CELIA, NORBURY and GAMBLE v. THE UNITED KINGDOM

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererilor nr. 66293/01, 67120/01 și 68056/01 de către CELIA, NORBURY și GAMBLE împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 12 martie 2002 în calitate de ședință compusă de Președinte Pellonpää Sir Nicolas Bratza Pastor Ridruejo dna Strážnická Fischbach Maruste Pavlovschi și dl M. O’Boyle Grefierul secțiunii Având în vedere cererile de mai sus; după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Circumstanțele cazului A se vedea tabelul atașat. Legea și practicile interne relevante În temeiul dreptului Regatului Unit, anumite prestații de securitate socială, inclusiv plata Viduvei, alocarea mamei văduvă și pensia de văduvă, sunt plătite din Fondul Național de Asigurări. Prin secțiunea 1 din Legea privind securitatea socială și beneficiile din 1992 („Legea din 1992”), fondurile necesare pentru a plăti astfel de beneficii trebuie furnizate prin intermediul contribuțiilor plătibile secretarului de stat pentru securitate socială de către câștigători, angajatori și alții, împreună cu anumite adăugari făcute la Fond de Parlament. Bărbații și femeile care câștigă sunt obligați să plătească aceleași contribuții de securitate socială în funcție de statutul lor de salariați sau de salariați independenți. Salariu pentru văduvă în temeiul art. 36 din Legea 1992, o femeie văduvă are dreptul la plata unei văduve (în prezent, o plată forfetară de 1000 GBP) dacă: (i) ea este sub vârsta de pensie la momentul în care soțul ei a murit, sau el nu a avut atunci dreptul la o pensie de pensie de categorie A; (ii) soțul ei a îndeplinit anumite condiții specifice de contribuție de securitate socială prevăzute într-un program al Legii 1992. În temeiul articolului 37 din Legea din 1992, în măsura în care este relevantă, o femeie văduvă (și care nu s-a recăsătorit) are dreptul la alocarea mamei în anumite condiții, următoarele fiind condițiile relevante pentru situația prezentului caz: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Actului; și (ii) ea are dreptul să beneficieze de un copil în legătură cu un fiu sau fiica ei însuși și cu soțul său îndepărtat. Indemnitatea mamei văduvăzi se ridică în prezent la 72,50 GBP pe săptămână, cu un supliment de 9,70 GBP pe săptămână în ceea ce privește copilul mai mare eligibil, și un supliment de 11,35 GBP pe săptămână în ceea ce privește alți copii. Pensiunea văduvă În temeiul articolului 38 din Legea din 1992, o femeie care a fost văduvă (și care nu este recăsătorită) are dreptul la pensie de o văduvă în cazul în care: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Legii; și (ii) la data morții soțului ei a avut peste 45 de ani, dar sub 65 de ani; sau (iii) în cazul în care reclamantul în cerere nr. 68056/01 era o femeie, el ar putea aștepta cu nerăbdare dreptul la pensie de o văduvă în viitor, atunci când el nu mai avea dreptul la concediu de o mamă văduvă. 4. De-a lungul perioadei în cauză, termenele pentru declararea plății de la văduvă și a alocației mamei văduve au fost stabilite în Regulamentele privind securitatea socială (Claims and Payments) 1987 (Instrumentul de plată 1987/1968), art. 19 (modificat) din care se prevede: „(2) Timpul prescris pentru a solicita prestațiile menționate la alineatul (3) este de trei luni începând în ziua în care, în afară de a satisface condițiile depunerii unei cereri, reclamantul are dreptul la prestația în cauză. (3) Beneficiile la care se aplică alineatul (2) sunt – (...) (g) beneficiul văduvului;(...)” 5. Secțiunea 262 alineatul (1) din Legea din 1988 privind impozitele asupra veniturilor și societății: „În cazul în care un bărbat căsătorit al cărui soție locuiește cu el moare, văduva sa are dreptul (a) pentru anul de evaluare în care se produce decesul, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma prevăzută la secțiunea 257A alineatul (1) pentru acest an, și (b) (cu excepția cazului în care ea se căsătorește din nou înainte de începerea acestuia) pentru următorul an de evaluare, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma specificată la art. 257A alineatul (1) pentru acel an.” 6. Legea privind Reforma de bunăstare și pensii 1999 Legea privind reforma de bunăstare și pensii („Legea 1999”) introduce două noi prestații de securitate socială, Alocarea părinților văduvi și Indemnitatea de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Indemnitatea de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Ambele vor fi plătite bărbaților și femeilor care îndeplinesc condițiile de eligibilitate relevante. De asemenea, Legea de 1999 introduce o nouă plată de securitate socială, numită plată de lipsa de lipsa de lipsa, atât pentru bărbați, cât și pentru femei în locul platei de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Părțile relevante ale Actului au intrat în vigoare la 9 aprilie 2001 și permit oricărui bărbat al cărui soție moare înainte, la data respectivă sau după aceea, sau oricărei femei ale căror soț moare la data respectivă sau după aceea, să solicite acordarea de alocare a Părinților Viduvi. De asemenea, permite oricărui bărbat al cărui soție moare la sau după data respectivă să solicite plată pentru livrare sau livrare în același mod ca o femeie al cărei soț moare la sau după acea dată. Legea din 1999 păstrează drepturile femeilor în temeiul Legii din 1992 ale căror soți au murit înainte de 9 aprilie 2001. Astfel, acestea vor continua să aibă dreptul la plată a văduvei, la alocarea mamei văduve și la pensia de văduvă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile relevante de calificare. COMPLAINTE Reclamanții se plâng că securitatea socială sau legislația fiscală britanică le discrimină pentru motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 66293/01 și 67120/01 se plâng, de asemenea, că au fost discriminate în comparație cu alți bărbați care au fost plătiți sume echivalente cu licența de impozitare a rambursării. 68056/01 se plânge, de asemenea, că legislația britanică de securitate socială discrimină împotriva lui din motive de sex în încălcarea articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 8 din Convenție și invocă art. 13 din Convenție. Natura exactă a plângerilor formulate este prevăzută în anexa la prezentul regulament. 1. Reclamanții se plâng că securitatea socială sau legislația fiscală britanică le discrimină pentru motive de sex, în încălcarea art. 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și, în cazul aplicării nr. 68056/01, art. 14 luate coroborat cu art. 8 din Convenție. art. 14 prevede: „Drumarea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 8 prevede (dacă este cazul): „1. Fiecare are dreptul de a respecta viața sa privată și de familie .... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt în conformitate cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesele ... bunăstarea economică a țării ....” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 68056/01 se plânge, de asemenea, de discriminarea suferită de soția sa dedefuzată în ceea ce privește decizia de a refuza beneficiile văduvelor. Cu toate acestea, Curtea nu acceptă faptul că, în ceea ce privește orice discriminare care ar fi putut fi suferită de soția dedefunta a reclamantului, reclamantul poate pretinde că este o victimă a presupusei încălcări. ratione personae cu dispozițiile Convenției și trebuie să fie declarate inadmisibilă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Reclamanții în cererea nr. 66293/01 și 67120/01 se plâng de asemenea că au fost discriminate în comparație cu alți oameni plătiți sume echivalente cu acordul fiscal de lichidare. Curtea remarcă că oamenii în cauză au primit aceste plăți în soluționarea prietenoasă a cererilor care au fost comunicate guvernului de către această Curte. Curtea consideră că reclamanții din aceste cazuri nu sunt într-o situație analogă pentru acei oameni și concluzionează astfel că acest aspect al cererii nr. 66293/01 și 67120/01 sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. 4. Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea restului cererii și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe guvernul contestat. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; examinarea plângerilor reclamantelor de discriminare suferite de acestea din motive de sex în legătură cu cererile lor pentru beneficiile văduvelor sau a alocarea fiscală pentru pierderi de viață, precum și a articolului 13 în cererea nr. 68056/01; declara inadmisibil restul cererii. Președintele grefierului Michael O’Boyle Matti Pellonpää

