CtEDO 12.02.2002 Auto

AFFAIRE V.P. ET F.D.R. c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE V.P. ET F.D.R. c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA V.P. ȘI F.R. c. ITALIA (Recuperarea nr. 44333/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 Februarie 2002 DEFINITIVF 12/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul V.P. și F.R. c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Pellonpää Pastor Ridruejo Ferrari Bravo, Fischbach Casadevall, Pavlovschi judecători și al dlui O V.P. și M.D.R. ( Prima reclamantă a decedat la 31 august 2000. Elena Pettinari și domnul Paolo Pettinari, moștenitorii săi, au continuat procedura în fața Curții. Curtea a declarat cererea admisibilă la 10 aprilie 2001. La 31 octombrie 1989, recurentele, salariate ale Camerei de Comerț de la Roma, au depus recurs la grefa Tribunalului Administrativ din Lazio pentru a obține anularea deciziilor camerei respective privind calcularea fondurilor de previzionare, la care aveau dreptul de la încheierea contractelor lor și recunoașterea dreptului lor la reevaluarea fondurilor respective, ținând seama de măsurile de stimulare și de o despăgubire suplimentară specială. La 29 septembrie 1990, tribunalul a acceptat cererea recurentelor cu privire la reevaluarea acestor fonduri ținând cont de măsurile de stimulare. La 2 aprilie 1992, recurentele au făcut apel la Consiliul de Stat din cauza faptului că instanța nu se pronunțase cu privire la recunoașterea dreptului la reevaluarea fondurilor de previzionare. La 26 februarie 1993, recurentele au prezentat o cerere de fixare urgentă a datei landului. printr-o ordonanță din 11 februarie 1993 noiembrie 1993, al cărui text a fost depus la grefa din 30 aprilie 1994, Consiliul de Stat a dispus suspendarea procedurii și sesizează Curtea Constituțională cu privire la o chestiune constituțională. Această ordonanță a fost transmisă Curții Constituționale la 18 iulie 1994. printr-o hotărâre din 28 iunie 1995, al cărei text a fost depus la grefă la data de 12 iulie 1994. Iulie 1995, Curtea Constituțională a declarat lipsa de temei a întrebării cu care a fost sesizată. La 6 martie 1996, recurentele au prezentat o cerere de stabilire a datei landului. Printr-o hotărâre din 25 octombrie 1996, al cărei text a fost depus la gref la data de 30 În decembrie 1996, Consiliul a respins acțiunea recurentelor și a confirmat hotărârea de primă instanță. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 11. Prin urmare, Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1).15. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Moștenitorii primei recurente solicită 144 661 456 lire italiene (ITL), a doua reclamantă solicită 137 267 643 ITL pentru prejudiciul material. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde celui de-al doilea reclamant 5 000 EUR (EUR) și fiecărui moștenitor al primei reclamante pentru prejudiciul moral. Reclamanții solicită, de asemenea, rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. 20. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii în fața Curții și, prin urmare, acordă 250 EUR celei de a doua recurente și 125 EUR fiecărui moștenitor al primei recurente. Interese moratorii 21. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3 % l an. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L că statul pârât trebuie să plătească fiecărui moștenitor al primei recurente în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro) pentru daune morale și 125 EUR (cota douăzeci și cinci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată (b) că statul pârât trebuie să plătească celui de-al doilea reclamant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 5 000 EUR (cinci mii EUR) pentru daune morale și 250 EUR (două sute cincizeci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă cu 3 % l an de la data Expiră acest termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză, apoi comunicată în scris la 12 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE VINCENZA FERRARA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VINCENZA FERRARA c. ITALIE (Requête n° 52916/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE VENTRONE c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VENTRONE c. ITALIE (Requête n° 52960/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE VETRONE c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VENTRONE c. ITALIE (Requête n° 52960/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE I.P.A. S.R.L. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE I.P.A. S.R.L. c. ITALIE (Requête n° 52957/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE R.L. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE R.L. c. ITALIE (Requête n° 52971/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă