AFFAIRE CIANCETTA ET MANCINI c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

12.02.2002

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention;Dommage matériel - demande rejetée

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE CIANCETTA ET MANCINI c. ITALIE (CtEDO, 2002)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA CANCETA ȘI MANCINI c. ITALIA (solicitarea nr. 52770/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 Februarie 2002 DEFINIF 12/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Ciancetta și Mancini c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Pellonpäs Pastor Ridruejo Ferrari Bravo Fischbach Casadevall Pavlovschi judecători și dlui O La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și resortisanți italieni, dl Giancarlo Ciancetta și dl Antonia Mancini ( Cererea a fost înregistrată la data de 26 noiembrie 1999 sub numărul de dosar 52700/99. Reclamanții sunt reprezentați de domnul L. Marchionne, avocat la Pescara. Guvernul italian este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la data de 22 martie 2001. La 2 octombrie 1973, dl Gu.C. l-a numit pe fratele său, dl N.C. în fața tribunalului din Pescara, pentru a-și obține partea din moștenire ca restantă. La 25 iunie 1975, în urma decesului reclamantului, reclamanta, care era soția sa, s-a constituit pentru cei doi fii minori, dnii Giu.C. și primul reclamant și judecătorul a numit un expert, care a depus jurământul la 2 iulie 1975. În decembrie 1975 și la 10 mai 1978, opt au fost retrimise, deoarece expertul nu a depus la gref raportul său de expertiză și trei la cererea părților. După două audieri, la 14 februarie 1979, judecătorul a dispus un complet de expertiză și expertul a depus jurământul la 22 martie 1979. Cele nouă ședințe prevăzute între 20 iunie 1979 și 9 iunie 1979. 1982, trei au fost amânate din oficiu și șase au fost amânate în așteptarea depunerii la grefa suplimentului de competență. La 15 decembrie 1982, un nou avocat s-a constituit pentru pârât. Cele patru audieri care au durat între 11 mai 1983 și 21 noiembrie Pe 24 aprilie 1985, părțile și-au prezentat concluziile și au prezentat pledoariile la 4 decembrie 1985. Această ședință a fost retrimisă la cererea părților la 15 ianuarie 1986 și a fost revocată la 22 decembrie 1986. În ianuarie 1986, printr-o ordonanță din 13 martie 1986, tribunalul a redeschis punerea în funcțiune pentru a permite părților să depună la grefa de documente. La 3 iulie 1986, judecătorul pentru punerea în funcțiune a stabilit data la care a fost pronunțată pledoariile la 4 martie 1987. printr-o hotărâre din 9 aprilie 1987, al cărei text a fost depus la grefă la 22 decembrie 1987, instanța a acceptat cererea dlui Gu.C. La 26 mai 1988, dl N.C. a făcut apel la judecată în fața instanței judecătorești de apel din partea tribunalului de apel din L.Aquila. La 15 noiembrie 1988, în urma unei trimiteri din oficiu, la 21 martie 1989, părțile și-au prezentat concluziile, iar la 3 aprilie 1990 a avut loc interdicția din 10 aprilie 1990. Printr-o ordonanță din 10 aprilie 1990, al cărei text a fost depus la grefă la 29 mai La 2 octombrie 1990, expertul a depus jurământul. La 5 mai 1992, în urma decesului avocatului, un nou apărător s-a constituit pentru reclamanți. La 16 iunie 1992, părțile și-au prezentat concluziile și au ținut cuvântarea de pledoarie la 15 martie 1994. La data respectivă, instanța de apel a declarat că a întrerupt procedura din cauza decesului primului avocat al reclamanților și a amânat cazul la 6 iunie 1995. Această audiere a fost amânată la 6 februarie 1996 pentru că în acea zi avocații greveau. Prin ordonanța din 27 februarie 1996, instanța de apel redeschisă și a ordonat repunerea în funcțiune a expertului. Mai 1996, consilierul de punere în funcțiune a numit un nou expert, care nu s-a prezentat în cursul următoarelor două ședințe. La 19 martie 1997, judecătorul a amânat cauza la 21 ianuarie 1998 la cererea părților în vederea unei soluționări amiabile. Între timp, la 3 decembrie 1997, părțile au ajuns la o soluționare amiabilă. A doua recurentă a informat grefa că fiul său Giu.C. a decedat la 9 ianuarie 1995 și că, la 7 februarie 1995, ea a renunțat la moștenirea sa. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . Perioada care trebuie luată în considerare a început la 2 octombrie 1973 și s-a încheiat la 3 decembrie 1997. 10. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existena în Italia a unei practici contrare Conveniei care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerina termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită în general 328 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul suferit, fără a-l califica. 15. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 36 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 16.De asemenea,reclamanții solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată efectuate în fața Curții și solicită Curții să stabilească suma acestora. 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru procedura în fața Curții și, prin urmare, acordă fiecărui reclamant 1 000 EUR. Interese moratorii 18. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data d adoptarea prezentei hotărâri a fost de 3 % l an. PE CES, CURȚA, ÎN LÂNĂ, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 36 000 EUR (treizeci și șase de mii de euro) pentru daune morale și 1 000 EUR (mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 12 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Michael O