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Applications nos. 66293/01, 67120/01 and 68056/01

by CELIA, NORBURY and GAMBLE

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 12

March 2002

as a Chamber composed of

Mr

M.

Pellonpää

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

A.

Pastor Ridruejo

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

M.

Fischbach

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

judges

,

and Mr M.

O’Boyle

,

Section Registrar

,

Having regard to the above applications;

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

A.

The circumstances of the case

See attached table.

B.

Relevant domestic law and practice

Under United Kingdom law, certain social security benefits, including Widow’s Payment, Widowed Mother’s Allowance, and Widow’s Pension, are paid for out of the National Insurance Fund. By Section 1 of the Social Security and Benefits Act 1992 (“the 1992 Act”), the funds required for paying such benefits are to be provided by means of contributions payable to the Secretary of State for Social Security by earners, employers and others, together with certain additions made to the Fund by Parliament.

Male and female earners are obliged to pay the same social security contributions in accordance with their status as employed earners or self-employed earners.

1.

Widow’s Payment

Under Section 36 of the 1992 Act, a woman who has been widowed is entitled to a Widow’s Payment (currently a lump sum payment of GBP

1,000) if:

(i)

she is under pensionable age at the time when her husband died, or he was not then entitled to a Category A retirement pension;

(ii)

her husband satisfied certain specified social security contribution conditions set out in a Schedule to the 1992 Act.

2.

Widowed Mother’s Allowance

Under Section 37 of the 1992 Act, in so far as relevant, a woman who has been widowed (and who has not remarried) is entitled to a mother’s allowance on certain conditions, the following being the relevant conditions to the circumstance of the present case:

(i)

her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and

(ii)

she is entitled to receive child benefit in relation to a son or daughter of herself and her late husband.

The Widowed Mother’s Allowance currently amounts to GBP 72.50 per week, with an extra GBP 9.70 per week in respect of the eldest eligible child, and a further GBP 11.35 per week in respect of other children.

3.

Widow’s Pension

Under Section 38 of the 1992 Act, a woman who has been widowed (and who is not remarried) is entitled to a Widow’s Pension if:

(i)

her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and

(ii)

at the date of her husband’s death she was over the age of 45 but under the age of 65; or

(iii)

she ceased to be entitled to a widowed mother’s allowance at the time when she was over the age of 45 but under the age of 65.

If the applicant in application no. 68056/01 were a woman, he could look forward to entitlement to a Widow’s Pension in the future, when he would no longer be entitled to the Widowed Mother’s Allowance.

Throughout the period in question, the time-limits for claiming Widow’s Payment and Widowed Mother’s Allowance were set out in the Social Security (Claims and Payments) Regulations 1987 (Statutory Instrument 1987/1968), regulation 19 (as amended) of which provided:

“(2)

The prescribed time for claiming the benefits specified in paragraph (3) is three months beginning on the day on which, apart from satisfying the condition of making a claim, the claimant is entitled to the benefit concerned.

(3) The benefits to which paragraph (2) applies are-(...)

(g) widow’s benefit;(...)”

Section 262(1) of the Income and Corporation Taxes Act 1988 provides:

“Where a married man whose wife is living with him dies, his widow shall be entitled

–

(a)

for the year of assessment in which the death occurs, to an income tax reduction calculated by reference to an amount equal to the amount specified in section 257A(1) for that year, and

(b)

(unless she marries again before the beginning of it) for the next following year of assessment, to an income tax reduction calculated by reference to an amount equal to the amount specified in section 257A(1) for that year.”

The Welfare Reform and Pensions Act (“the 1999 Act”) introduces two new social security benefits, Widowed Parent’s Allowance and

Bereavement Allowance. The Widowed Parent’s Allowance replaces the Widowed Mother’s Allowance. The Bereavement Allowance replaces the Widow’s Pension. Both will be payable to men and women who meet the relevant qualifying conditions. The 1999 Act also introduces a new social security payment, called a Bereavement Payment, payable both to men and women in place of the Widow’s Payment.

The relevant parts of the Act entered into force on 9 April 2001 and allow any man whose wife dies before, on or after that date, or any woman whose husband dies on or after that date, to apply for Widowed Parent’s Allowance. It also allows any man whose wife dies on or after that date to apply for Bereavement Payment or Bereavement Allowance in exactly the same way as a woman whose husband dies on or after that date.

The 1999 Act preserves the entitlements of women under the 1992 Act whose husbands died before 9 April 2001. They will thus continue to be entitled to the Widow’s Payment, Widowed Mother’s Allowance and Widow’s Pension where the relevant qualifying conditions are met.

COMPLAINTS

The applicants complain that British social security or tax legislation discriminates against them on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1. The applicants in application nos. 66293/01 and 67120/01 also complain that they have been discriminated against as compared with other men who have been paid sums equivalent to the Bereavement Tax Allowance. The applicant in application no. 68056/01 also complains that British social security legislation discriminates against him on grounds of sex in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 8 of the Convention, and invokes Article 13 of the Convention. The exact nature of the complaints made is set out at the annex hereto.

THE LAW

Article 14 states:

“The enjoyment of the rights and freedoms set forth in this Convention shall be secured without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.”

Article 8 provides (as relevant):

“1.

Everyone has the right to respect for his private and family life ... .

2.

There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of ... the economic well-being of the country ... .”

Article 1 of Protocol No. 1 states:

“1.

Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

2.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

ratione personae

with the provisions of the Convention and must be declared inadmissible in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to join the applications;

Decides

to

adjourn

the examination of the applicants’ complaints of discrimination suffered by them on grounds of sex in connection with their claims for widows’ benefits or bereavement tax allowance, and of the Article 13 complaint in application no. 68056/01;

Declares

inadmissible the remainder of each application.

Michael

O’Boyle

Matti

Pellonpää

Registrar

President