CtEDO 12.02.2002 Auto

AFFAIRE FRANCESCO LOMBARDO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE FRANCESCO LOMBARDO c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA FRANȚASCO LOMBARDO c. ITALIA (solicitarea nr. 52958/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 Februarie 2002 DEFINITIVF 12/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Francesco Lombardo c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Pellonpäs Pastor Ridruejo Ferrari Bravo Fischbach Casadevall Pavlovschi judecători și dlui O La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, domnul Francesco Lombardo ( Cererea a fost înregistrată la 26 noiembrie 1999 sub numărul de dosar 52958/99. Reclamantul este reprezentat de dl E. Maruca, avocat la Palermo. Guvernul italian (atlantic) este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 22 martie 2001. Printr-o decizie din 14 ianuarie 1986, președintele Tribunalului din Palermo a emis un ordin de plată în favoarea reclamantului. La 13 februarie 1986, cooperativa L. s-a opus ordinului menționat. Iunie 1986, judecătorul a respins această cerere. Din cele nouă audieri stabilite între 27 noiembrie 1986 și 2 noiembrie 1989, una a fost consacrată jurământului expertului, trei a fost amânată deoarece expertul nu a depus raportul de expertiză, una a fost trimisă înapoi pentru a permite părților să examineze raportul menționat, trei au fost trimise din oficiu și ultima a fost amânată pentru a permite părților să prezinte concluziile lor; ceea ce au făcut la 15 martie 1990. Audierea pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la 25 octombrie 1991, printr-o ordonanță din 8 noiembrie 1991, al cărei text a fost depus la grefă la 18 octombrie 1991. În ianuarie 1992, tribunalul a redeschis punerea în funcțiune, a ordonat o suplimentară de expertiză, a numit un nou expert și a stabilit data pentru jurământul acestuia din 27 februarie 1992. În ziua următoare, tribunalul a numit un alt expert, care a depus jurământul la 7 mai 1992, deoarece primul renunțase la mandatul său. La 12 mai 1994, avocatul cooperativei L. a renunțat la mandatul său și judecătorul a stabilit data la care au fost prezentate concluziile la 1 decembrie 1993. La data respectivă, reclamantul a solicitat o trimitere pentru a relua procedura împotriva lichidatorului cooperativei L., care între timp fusese pus în faliment. La 13 aprilie 1995, părțile și-au prezentat concluziile și judecătorul a stabilit ședința de pledoarii la 29 noiembrie 1996. printr-o hotărâre din 6 decembrie 1996, al cărei text a fost depus la grefă la 8 decembrie 1996 September 1997, instanța a revocat ordinul și a condamnat cooperativa L. să plătească o sumă mai mică decât cea prevăzută de ordinul de plată. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIEreclamantul declară că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil mai puțin decât era prevăzut la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (13) din Tratatul CE, care a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprejm de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 15. Reclamantul solicită 10 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudicii materiale și 20 000 000 ITL pentru prejudiciile morale pe care le-ar fi suferit. 16. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. Pe de altă parte, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului aproximativ suma solicitată, și anume 10 329 EUR (EUR), pentru prejudiciul moral. Comisioane și cheltuieli de judecată 17. Reclamantul solicită, de asemenea, 10 000 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru procedura în fața Curții și acordul la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 19. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3 % l an. Prin aceste motive, Curtea, la L .UNANIMITATE, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu .44 .2 din Convenție, 10 329 EUR (zece mii trei sute douăzeci și nouă de euro) pentru daune morale și 2 000 EUR (două mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 12 februarie 2002, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE VACCARELLA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VACCARELLA c. ITALIE (Requête n° 52967/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE AN.M. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE AN.M. c. ITALIE (Requête n° 52979/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE CAZZATO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CAZZATO c. ITALIE (Requête n° 52915/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE IT.R. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE IT.R. c. ITALIE (Requête n° 56088/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE L.B. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE L.B. c. ITALIE (Requête n° 56087/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 04/09/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă