CtEDO 06.12.2001 Auto

AFFAIRE D'AMORE c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
06.12.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE D'AMORE c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA SUPRAVEGHETĂ C. ITALIA (Recuperarea nr. 49307/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 6 decembrie 2001 DEFINITIVF 06/03/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În acest caz, în cauza DAmore c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii Ress Președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve judecători Ferrari Bravo, judecător ad hoc, și al domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 noiembrie 2001, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cale de atac împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, domnul Patrizio D reclamantul a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Fundamentale la data de 10 ianuarie 1998 în temeiul articolului 25 din Convenția privind apărarea drepturilor la libertăților fundamentale ( L. și domnul A. Rossi, avocați din L ÎN FAVOAREA unui act notificat la 31 iulie 1991, reclamantul l-a numit pe domnul C.C. în fața judecătorului de instanță din L.Aquila pentru a recupera o sumă de aproximativ 2 000 000 de lire italiene. Prima audiere a avut loc la 15 noiembrie 1991. 1991, Consiliul reclamantului a solicitat numirea unui expert, iar ședința a fost amânată pentru a permite reprezentantului pârât să se constituie în procedură. Consiliul reclamantului își reiterează cererea la 13 decembrie 1991. După audierile din 24 ianuarie și 7 februarie 1992, judecătorul l-a respins printr-o hotărâre interlocutorie din 17 aprilie 1992, o excepție de incompetență ridicată anterior de pârât. La 18 noiembrie 1992, după trei audieri, dintre care două retrimise la cererea pârâtului, judecătorul desemnează un expert și admite audierea martorilor. La 18 decembrie 1992, expertul a depus jurământul și judecătorul i-a acordat un termen de 90 de zile pentru depunerea la grefa raportului său. și 23 aprilie 1993 au fost dedicate audierii martorilor. La 18 iunie și 22 octombrie 1993, judecătorul a trimis cazul înapoi în așteptarea depunerii raportului de expertiză și a însărcinat grefa să solicite depunerea. După două audieri, părțile și-au prezentat concluziile la 29 aprilie 1994. La 28 mai 1994, judecătorul a invitat părțile să se prezinte la 8 aprilie 1994. iulie 1994 pentru a obține clarificări din partea expertului. Din cele cinci audieri care au avut loc între 28 octombrie 1994 și 9 iunie 1995, primele trei au fost exmatriculate deoarece expertul nu a depus la grevă raportul său și celelalte două din cauza grevei avocaților. După alte două audieri, cea din 22 martie 1996 a fost exmatriculată din oficiu. noiembrie 1996 părțile și-au prezentat concluziile. Ședința de pledoarii a avut loc la 5 februarie 1997. Printr-o hotărâre din 5 decembrie 1997, al cărei text a fost depus la grefă în aceeași zi, judecătorul a acceptat cererea reclamantului. Textul hotărârii a fost comunicat în mod oficial debitorului la 10 februarie 1998. În temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 31 iulie 1991 și s-a încheiat la 4 aprilie 2001 10. Prin urmare, aceasta a durat mai mult de nouă ani și opt luni pentru o instanță. 11. Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare convenției care rezultă dintr-o acumulare de nerespectări față de cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 35 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 15. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 10 000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral. Procedură și cheltuieli de judecată 16. Reclamantul solicită, de asemenea, 22 568 112 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate de Curte. 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR pentru procedura în fața Curții și acordul la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 18. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în L că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 6 decembrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-19
0,97
AFFAIRE ALBA D'AMORE c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE Alba D'AMORE c. ITALIE (Requête n° 56224/00) ARRÊT STRASBOURG 19 février 2002 DÉFINITIF 19/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE D'ARRIGO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE D’ARRIGO c. ITALIE (Requête n° 49318/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE MARI c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MARI c. ITALIE (n° 2) ( Requête n° 49365/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE DI FRANCESCO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE DI FRANCESCO c. ITALIE ( Requête n° 44495/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-01-16
0,96
AFFAIRE VERINI c. ITALIE (N° 1)
TROISIÈME SECTION AFFAIRE VERINI c. ITALIE (Requête n° 46982/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
Sursă