CtEDO 12.02.2002 Auto

AFFAIRE BENEVENTANO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Dommage matériel - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE BENEVENTANO c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA BENEVENTANO c. ITALIA (Recuperarea nr. 52974/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 Februarie 2002 DEFINIF 12/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Beneventano c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Nicolas Bratza președinte Domnii Pellonpä Pastor Ridruejo Ferrari Bravo Fischbach Casadevall Pavlovschi judecători și ale domnului O Beneventano, reclamanta, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 19 noiembrie 1993 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 22 martie 2001. ÎN FAVOARE la 14 și 27 noiembrie 1975, recurenta a opus două somații de plată obținute de banca C. și de directorul acesteia în fața Tribunalului din Syracuse. La 16 februarie 1976, procedurile au fost anexate și judecătorul și-a rezervat decizia cu privire la suspendarea executării ordinelor. Prin ordonanța din 23 februarie 1976, judecătorul a acceptat această cerere. februarie 1977, două au fost trimise din cauza absenței reclamantei și una privind depunerea documentelor. Prezentarea concluziilor a avut loc la 23 mai 1977; la această dată, a fost stabilită data de 14 martie 1978, printr-o hotărâre definitivă din 13 mai 1978, al cărei text a fost depus la grefă la 13 iunie. 1978, instanța a acceptat parțial cererea reclamantei, a redeschis procedura, a numit un expert și a făcut trimitere la 10 iulie 1978. Din cele 21 de audieri stabilite între această dată și 27 octombrie 1983, șase dintre ei au fost retrimise la cererea Consiliului de Primă Instanță, șapte au fost retrimise la cererea Consiliului de Primă Instanță, trei au fost din oficiu, trei pentru a asocia prezenta cauză cu alte două pendinte între aceleași părți, una pentru a depune la dosar o hotărâre a instanței de apel din Catania și una pentru a discuta alte mijloace de probă. La 10 noiembrie Din cele patru audieri stabilite între 12 decembrie 1984 și 3 octombrie 1985, două au fost revocate din oficiu, una din cauza absenței reclamantei și una pentru a permite părților să depună documente. La 20 februarie 1986, judecătorul a fixat interdicția la data de 24 noiembrie. 1986. Printr-o hotărâre definitivă din 15 decembrie 1986, al cărei text a fost depus la grefa din 3 februarie 1987, instanța a acceptat parțial cererea reclamantei, redeschisă la lit. (a) în scopul de a încredința persoanei cu experiență un complet de competență și a fixat pentru depunerea jurământului acestuia din 26 martie 1987. Din cele opt audieri stabilite între 17 martie 1988 și 19 octombrie 1989, șapte au avut loc la audierile martorilor și una a fost retrimisă la cererea uneia dintre părțile pârâte. La 25 ianuarie 1991, judecătorul a declarat încetarea procedurii din cauza decesului unei luni a pârâtului. Între timp, la 13 iunie 1979, reclamanta a interjectat recursul la instanța de apel din Catania. A fost inițiată procedura la 16 iulie 1979. La 30 ianuarie 1981, cauza fusese pusă în deliberare. Printr-o hotărâre din 6 februarie 1981, al cărei text fusese depus la grefă la 17 martie 1981, instanța primise recursul reclamantei. La o dată nespecificată, recurenta a reînceput procedura în fața Tribunalului din Syracuse. La 25 februarie 1990, judecătorul a stabilit la data la care concluziile au fost prezentate la 21 februarie 1991. În ianuarie 1992, al cărui text a fost depus la grefa din 28 ianuarie 1992, tribunalul a fost parțial îndreptățit la cererea reclamantei și a condamnat pârâtul să-i plătească 30 000 000 de lire italiene. La 8 aprilie 1992, banca C. a solicitat în fața instanței de apel din Catania. noiembrie 1992 și cinstirea pledoariilor a avut loc la 26 martie 1993. Printr-o ordonanță în afara ședinței din 16 aprilie 1992, al cărei text a fost depus la grefa din 6 mai 1993, Curtea a redeschis la liturghie, a numit un expert și a predat părțile în fața consilierului de punere în funcțiune. Cele douăzeci și patru de audieri stabilite între 7 iunie 1993 și 11 iunie 1993 În ianuarie 1999, una a fost retrimisă din cauza unei greve a avocaților, una a fost din oficiu și douăzeci și doi au fost de competență (dintre care patru au fost înlocuite de expert și doisprezece au fost amânate deoarece expertul nu a depus la gref raportul său). La 18 ianuarie 1999, consilierul de punere în funcțiune a fixat caseta de prezentare a concluziilor la 22 La data de 26 noiembrie 1999. 10. printr-o ordonanță în afara ședinței din 29 decembrie 1999, al cărei text a fost depus la grefa din 25 ianuarie 2000, instanța de apel redeschis la data de 6 mai 1993 nu a fost notificată tuturor părților. La 21 februarie 2000, consilierul de punere în funcțiune a făcut trimitere la cauza la data de 20 martie 2000, deoarece ordonanța în cauză nu fusese notificată încă de către grefa sa. În ziua următoare, pârâta a solicitat o completare de competență, reclamanta ui a obiectat și judecătorul și-a reținut decizia. Prin ordonanța din 3 aprilie 2000, al cărei text a fost depus la grefă la 4 aprilie 2000, consilierul de punere în funcțiune a numit un nou expert. Pe 15 mai, 2 octombrie și 13 noiembrie 2000, judecătorul a retrimis cauza, deoarece expertul nu și-a depus încă raportul la grefă. La 15 ianuarie 2001, expertul și-a prezentat raportul, iar în ziua de 2 aprilie 2001 a fost retrimisă cauza la 2 aprilie 2001. În ziua următoare, judecătorul a stabilit la 11 iunie 2001 o declarație de prezentare a concluziilor. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 11. recurenta susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. Prin urmare, aceasta a durat mai mult de douăzeci și șase de ani și două de luni. 15. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existena în Italia a unei practici contrare Conveniei care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerina termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 16. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În conformitate cu art. 41 din Convenție, există încă o manifestare a practicii menționate anterior. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta susține că a suferit un prejudiciu material și un prejudiciu moral și sa prezentat Curții pentru a stabili suma. 19. Curtea nu a primit o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde recurentei 40 000 EUR pentru prejudiciul moral. Interese moratorii 20. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3 % l an. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 40 000 EUR (cca o mie de euro) pentru daune morale; că această sumă va fi mai mare cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata restantă cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 12 februarie 2002, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE MOSTACCIUOLO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MOSTACCIUOLO c. ITALIE (Requête n° 52926/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE VINCENZA FERRARA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VINCENZA FERRARA c. ITALIE (Requête n° 52916/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE GENOVESI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE GENOVESI c. ITALIE (Requête n° 56099/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE LUCIANI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE LUCIANI c. ITALIE (Requête n° 52919/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE AN.M. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE AN.M. c. ITALIE (Requête n° 52979/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
Sursă