AFFAIRE SIEBENHANDL CONTRE L'AUTRICHE

Rezoluția ResDH(2002)18 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 iunie 2001 în cauza Siebenhandl împotriva Austriei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 martie 2002, cu ocazia celei de-a 783-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 12 iunie 2001 în cauza Siebenhandl și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 31778/96) adresată împotriva Austriei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 19 aprilie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Johann Siebenhandl, resortisant austriac, și Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibile obiecțiunile reclamantului potrivit cărora: restricțiile impuse asupra bunurilor sale prin diverse decizii ale municipalității din Viena în materie de urbanism au un caracter discriminatoriu și au adus atingere dreptului său de proprietate (griefs respinse de la art. 1 din Protocolul nr. 1,

luate în mod individual și combinate cu articolele 14 și 18); în ceea ce privește o interdicție de construcție, acesta a fost privat de dreptul său de acces la o instanță (grief întemeiat pe articolele 6 și 13); întrucât, în hotărârea sa din 12 iunie 2001, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamantul, și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis, în unanimitate, să o șteargă din rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere; (i) În conformitate cu termenii regulamentului amiabil, s-a convenit ca guvernul Austriei să plătească reclamantului, imediat după notificarea hotărârii Curții, suma totală de 3 150 000 de silingi austrieci, toate prejudiciile; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție;

având în vedere faptul că, la 5 iulie 2001, în termenul prevăzut de regulamentul amiabil, guvernul statului pârât i-a plătit reclamantului suma prevăzută de regulamentul pe suport de hârtie și că nu a existat nicio altă măsură în acest caz, pentru a se conforma hotărârii Curții, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Austriei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)18 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 12 juin 2001 dans l’affaire Siebenhandl contre l’Autriche (adoptée par le Comité des Ministres le 6 mars 2002, lors de la 783e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 12 juin 2001 dans l’affaire Siebenhandl et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 31778/96) dirigée contre l’Autriche, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 19 avril 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Johann Siebenhandl, ressortissant autrichien, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevables les griefs du requérant selon lesquels : les restrictions imposées sur ses biens par diverses décisions de la municipalité de Vienne en matière d’urbanisme avaient un caractère discriminatoire et portaient atteinte à son droit de propriété (griefs tirés de l’article 1, du Protocole n° 1,

pris isolément et combiné avec les articles 14 et 18) ; en ce qui concerne une interdiction de construire, il avait été privé de son droit d’accès à un tribunal (grief tiré des articles 6 et 13) ; Considérant que dans son arrêt du 12 juin 2001 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et le requérant, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de l’Autriche versait au requérant, dès la notification de l’arrêt de la Cour, la somme globale de 3 150 000 schillings autrichiens, tous préjudices confondus ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46,

paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que le 5 juillet 2001, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, le gouvernement de l’Etat défendeur a versé au requérant la somme prévue par le règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Autriche, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.