CtEDO 30.05.2023 Auto

RIZZELLI AND FRASSANITI v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
30.05.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
RIZZELLI AND FRASSANITI v. ITALY (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 21461/05 RIZZELLI și FRASSANITI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 30 mai 2023 în calitate de comitet compus din: Péter Paczolay , Președintele Gilberto Felici , Raffaele Sabato , judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 iunie 2005, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 13 septembrie 2017 cere Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele au fost reprezentate de dl M. De Stefano, un avocat practicant în Roma. Guvernul italian („Guvernul”) a fost reprezentat de fostul lor agent, dna E. Spatafora, și fostul lor co-agent, dna P. Accardo. La 4 mai 2006, reclamația reclamanților în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind expropriarea indirectă a terenurilor lor a fost comunicată guvernului și restul cererii a fost declarată inadmisibilă DREPTUL Reclamanții se plângea că au fost ilicit deținuți de terenurile lor prin intermediul unei expropriații indirecte sau „costructive” și că compensația acordată de instanțele interne era inadecvată și se bazează pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Curtea ia act de informațiile referitoare la moartea dnei Anna Maria Frassaniti și a dorinței fiicei sale, dna Maria Rizzelli, de a continua procedurile în locul ei, precum și de absența oricărei obiecții la această dorință din partea guvernului. Prin urmare, Curtea consideră că dna M. Rizzelli are loc să continue procedura în numele decedatului. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 13 septembrie 2017, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării problemei planteate de cerere. Declarația prevăzută după cum urmează: „Le Gouvernement italien reconnaît que les candidats ont subi la violation de l’article 1 du Protocole 1, en raison de l’application à niveau interne du critère de la VAM (valeur agricole moienne), pour les indemniser l’expropriation indirecte de léur terrain. Le Gouvernement italien, pour reparation la violation ofere, au sens de l’art. 62 A du Règlement de la Cour, le montant global de 32.780,00 € (trente-doux mille sept cent quatre-vingts euros) à partir entre les bénéficiaires en falsification de leur quote-part respective tele que prévue par le droit interne, couvrant tout préjudice mathériel et moral découlant de la violation susmentnée. Cette sousme sera payee dans les trois moi sus susvant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformement à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce verse vaudra règlement définitif de l’affaire. Le Gouvernement italien estime que, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention, il ne se justifie plus de poursuire l’examen de la requête en objet, tenuement du fait que les dispositions internas qui avaient causa la violation, ont été éliminées de l’ordre juridique italiene par arrêt de la Cour Constitutionnelle n. 181 du 10 juin 2011. Le Gouvernement italien demande donc à la Cour de disposer la radiation du roule de la requête susmentée, auto les conditions prévues par l’art. 62 A du Règlement de la Cour sont remplies.” Prin scrisoarea din 24 octombrie 2017, reclamanții au indicat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale din cauza insuficienței sumei propuse. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, ECHR 2003-VI; a se vedea, de asemenea, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit în un număr mare de cazuri împotriva Italiei practicile sale privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza privațiilor de proprietăți prin intermediul expropriației indirecte sau „costructive” (a se vedea, printre multe alte autorități, Carbonara și Ventura v. Italia , nr. 24638/94, §§ 63-73, ECHR 2000 VI; Guiso Gallisay v. Italia , nr. 58858/00, §§ 93-97, 8 decembrie 2005; Caterina și alții c. Italia , nr. 65278/01 , §§ 30-34, 28 iunie 2011; și Messana c. Italia , nr. 26128/04 , §§ 38-43, 9 februarie 2017 . În ceea ce privește compensarea pe baza aplicării criteriului de „valoare agricolă medie”, Curtea și-a stabilit practica în Preite c. Italia , nr. 28976/05, 17 noiembrie 2015. 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse, care pare rezonabilă având în vedere jurisprudența Curții (a se vedea Guiso Gallisay c. Italia (justă satisfacție) [GC], nr. 58858/00, § 105, 22 Decembrie 2009), Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. 16. art. 43 § 4 din Regulamentul Curții prevede că, atunci când o cerere a fost formulată în conformitate cu art. 37 din Convenție, Curtea are discreția de a atribui costuri. Principiile generale care reglementează rambursarea costurilor în temeiul articolului 43 § 4 sunt în esență aceleași ca și în temeiul articolului 41 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Uniunea Martorilor lui Iehova și alții c. Georgia) (dec.), nr. 72874/01, 21 aprilie 2015). Având în vedere documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că în cazul în cauză este rezonabil atribuirea în comun a sumei globale de 5.000 de euro (EUR) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care le poate fi imputabil. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate că dna Maria Rizzelli are posibilitatea de a continua prezenta demersă în locul dnei Anna Maria Frassaniti; ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni, 5.000 EUR (cincă mii de euro) plus orice impozit care le poate impune în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 22 iunie 2023. Anul nașterii Naționalitate Locul de reședință Maria RIZZELLI 1963 Italiană Lecce Anna Maria FRASSANITI decedat la 20/10/2012 Heir: Maria RIZZELLI 1932 1963 Italiană Italiană Lecce Filomena RIZZELLI 1931 Italiană Castro

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă