dispunea de un ordin de plată împotriva societății. Notificarea actului nu a fost acceptată de către destinatar din cauza unei erori privind numele societății. A la que que que la que que que que l que l que l que que l que l que que que travail de l'a que que que que que l que que que que l que que l que que l que que que l que que l que que que que que que que que que que que que que que que que que que que que que que que que l que que que l que que que l que que que que que l que que que que l que que que que que que l que que que que que que que que que l que que que que que que que que que que que que que que que que que l que que que que que que que que que l que que que que que que que que que que que que et que que que que que que que et et que et que que que que que que que que que que que que que que que que que que que que que que que que que que que et et et que que que que que que que que et et que et que que que que que que que que et et et et et et et que que que que que que que que que et que et et et et et et et que et que et que que que et et que et que et que et que et que et que et que et que que que et que que que que que que et que que et et martie 1999 pentru o sechestrare a creanțelor la societatea E. Vânzarea bunurilor societății confiscate a fost stabilită la 3 decembrie 1999. Între timp, la 23 noiembrie 1999, societatea E. a opus executarea. Această opoziție a fost respinsă de judecător la 16 decembrie 1999. La data de 14 decembrie 2000 a fost retrimisă la 1 martie 2001 la cererea unei noi părți implicate. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. 13 Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1).14, după examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 15 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și 80 000 000 ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 17. Curtea nu a primit o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde recurentei 14 000 De asemenea, reclamanta solicită 5 000 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții 19. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru procedura în fața Curții și la data la care a fost acordată recurentei. Interese moratorii 20. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în L că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 6 decembrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-03-01
0,97
AFFAIRE F.P. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE F.P. c. ITALIE (Requête n° 46978/99) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE MEZZENA c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE MEZZENA c. ITALIE (Requête n° 49311/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2001-12-11
0,97
AFFAIRE MEZZETTA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MEZZETTA c. ITALIE (Requête n° 51654/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-01-16
0,96
AFFAIRE M.Q. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE M.Q. c. ITALIE (Requête n° 46985/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-12-06
0,96
AFFAIRE D'ARRIGO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE D’ARRIGO c. ITALIE (Requête n° 49318/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă