CtEDO 28.02.2002 Auto

MOTTOLA v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
28.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Admissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MOTTOLA v. ITALY (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 58191/00 de către Antonio MOTTOLA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 28 februarie 2002 în calitate de Cameră compusă de președintele C.L. Rozakis dna Tulkens Bonello dra Vajić dna Botoucharova Zagrebelsky dna judecători Steiner și dna S. Nielsen dr. Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 12 mai 2000 și înregistrată la 19 iunie 2000, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul este un național italian, născut în 1932 și locuiește în Benevento. El este reprezentat în fața Curții de către dl D. Pizzillo un avocat practicant în Benevento. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul este proprietarul unui apartament din Benevento, pe care l-a lăsat la N.C. Într-o scrisoare servită la chiriaș la 27 aprilie 1994, reclamantul a informat chiriașul cu privire la intenția sa de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară înaintea Magistratului Benevento. Prin decizia din 25 mai 1994, care a fost făcută executor în aceeași zi, Benevento Magistrate a susținut validitatea notificării de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 30 noiembrie 1996. La 30 noiembrie 1996, reclamantul a notificat chiriașul care l-a obligat să abandoneze sediul. La 10 februarie 1997, a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 25 februarie 1997. Între 25 februarie 1997 și 9 noiembrie 1998, judecătorul a făcut nouă încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuată, deoarece reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. În conformitate cu secțiunea 6 din Legea nr. 431/98, chiriașul a solicitat Curții de District Benevento să stabilească o nouă dată pentru executarea ordinului de posesie. Data a fost stabilită pentru 25 aprilie 2000 și apoi pentru 30 septembrie 2000. La 12 octombrie 2000, reclamantul a notificat chiriașului care l-a solicitat să abandoneze sediul. La 4 noiembrie 2000, l-a informat pe locatar că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 27 noiembrie 2000 între 27 noiembrie 2000 și 26 aprilie 2001, judecătorul a făcut patru încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare a dovedit că nu a avut succes, deoarece reclamantul nu avea dreptul la asistență de poliție. La 8 august 2001, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii de evacuare și că întârzierea în aplicarea ordinii emise de judecătorul Benevento a avut ca rezultat o negare a dreptului său de acces la o instanță. Curtea a examinat, de asemenea, această plângere în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. Guvernul susține că măsurile în cauză constituie un control al utilizării proprietăților care urmărește obiectivul legitim de a evita tensiunile sociale și problemele legate de ordinea publică care ar avea loc în cazul în care un număr considerabil de ordine de posesie ar trebui să fie aplicate simultan. În opinia lor, ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului nu a fost disproporționată; prin urmare, nu există nicio încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. În orice caz, Guvernul subliniază faptul că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, Prefectul nu mai este competent să stabilească ordinea prioritară pentru executarea expulzărilor.Data executării ar trebui stabilită acum de Curtea de District. Curtea consideră că cererea ridică chestiuni complexe și serioase, care necesită o determinare în ceea ce privește fondul, în urma că aceasta nu poate fi considerată în mod evident bolnavă fondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu s-a stabilit niciun alt motiv de declarare inadmisibilă a cererii. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate Cererea admisibilă, fără a prejudeca fondurile cauzei. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă