CtEDO 12.02.2002 Auto

AFFAIRE BARONE c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE BARONE c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA BARONE c. ITALIA (Cercetarea nr. 52987/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 Februarie 2002 DEFINITIVF 12/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Barone c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte Dl Pellonpää Pastor Ridruejo Ferrari Bravo Fischbach Casadevall Pavlovschi judecători și ale dlui O La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, inclusiv cetățeni italieni, domnul Antonio Barone, domnul Marcello Barone și domnul Benito Bruno Barone. La 11 februarie 1998, în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( C. Marcellino și V. Collarile, avocați din Benevent. Guvernul italian ( oficiul este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Reclamantul Marcello Barone a decedat la 25 iulie 2000. Dl Patrizia Barone și dl Lorenzo Barone, moștenitorii săi, au continuat procedura în fața Curții. Curtea a declarat cererea admisibilă la 22 martie 2001. La 7 august 1986, reclamanții l-au numit pe domnul M., vecinul lor, în fața Tribunalului din Benevent, pentru a stabili limitele dintre terenurile lor și a obține demolarea unui perete și a unui etaj al clădirii pârâtului. Din cele douăzeci și una de audieri stabilite între 25 septembrie 1987 și 4 februarie 1994, cinci au fost amânate din oficiu, șase au fost amânate la cererea pârâtului sau din cauza absenței acestuia - dintre care una a fost revocată consiliului său, una la cererea reclamanților și una la cererea părților, trei au fost revocate la audierea martorilor și patru la admiterea altor mijloace de probă. La 27 mai 1994, judecătorul a numit un expert, care a depus jurământul la 2 decembrie 1994. Dintre cele șapte audieri stabilite între 28 aprilie 1995 și 22 mai 1998, patru au fost restante din oficiu, doi au fost restanți din oficiu și unul a fost restant la cererea părților. Cu toate acestea, la o dată nespecificată, președintele Tribunalului a atribuit cauza la colegiul de magistrați însărcinat cu soluționarea celor mai vechi cazuri (seziune stralcio . Moștenitorii celui de-al doilea reclamant s-au constituit în procedură la 24 august 2000. 2000, judecătorul a stabilit data la care concluziile au fost prezentate la 19 aprilie 2001. În ziua următoare, judecătorul a stabilit data la care pledoaria a fost pronunțată la 22 noiembrie 2001. ÎN CEEA CE PRIVEȘTE VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . Perioada care trebuie luată în considerare a început la 7 august 1986 și procedura era încă în curs de desfășurare la 22 noiembrie 2001. La această dată, Curtea reamintea că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) la existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 11. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În general, reclamanții solicită 25 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudicii materiale și 50 000 000 ITL pentru prejudiciile morale pe care le-ar fi suferit 14. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se dea aproximativ suma solicitată, și anume primul și al treilea reclamant 8 608 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral și 4 304 EUR pentru fiecare dintre moștenitorii celui de-al doilea reclamant. Costuri și cheltuieli de judecată 15. Reclamanții solicită, de asemenea, 6 274 500 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții. 16. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru procedura în fața Curții și, prin urmare, acordă 500 EUR primului și celui de-al treilea reclamant și 250 EUR fiecăruia dintre moștenitorii celui de-al doilea reclamant. Interese moratoriu 17. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3 % l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L că statul pârât trebuie să plătească primului și celui de-al treilea reclamant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 8 608 EUR (opt mii șase sute opt euro) pentru daune morale și 500 EUR (cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că statul pârât trebuie să plătească fiecăruia dintre moștenitorii celui de-al doilea reclamant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 4 304 EUR (patru mii trei sute patru euro) pentru daune morale și 250 EUR (două sute cincizeci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă cu 3 % l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 12 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE VACCARELLA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VACCARELLA c. ITALIE (Requête n° 52967/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE VENTRONE c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VENTRONE c. ITALIE (Requête n° 52960/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE MOSTACCIUOLO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MOSTACCIUOLO c. ITALIE (Requête n° 52926/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE VETRONE c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VENTRONE c. ITALIE (Requête n° 52960/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE L.B. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE L.B. c. ITALIE (Requête n° 56087/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 04/09/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă