SERAFINI v. ITALY

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE CU ADMINIBILITATEA cererii nr. 58607/00 de către Gastone SERAFINI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 28 februarie 2002 în calitate de Cameră compusă de președintele C.L. Rozakis dna Tulkens Bonello dra Vajić dna Botoucharova Zagrebelsky dna judecători Steiner și dna S. Nielsen grefier de secțiune adjunctă Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 13 iunie 2000 și înregistrată la 30 iunie 2000, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul este un național italian, născut în 1929 și locuiește în Roma. El este reprezentat în fața Curții de către dna C. Serafini, un avocat practicant în Roma. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este proprietarul unui apartament din Roma, pe care l-a lăsat O.S. Într-o scrisoare servită la chiriaș la 28 octombrie 1992, reclamantul a informat chiriașul despre intenția sa de a încheia închiriere și a convocat-o să apară în fața magistratului Roma. Prin decizia din 3 martie 1993, care a fost făcută executiv în aceeași zi, Magistratul Roma a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 3 martie 1994. La 9 aprilie 1994, reclamantul a notificat chiriașul care o cere să abandoneze sediul. La 26 aprilie 1994, el a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 24 mai 1994. Între 24 mai 1994 și 26 noiembrie 1999, judecătorul a făcut nouă nouă încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuată, deoarece reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. La 26 noiembrie 1999, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. HOTĂRÂREA Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că incapacitatea sa de a recupera posesia apartamentului său a constituit o încălcare a dreptului de proprietate. Reclamantul se plânge în continuare, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata procedurii de evacuare și cu privire la negarea dreptului său de acces la o instanță. Guvernul susține că măsurile în cauză constituie un control al utilizării proprietăților care urmărește obiectivul legitim de a evita tensiunile sociale și problemele legate de ordinea publică care ar avea loc în cazul în care un număr considerabil de ordine de posesie ar trebui să fie aplicate simultan. În opinia lor, ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului nu a fost disproporționată; prin urmare, nu există nicio încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1. În ceea ce privește durata procedurii de executare, Guvernul susține că întârzierea în furnizarea asistenței poliției este justificată de protecția interesului public. În orice caz, Guvernul subliniază faptul că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, Prefectul nu mai este competent să stabilească ordinea prioritară pentru executarea expulzărilor.Data executării ar trebui stabilită acum de Curtea de District. Curtea consideră că cererea ridică chestiuni complexe și serioase care necesită o determinare în ceea ce privește fondul, în urma că aceasta nu poate fi considerată evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu s-a stabilit niciun alt motiv pentru declararea inadmisibilă a cererii. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate Cererea admisibilă, fără a prejudeca fondurile cauzei. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 58607/00

by Gastone SERAFINI

against Italy

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 28

February 2002 as a Chamber composed of

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mr

G.

Bonello

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mrs

S.

Botoucharova

,

Mr

V.

Zagrebelsky

,

Mrs

E.

Steiner

,

judges

,

and Mr S.

Nielsen

,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application introduced on 13 June 2000 and registered on 30 June 2000,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant is an Italian national, born in 1929 and living in Rome. He is represented before the Court by Mrs C. Serafini, a lawyer practising in Rome.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant is the owner of an apartment in Rome, which he had let to O.S.

In a writ served on the tenant on 28 October 1992, the applicant informed the tenant of his intention to terminate the lease and summoned her to appear before the Rome Magistrate.

By a decision of 3 March 1993, which was made enforceable on the same day, the Rome Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 3 March 1994.

On 9 April 1994, the applicant served notice on the tenant requiring her to vacate the premises.

On 26 April 1994, he served notice on the tenant informing her that the order for possession would be enforced by a bailiff on 24 May 1994.

Between 24 May 1994 and 26 November 1999, the bailiff made nineteen attempts to recover possession.

Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession.

On 26 November 1999, the applicant recovered possession of the apartment.

THE LAW

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that his inability to recover possession of his apartment amounted to a violation of the right to property.

The applicant further complains under Article 6 § 1 of the Convention about the duration of the eviction proceedings and about the denial of his right of access to a court.

The Government maintain that the measures in question amount to a control of the use of property which pursues the legitimate aim of avoiding the social tensions and troubles to public order that would occur if a considerable number of orders for possession were to be enforced simultaneously. In their opinion, the interference with the applicant’s property rights was not disproportionate; therefore, there is no violation of Article 1 of Protocol No.1.

As to the length of the enforcement proceedings, the Government maintain that the delay in providing the assistance of the police is justified by the protection of the public interest. In any event, the Government stress that following the entry into force of Law no. 431 of 9 December 1998, the Prefect is no longer competent to determine the order of priority for the enforcement of the evictions. The date of enforcement should now be set by the District Court.

The Court considers that the application raises complex and serious issues which require a determination on the merits. It follows that it cannot be considered manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. No other ground for declaring the application inadmissible has been established.

For these reasons, the Court unanimously

Declares

the application admissible, without prejudging the merits of the case.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Deputy

Registrar

President