AFFAIRE MENEGHINI c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA MENEGHINI c. ITALIA (Cercetarea nr. 5167/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 decembrie 2001 DEFINIF 11/03/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Meneghini c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P.

Costa președinte Loucaide Bîrsan Jungwiert Butkevych Mularoni judecători L. F everari ravo, judecător ad-hoc și domnul Dolle graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 noiembrie 2001, Rend la rejudecare că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, domnul Elio Meneghini ( La 6 martie 1998, reclamantul a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito.

Curtea a declarat cererea admisibilă la 13 februarie 2001. ÎN FAVOAREA sa la 27 noiembrie 1992, reclamantul a formulat un recurs la grefa instanței judecătorești din Alessandria, care funcționează ca judecător al muncii, împotriva societății în nume colectiv S. în lichidare și a societății cu răspundere limitată E. Reclamantul a susținut că a lucrat la aceste societăți și a urmărit să obțină plata diferitelor sume cu titlu de provizioane, contribuții sociale și indemnizații de încheiere a contractului. iulie 1993 a avut loc audierea martorilor. La 28 octombrie 1993, părțile au solicitat o trimitere și judecătorul a amânat cauza la 17 martie 1994. Această audiere a fost amânată din oficiu la 13 octombrie 1994 deoarece instanța din instanță era bolnavă.

La o dată nespecificată, una dintre părți a prezentat o cerere pentru ca data la care a avut loc rejudecarea să fie avansată. În iulie 1994, părțile au solicitat o trimitere pentru a examina toate documentele depuse la dosar. La 1 august 1994, judecătorul judecător a numit un expert, care a depus jurământul la 7 septembrie 1994. 1995, părțile au solicitat o trimitere deoarece expertul nu a depus încă la grefa raportul de competență. La 29 iunie 1995, judecătorul a ordonat biroului de impozite să verse la dosar un document. La 5 decembrie 1995, instanța a declarat că a încetat procedura din cauza falimentului societății cu răspundere limitată E. La 11 aprilie 1996, reclamantul a reînceput procedura.

La 14 noiembrie 1996, lichidatorul falimentului societății E. a excipat de la incompetența instanței judecătorești. Prin hotărârea din 8 mai 1997, al cărei text a fost depus la grefa din 12 mai 1997, judecătorul a declarat incompetența sa de a decide în instanța judecătorească în cauza pe care reclamanta a pronunțat-o împotriva societății care a intrat în faliment între timp și a stabilit un termen de 30 de zile pentru reluarea procedurii în fața tribunalului din Alessandria.

Printr-o altă hotărâre din 13 noiembrie 1997, al cărui text a fost depus la grefă la 21 noiembrie 1997, instanța judecătorească a făcut parțial dreptul la cererea reclamantului împotriva societății în nume colectiv S. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIEreclamantul declară că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 27 noiembrie 1992 și a fost încheiată la 21 noiembrie 1997. 10. Prin urmare, a durat mai mult de patru ani și 11 luni pentru o instanță.

11. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior.

Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 14. În ceea ce privește evaluarea prejudiciului material și moral pe care l-ar fi suferit. 15. Curtea nu a constatat nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 5 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral.

Costuri și cheltuieli de judecată 16. În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi) În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 500 EUR și acordul cu reclamantul. Interese moratorii 18. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an.

DE CES, CURȚA, ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 5 000 (cinci mii) EUR pentru daune morale și 500 (cinci cenți) EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 11 decembrie 2001, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE MENEGHINI c. ITALIE (Requête n° 51677/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Meneghini c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , L. Loucaides , C. Bîrsan , K. Jungwiert , V. Butkevych , M me A. Mularoni , juges , M. L. F errari B ravo, juge ad hoc , et de M me S. Dollé , greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 20 novembre 2001, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

7. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

13. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage