CtEDO 12.02.2002 Auto

AFFAIRE RAFFIO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Non-lieu à examiner P1-1;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE RAFFIO c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA RAFFIO c. ITALIA (Recuperarea nr. 52962/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 Februarie 2002 DEFINITIVF 12/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cazul Raffio c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președintele dnii Pellonpää Pastor Ridruejo Ferrari Bravo Fischbach Casadevall Pavlovschi judecători și al dlui O Caterina Raffio ( G. Romano, avocat în Benevent. Guvernul italian ( La 24 ianuarie 1987, recurentele au atribuit societății cu răspundere limitată I. în fața Tribunalului din Benevent pentru a obține rezoluia unui contract preliminar de vânzare a unui teren al acestora și repararea daunelor suferite. După o rejudecare din oficiu, la 11 ianuarie 1988 pârâta a solicitat o trimitere din motive de împiedicare a avocatului. După o audiere, printr-o ordonanță din 4 iulie 1988, judecătorul a dispus punerea în discuție a domnului G., care a intervenit în procedură la 28 noiembrie 1988. În ziua următoare, acesta din urmă a solicitat punerea în discuție a unei terțe părți. La 24 iunie 1991, dl G. a renunțat să pună sub semnul întrebării persoana terță și judecătorul a fixat în instanță pentru prezentarea concluziilor la 23 septembrie 1991. La 2 februarie 1993, tribunalul a fost revocat din oficiu din cauza mutației judecătorului pentru punerea în funcțiune. 1993, recurentele au prezentat o cerere de stabilire a datei la care a fost stabilită data la care a avut loc încuviințarea. Printr-o ordonanță din 4 martie 1993, președintele Tribunalului a stabilit data la 21 septembrie 1993. Această instanță nu ar fi avut loc. La 5 octombrie 1993, judecătorul a amânat cazul la 15 martie 1994 din cauza grevei avocaților. În iunie 1994, instanța a invitat părțile să depună documente la dosar. La 19 ianuarie 1995, judecătorul a amânat cauza la 20 martie 1995. Această audiere a fost amânată din oficiu la 23 martie și, ulterior, la 22 iunie 1995. Între timp, la 29 iunie 1995. În martie 1995, recurentele au prezentat o cerere de avansare a datei la care a avut loc încuviințarea. Aceasta a avut loc la 20 aprilie 1995. După două trimiteri din oficiu, la 30 ianuarie 1997, părțile și-au prezentat concluziile și ședința de pledoarii în fața camerei competente a avut loc la 17 martie 1998. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 22 mai 1998, instanța a acceptat cererea recurentelor. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurentele susțin că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 24 ianuarie 1987 și s-a încheiat la 22 mai 1998. 10. Prin urmare, aceasta a durat aproximativ 11 ani și patru luni pentru o instanță. 11. Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare convenției care rezultă dintr-o acumulare de nerespectări față de cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil 6 alin. (2). PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL 1 13. Recurentele se plâng, de asemenea, de faptul că durata procedurii în litigiu a adus atingere dreptului la respectarea bunurilor lor, astfel cum a fost garantat prin art. 1 din Protocolul nr. Având în vedere constatarea referitoare la art. 6 alineatul (1) (punctul 12 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se stabilească dacă, în speță, a avut loc o încălcare a acestei dispoziții (a se vedea Hotărârea Zanghio c. Italia din 19 februarie 1991, seria A nr. 194-C, p. 47 alineatul (23). III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE15, în temeiul articolului 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurentele solicită fiecare 60 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 17. Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecărei reclamante 16 000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral. Comisioanele și cheltuielile de judecată 18. Recurentele solicită, de asemenea, 21 774 960 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 19. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR pentru procedura în fața Curții și, prin urmare, acordă fiecărei recurente 750 EUR. Interese moratorii 20. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3% l A declarat că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție A declarat că nu este cazul să se ia în considerare art. 1 din Protocolul nr. 1 A spus că statul în cauză trebuie să plătească fiecărei reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 44 alin. (2) din Convenție, 16 000 EUR (șaisprezece mii EUR) pentru daune morale și 750 EUR (șapte sute cincizeci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 12 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE AN.M. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE AN.M. c. ITALIE (Requête n° 52979/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE RAFFA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE RAFFA c. ITALIE (Requête n° 44381/98) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE VENTRONE c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VENTRONE c. ITALIE (Requête n° 52960/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE I.P.A. S.R.L. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE I.P.A. S.R.L. c. ITALIE (Requête n° 52957/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE IT.R. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE IT.R. c. ITALIE (Requête n° 56088/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
Sursă