CtEDO 11.12.2001 Auto

AFFAIRE BELUZZI ET MANGILI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
11.12.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE BELUZZI ET MANGILI c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA BELUZZZI ȘI MANGILI c. ITALIA (solicitarea nr. 51661/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 decembrie 2001 DEFINITIVF 11/03/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Beluzzi și Mangili c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră formată din domnii J.-P. Costa președinte Loucaide Bîrsan Jungwiert Butkevych Mularoni judecători L. F emerari ravo, judecător ad-hoc și domnul Dolle graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 noiembrie 2001, Rend la hotărâre, care a fost adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, inclusiv resortisanți italieni, dl Giovanni Beluzzi și dl Angela Mangili, care au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 12 martie 1998 în temeiul art. 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( La data de 6 octombrie 1999, cererea a fost înregistrată sub numărul de dosar 51661/99. Reclamanții sunt reprezentați de domnul R. Vico și F. Uggetti, avocați din Bergamo. Guvernul italian este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 13 februarie 2001. T.B. în fața tribunalului din Bergamo pentru a face să se constate că construcția făcută de pârâtă nu era reglementată, de a obține demolarea sa și repararea daunelor suferite. Încheierea cazului a început la 13 iunie 1991. La 26 martie 1992, judecătorul de punere în funcțiune a numit un expert care a depus jurământul la 22 octombrie 1992. Întrucât raportul de experiență nu a fost depus la grefa de judecată, judecătorul a amânat la instanță în perioada 10 iunie 1993 - 7 aprilie 1994, data la care părțile au obținut o declarație de judecată pentru a putea examina raportul depus în aceeași zi. La 14 iulie 1994, judecătorul de punere în funcțiune a amânat cauza la 21 septembrie 1995 pentru a permite părților să-și prezinte concluziile. Întrucât judecătorul a fost transferat, această audiere nu a putut avea loc. Legea privind sezioni stralcio a intrat în vigoare, președintele Tribunalului a atribuit cazul colegiului de magistrați însărcinat cu soluționarea celor mai vechi cazuri (sezione stralcio . Sezioni stralcio stralcio . , compuse dintr-un judecător titular, în calitate de președinte, și doi judecători onorari, au fost creați în temeiul articolului 90 din Legea nr. 353/1990 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 534/1995) pentru a absorbi întârzierile de cauze pendinte în fața instanțelor civile. Prima ședință de conciliere a părților a fost stabilită la 24 iunie 1999. La data respectivă, instanța a stabilit cauza la 4 noiembrie 1999. În ziua următoare, reclamantul a solicitat stabilirea unei ședințe de conciliere a părților. În acest scop, judecătorul a retrimis cauza în primul rând la 25 ianuarie 2000 și apoi la 23 mai 2000, data la care, în urma absenței pârâtei, judecătorul a reportat cauza la 20 martie 2001. În ziua următoare, părțile au solicitat stabilirea ședinței de prezentare a concluziilor și judecătorul a fixat această ședință la 15 mai 2002. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul "timpul rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un interval de timp rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 8 mai 1991 și procedura era încă în curs de desfășurare până în prezent. 10. Prin urmare, Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de nerespectări față de cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Fiecare reclamant solicită 100 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 15. Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 14 000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR pentru procedura în fața Curții și, prin urmare, acordă fiecărui reclamant 750 EUR. Interese moratorii 18. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l DE ACEASTA, CURȚA, ÎN LÂNĂ, A spus că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 14 000 (14 mii) EUR pentru daune morale și 750 (șapte sute cincizeci) EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată aceste sume vor fi majorate cu 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata acestora Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 11 decembrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-02-27
0,98
AFFAIRE BELUZZI ET AUTRES c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE BELUZZI ET AUTRES c. ITALIE (Requête n° 44431/98) ARRÊT STRASBOURG 27 février 2001 DÉFINITIF 27/05/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE M.I. ET E.I. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE M.I. ET E.I. c. ITALIE (Requête n° 49305/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2001-12-11
0,97
AFFAIRE P. ET M.O. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE P. et M.O. c. ITALIE (Requête n° 51692/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2001-03-01
0,97
AFFAIRE MARI ET MANGINI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MARI ET MANGINI c. ITALIE (Requête n° 44517/98) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-12-11
0,97
AFFAIRE MAZZOLENI ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MAZZOLENI ET AUTRES c. ITALIE (Requête n° 51655/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
Sursă