CtEDO 12.02.2002 Auto

AFFAIRE ITAL UNION SERVIZI S.A.S. c. ITALIE (N° 2)

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ITAL UNION SERVIZI S.A.S. c. ITALIE (N° 2) (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA ITAL UNION SERVIZI S.A.S.C. ITALIA (nr. 2) (solicitarea nr. 44913/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 februarie 2002 DEFINITIVF 04/0/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cazul Ital Union Servizi S.a.s.c. Italia (nr. 2), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Pellonpä Pastor Ridruejo Ferrari Bravo, Fischbach Casadevall, Pavlovschi judecători și dlui O La originea cauzei se află o cerere formulată împotriva Republicii Italiene, printre care și o societate italiană, Ital Union Servizi S.a.s. ( Curtea a declarat cererea admisibilă la 10 aprilie 2001. La 13 iulie 1990, recurenta a atribuit societății E. și Confederației E. în fața Tribunalului de la Bologna pentru a obține plata anumitor sume la care considera că au dreptul și validarea unei sechestrări asigurătorii, deja acordate de aceeași instanță la 27 iunie 1990. La 24 octombrie 1990, compania E. a înaintat o acțiune în fața instanței menționate pentru a obține depunerea unei garanții la care urma să fie supusă sechestrarea. Prima audiere a avut loc la 30 octombrie 1990. Ședința din 15 și 22 noiembrie 1990 s-a referit la depunerea documentelor la grefă și la cererea pârâtelor referitoare la cauțiune. printr-o ordonanță în afara ședinței din 11 noiembrie 1990 În decembrie 1990, al cărui text a fost depus la grefă a doua zi, judecătorul a respins cererea de cauțiune și a amânat cazul la 18 aprilie 1991. În ziua următoare, una dintre pârâte a vărsat documente la dosar și judecătorul a amânat cazul la 14 noiembrie 1991. Între timp, la 6 iunie 1991, recurenta solicitase o legătură între această procedură și o altă procedură privind aceleași părți și care se afla în fața aceleiași instanțe. În ședința din 3 octombrie 1991, pârâtele au opus cererii de joncțiune și judecătorul s-a rezervat să decidă. printr-o ordonanță din 5 octombrie 1991, noiembrie 1991, al cărui text a fost depus la grefa din 8 noiembrie 1991, judecătorul a respins cererea de joncțiune și a amânat cazul pentru prezentarea concluziilor la 28 noiembrie 1991. Această ședință și cea din 27 februarie 1992 au vizat cererile de admitere a probelor printr-o ordonanță din 8 aprilie 1992, al cărei text a fost depus la grefă la 9 februarie 1992. aprilie 1992, judecătorul a amânat cazul pentru a permite părților să-și prezinte concluziile, ceea ce au făcut la 2 iulie 1992. Ședința pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la 6 aprilie 1993. printr-o hotărâre din 28 aprilie 1993, al cărei text a fost depus la grefă la 16 iulie 1993, Tribunalul a respins cererea recurentei. La 15 noiembrie 1993, reclamanta a făcut apel la Curtea de Apel de la Bologna și a solicitat, de asemenea, concilierea acestei proceduri cu cauza pe care a solicitat-o deja în primă instanță. La 22 decembrie 1993, procedura a fost atașată unei a treia inițiate de societatea E. împotriva reclamantei și a Confederației E. și având același obiect. La 23 martie 1994, părțile au vărsat documente la dosar și consilierul de punere în funcțiune a amânat cazul pentru a permite părților să-și prezinte concluziile. La data respectivă, reclamanta a solicitat, de asemenea, suspendarea procedurii până la încheierea unei proceduri penale în care aceasta se constituise parte civilă. Ședința pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la 6 octombrie 1995. Totuși, aceasta a avut loc la 15 decembrie 1995. Printr-o hotărâre din 7 februarie 1996, al cărei text a fost depus la grefa din 25 mai 1996, instanța de apel a respins cererile recurentei de reunire și suspendare, precum și apelul. Între timp, la 9 decembrie 1996, reclamanta a fost prevăzută în casare. Ședința a avut loc la 20 noiembrie 1998. 10. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 10 iunie 1996 În conformitate cu informațiile furnizate de reclamantă la 18 decembrie 2001, Curtea de Casație a respins recursul recurentei. Astfel cum este prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 13. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 13 iulie 1990 și a fost încheiată, în scopul examinării prezentei cereri la 10 iunie 1999. 15. Prin urmare, aceasta a durat mai mult de opt ani și 11 luni pentru trei instanțe. 16. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de a deține un termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. (1). Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 6 900 000 000 de lire italiene (ITL) ca urmare a prejudiciului material, în general 2 510 739 000 ITL ca urmare a prejudiciului indirect și se înmânează Curții pentru a stabili valoarea prejudiciului moral și a prejudiciului pe care l-ar fi suferit. 20. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material și indirect pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 4 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul nepatrimonial. Provizioane și cheltuieli de judecată 21. Recurenta solicită, de asemenea, o sumă cuprinsă între 48 825 000 ITL și 94 438 690 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne și în numele acestora, trimite Curții pentru a stabili cuantumul celor suportate în fața Curții. 22. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea referitoare la cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii în fața Curții și acordă recurentei. Interese moratorii 23. În conformitate cu informațiile de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3 % l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 44 alin. (2) din Convenție, 4 000 EUR (patru mii EUR) pentru daune nepatrimoniale și 1 500 EUR (o mie cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3 % l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 12 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-12
1,00
AFFAIRE ITAL UNION SERVIZI S.A.S. c. ITALIE (N° 3)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ITAL UNION SERVIZI S.A.S. c. ITALIE (n° 3) (Requête n° 44914/98) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 04/09/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention.
CtEDO 2002-02-12
1,00
AFFAIRE ITAL UNION SERVIZI S.A.S. c. ITALIE (N° 1)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ITAL UNION SERVIZI S.A.S. c. ITALIE (n° 1) (Requête n° 44396/98) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 04/09/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention.
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE I.P.A. S.R.L. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE I.P.A. S.R.L. c. ITALIE (Requête n° 52957/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE I.P.E.A. S.R.L. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE I.P.E.A. S.R.L. c. ITALIE ( Requête n° 44418/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE GE.IM.A. S.A.S. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE GE.IM.A. S.A.S. c. ITALIE (Requête n° 52984/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
Sursă