CtEDO 21.02.2002 Auto

CASE OF CELONA v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
21.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF CELONA v. ITALY (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE CELONA c. ITALIA (Doc. nr. 32541/96) JUGUGUL (Decontare a Franței) STRASBOURG 21 februarie 2002 În cazul Celona c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele dnei Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Levits Kovler judecători G. Raimondi, judecător ad hoc și grefierul sectului Fribergh După deliberarea în particular la 31 ianuarie 2002, pronunța următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 32541/96) împotriva Republicii Italiene depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național italian, dl Pietro Celona („reclamantul”), la 6 mai 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl A. Arcangeli, avocat care practică la Florența. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului său și de durata procedurii de evacuare. La 22 martie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 17 octombrie 2001 și la 7 noiembrie 2001, reclamantul și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. FACTELE G.L. și S.L. au fost proprietarii unui apartament din Florența, pe care le-au lăsat C.R. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 18 septembrie 1984, ei au comunicat intenția lor de a încheia închiriere și au convocat chiriașul să apară înaintea magistratului Florenței. Prin decizia din 3 decembrie 1984, care a fost făcută executivă la 5 iulie 1986, Magistratul Florenței a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 15 ianuarie 1988. La 14 decembrie 1988, reclamantul a devenit proprietarul apartamentului. 10. La 10 mai 1990, reclamantul a notificat chiriașul care a solicitat ca ea să părăsească sediul. 11. La 29 ianuarie 1991, el a informat chiriașul care i-a informat că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 1 iulie 1991. 12. Între 1 iulie 1991 și 5 februarie 1999, judecătorul a făcut nouăzeci de încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuată, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 13. La 30 mai 1999, chiriașul a anulat sediul. LEI 14. La 17 octombrie 2001, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 45.000.000 de ITL dlui Pietro Celona în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 32541/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. La 7 noiembrie 2001, Curtea a primit de la reprezentantul reclamantului următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Italiei sunt dispuși să plătească o sumă totală de 45.000.000 de ITL care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale pentru dl Pietro Celona, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 32541/96 pe care le aștepta Curtea. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase, pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă angaj să nu solicit semnalarea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii 17. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Președintele grefierului Erik Fribergh Christos Rozakis, în limba engleză și notificat în scris la 21 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă