- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 15 octombrie 2002
- Stat pârât
- GBR
- Concluzia
- Partly inadmissible
Wakeling și alții împotriva Regatului Unit
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA 61395/00 26 de cereri împotriva Regatului Unit (a se vedea tabelul atașat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 15 octombrie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Pellonpää Sir Nicolas Bratza Pastor Ridruejo dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki și dl M. O’Boyle Având în vedere cererile de mai sus, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Circumstanțele cazului A se vedea tabelul atașat. Legea și practica internă relevantă În temeiul dreptului Regatului Unit, anumite prestații de securitate socială, inclusiv plata văduvicei, alocarea mamei văduvă și pensia văduvă, sunt plătite din Fondul Național de Asigurări.
Prin secțiunea 1 din Legea privind securitatea socială și beneficiile din 1992 („Legea din 1992”), fondurile necesare pentru a plăti astfel de beneficii trebuie furnizate prin intermediul contribuțiilor plătibile secretarului de stat pentru securitate socială de către câștigători, angajatori și alții, împreună cu anumite adăugari făcute la Fond de Parlament. Bărbații și femeile care câștigă sunt obligați să plătească aceleași contribuții de securitate socială în funcție de statutul lor de salariați sau de salariați independenți.
Plata adunătorilor în temeiul art. 36 din Legea 1992, o femeie văduvă are dreptul la plată a văduvei (la momentul material, o plată forfetară de 1000 GBP) dacă: (i) ea este sub vârsta de pensie la momentul în care soțul ei a murit, sau el nu a avut atunci dreptul la o pensie de pensie de categorie A; și (ii) soțul ei a îndeplinit anumite condiții specifice de contribuție de securitate socială prevăzute într-un program al Legii 1992. În temeiul articolului 37 din Legea din 1992, în măsura în care este relevantă, o femeie văduvă (și care nu s-a recăsătorit) are dreptul la alocarea mamei în anumite condiții, următoarele fiind condițiile relevante pentru situația prezentului caz: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-o schemă a Actului; și (ii) ea are dreptul să beneficieze de un copil în legătură cu un fiu sau fiica ei însuși și cu soțul său îndepărtat.
Alocația mamei văduvăzi se ridică în prezent la aproximativ 72,50 GBP pe săptămână, cu un supliment de 9,70 GBP pe săptămână în ceea ce privește copilul mai mare eligibil, și un supliment de 11,35 GBP pe săptămână în ceea ce privește alți copii. Pensiunea văduvă În temeiul articolului 38 din Legea din 1992, o femeie văduvă (și care nu este recăsătorită) are dreptul la pensie a văduvei în cazul în care soțul său îndeplinește condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Legii și: (i) la data morții soțului ei, a avut peste 45 de ani, dar sub 65 de ani; sau (ii) ea a încetat să aibă dreptul la alocația unei mame văduvă în momentul în care a avut peste 45 de ani, dar sub 65 de ani.
4. termenul pentru cererile de prestații Pe parcursul perioadei în cauză, termenele pentru solicitarea beneficiilor văduvei au fost stabilite în Regulamentul privind securitatea socială (Claims and Payments) 1987 (Instrumentul de plată 1987/1968), art. 19 (modificat) al cărui articol prevede: „(2) Timpul prescris pentru a solicita prestațiile menționate la alineatul (3) este de trei luni începând în ziua în care, în afară de a satisface condițiile depunerii unei cereri, reclamantul are dreptul la prestația în cauză.
(3) Beneficiile la care se aplică alineatul (2) sunt – (...) (g) beneficiul văduvului;(...)” 5. Secțiunea 262 alineatul (1) din Legea din 1988 privind impozitele asupra veniturilor și societății: „În cazul în care un bărbat căsătorit al cărui soție locuiește cu el moare, văduva sa are dreptul (a) pentru anul de evaluare în care se produce decesul, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma prevăzută la secțiunea 257A alineatul (1) pentru acest an, și (b) (cu excepția cazului în care ea se căsătorește din nou înainte de începerea acestuia) pentru următorul an de evaluare, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma specificată la art. 257A alineatul (1) pentru anul respectiv.” 6. Legea privind reforma de bunăstare și pensii 1999 Legea de reformă socială și pensii din 1999 („Legea din 1999”) introduce două noi prestații de securitate socială, acordarea părintelor văduvi și Indemnitatea de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa.
Indemnitatea de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Ambele vor fi plătite bărbaților și femeilor care îndeplinesc condițiile de eligibilitate relevante. De asemenea, Legea de 1999 introduce o nouă plată de securitate socială, numită plată de lipsa de lipsa de lipsa, atât pentru bărbați, cât și pentru femei în locul platei de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Părțile relevante ale Actului au intrat în vigoare la 9 aprilie 2001 și permit oricărui bărbat al cărui soție moare înainte, la data respectivă sau după aceea, sau oricărei femei ale căror soț moare la data respectivă sau după aceea, să solicite acordarea de alocare a Părinților Viduvi.
De asemenea, permite oricărui bărbat al cărui soție moare la sau după data respectivă să solicite plată pentru livrare sau livrare în același mod ca o femeie al cărei soț moare la sau după acea dată. Legea din 1999 păstrează drepturile femeilor în temeiul Legii din 1992 ale căror soți au murit înainte de 9 aprilie 2001. Astfel, acestea vor continua să aibă dreptul la plată a văduvei, la alocarea mamei văduve și la pensia de văduvă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile relevante de calificare. 7. Echivalentul precis al tuturor dispozițiilor de mai sus ale legislației primare și secundare figurează în legislația din Irlanda de Nord.
COMPLAINTE Reclamanții se plâng că securitatea socială și/sau legislația fiscală britanică este discriminatorie pentru motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 8 din Convenția și/sau cu art. 1 din Protocolul nr. Reclamanții în cerere nr. 66093/01 și 67122/01 se plâng, de asemenea, că au fost discriminați în comparație cu alți oameni care au fost plătiți sume echivalente cu acordul de impozitare pentru lichidare. Unele dintre solicitanți invocă, de asemenea, art. 13 din Convenție.
1. Reclamanții se plâng că securitatea socială și/sau legislația fiscală britanică le discrimină din motive de sex, în încălcarea art. 14 din Convenția luată în legătură cu art. 8 din Convenție și/sau cu art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „Drumarea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 8 prevede (dacă este cazul): „1. Fiecare are dreptul de a respecta viața sa privată și de familie … Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt în conformitate cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesele ... bunăstarea economică a țării … ” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1.
Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Reclamanții în cererile nr. 61395/00, 65475/01, 68429/01, 68430/01, 68929/01, 70520/01, 7591/01, 76944/01, 77423/01, 78044/01 și 10721/02 invocă, de asemenea, art. 13 din convenție.
art. 13 prevede: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” 61395/00, 65475/01, 68429/01, 68430/01, 68929/01, 70520/01, 73656/01, 7591/01, 75998/01, 76944/01, 77423/01, 78044/01, 78049/01, 672/02 și 10721/02 se plânge, de asemenea, de discriminarea suferită de soțiile lor îndepărtate în ceea ce privește hotărârile de a refuza prestațiile de văduvă și/sau de a acorda impozitării de lichidare.
Cu toate acestea, Curtea nu acceptă faptul că, în ceea ce privește orice discriminare care ar fi putut fi suferită de soțiile întârziate ale reclamanților, reclamanții în cauză pot pretinde că este o victimă a presupusei încălcări, rezultând că acest aspect al cererilor în cauză este incompatibil ratione personae în conformitate cu dispozițiile Convenției și trebuie declarate inadmisibile în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Reclamanții în cererea nr. 66093/01 și 67122/01 se plâng de asemenea că au fost discriminați în comparație cu alți oameni plătiți sume echivalente cu acordul de impozitare în lichiditate. Curtea remarcă că oamenii în cauză au primit aceste plăți în soluționarea prietenoasă a cererilor care au fost comunicate guvernului de către această Curte.
Curtea consideră că reclamanții din aceste cazuri nu sunt într-o situație analogă pentru acei oameni și concluzionează astfel că acest aspect al cererii nr. 66093/01 și 67122/01 sunt, vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 din Convenție și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. 4. În ceea ce privește reclamanții care invocă art. 13 din Convenție (a se vedea mai sus), Curtea reamintește că art. 13 nu merge atât de departe cât pentru a garanta o soluție care permite contestarea legislației primare a unui stat contractant în fața unei autorități naționale, din motiv că este contrar Convenției (de exemplu, Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, 21.05.2002, nedeclarat, § 62. Rezultă că acest aspect al cererilor în cauză este, de asemenea, evident nefondat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție.
5. Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea restului cererii și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe guvernul contestat. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide amânarea examinarea plângerilor reclamantelor de discriminare suferite de acestea pentru motive de sex în legătură cu cererile lor pentru beneficiile văduvelor și/sau pentru acordarea de impozitare a lichidei; declara inadmisibilă restul cererii. Președintele grefierului Michael O’Boyle Matti Pellonpää
FOURTH SECTION
PARTIAL DECISION
AS TO THE ADMISSIBILITY OF
61395/00 26 applications against the United Kingdom (see attached table) The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 15 October 2002 as a Chamber composed of Mr M. Pellonpää , President , Sir Nicolas Bratza , Mr A. Pastor Ridruejo , Mrs V. Strážnická , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having regard to the above applications, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS A. The circumstances of the case See attached table. B. Relevant domestic law and practice Under United Kingdom law, certain social security benefits, including Widow’s Payment, Widowed Mother’s Allowance, and Widow’s Pension, are paid for out of the National Insurance Fund.
By Section 1 of the Social Security and Benefits Act 1992 (“the 1992 Act”), the funds required for paying such benefits are to be provided by means of contributions payable to the Secretary of State for Social Security by earners, employers and others, together with certain additions made to the Fund by Parliament. Male and female earners are obliged to pay the same social security contributions in accordance with their status as employed earners or self-employed earners.
Widow’s Payment Under Section 36 of the 1992 Act, a woman who has been widowed is entitled to a Widow’s Payment (at the material time, a lump sum payment of GBP 1,000) if: (i) she is under pensionable age at the time when her husband died, or he was not then entitled to a Category A retirement pension; and (ii) her husband satisfied certain specified social security contribution conditions set out in a Schedule to the 1992 Act.
Widowed Mother’s Allowance Under Section 37 of the 1992 Act, in so far as relevant, a woman who has been widowed (and who has not remarried) is entitled to a mother’s allowance on certain conditions, the following being the relevant conditions to the circumstance of the present cases: (i) her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and (ii) she is entitled to receive child benefit in relation to a son or daughter of herself and her late husband. The Widowed Mother’s Allowance currently amounts to approximately GBP 72.50 per week, with an extra GBP 9.70 per week in respect of the eldest eligible child, and a further GBP 11.35 per week in respect of other children.
Widow’s Pension Under Section 38 of the 1992 Act, a woman who has been widowed (and who is not remarried) is entitled to a Widow’s Pension if her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act and : (i) at the date of her husband’s death she was over the age of 45 but under the age of 65; or (ii) she ceased to be entitled to a widowed mother’s allowance at the time when she was over the age of 45 but under the age of 65.
Time-limit for applications for benefits Throughout the period in question, the time-limits for claiming widow’s benefits were set out in the Social Security (Claims and Payments) Regulations 1987 (Statutory Instrument 1987/1968), regulation 19 (as amended) of which provided: “(2) The prescribed time for claiming the benefits specified in paragraph (3) is three months beginning on the day on which, apart from satisfying the condition of making a claim, the claimant is entitled to the benefit concerned. (3) The benefits to which paragraph (2) applies are-(...) (g) widow’s benefit;(...)”
Bereavement Tax Allowance Section 262(1) of the Income and Corporation Taxes Act 1988 provides: “Where a married man whose wife is living with him dies, his widow shall be entitled – (a) for the year of assessment in which the death occurs, to an income tax reduction calculated by reference to an amount equal to the amount specified in section 257A(1) for that year, and (b) (unless she marries again before the beginning of it) for the next following year of assessment, to an income tax reduction calculated by reference to an amount equal to the amount specified in section 257A(1) for that year.”
The Welfare Reform and Pensions Act 1999 The Welfare Reform and Pensions Act 1999 (“the 1999 Act”) introduces two new social security benefits, Widowed Parent’s Allowance and Bereavement Allowance. The Widowed Parent’s Allowance replaces the Widowed Mother’s Allowance. The Bereavement Allowance replaces the Widow’s Pension. Both will be payable to men and women who meet the relevant qualifying conditions. The 1999 Act also introduces a new social security payment, called a Bereavement Payment, payable both to men and women in place of the Widow’s Payment. The relevant parts of the Act entered into force on 9 April 2001 and allow any man whose wife dies before, on or after that date, or any woman whose husband dies on or after that date, to apply for Widowed Parent’s Allowance. It also allows any man whose wife dies on or after that date to apply for Bereavement Payment or Bereavement Allowance in exactly the same way as a woman whose husband dies on or after that date. The 1999 Act preserves the entitlements of women under the 1992 Act whose husbands died before 9 April 2001. They will thus continue to be entitled to the Widow’s Payment, Widowed Mother’s Allowance and Widow’s Pension where the relevant qualifying conditions are met.
Northern Ireland Precise equivalents of all of the above provisions of primary and secondary legislation appear in Northern Ireland legislation. COMPLAINTS The applicants complain that British social security and/or tax legislation is discriminatory on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 8 of the Convention and/or Article 1 of Protocol No. 1. The applicants in application nos. 66093/01 and 67122/01 also complain that they have been discriminated against as compared with other men who have been paid sums equivalent to the Bereavement Tax Allowance. Certain of the applicants also invoke Article 13 of the Convention. THE LAW 1. The applicants complain that British social security and/or tax legislation discriminates against them on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 8 of the Convention and/or Article 1 of Protocol No. 1. Article 14 states: “The enjoyment of the rights and freedoms set forth in this Convention shall be secured without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.” Article 8 provides (as relevant): “1. Everyone has the right to respect for his private and family life … 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of ... the economic well-being of the country … ” Article 1 of Protocol No. 1 states: “1. Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. 2. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” The applicants in applications nos. 61395/00, 65475/01, 68429/01, 68430/01, 68929/01, 70520/01, 75091/01, 76944/01, 77423/01, 78044/01 and 10721/02 also invoke Article 13 of the Convention. Article 13 provides: “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” 2. The applicants in applications nos. 61395/00, 65475/01, 68429/01, 68430/01, 68929/01, 70520/01, 73656/01, 75091/01, 75998/01, 76944/01, 77423/01, 78044/01, 78049/01, 672/02 and 10721/02 complain also about discrimination suffered by their late wives in respect of the decisions to refuse widows’ benefits and/or Bereavement Tax Allowance. However, the Court does not accept that, in respect of any discrimination which may have been suffered by those applicants’ late wives, the applicants concerned can claim to be a victim of the alleged violation. It follows that this aspect of the applications concerned is incompatible ratione personae with the provisions of the Convention and must be declared inadmissible in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. 3. The applicants in application nos. 66093/01 and 67122/01 also complain that they have been discriminated against as compared with other men who have been paid sums equivalent to the Bereavement Tax Allowance. The Court notes that the men concerned have received those payments in friendly settlement of applications which have been communicated to the Government by this Court. The Court considers that the applicants in the present cases are not in an analogous situation to those men and thus concludes that this aspect of application nos. 66093/01 and 67122/01 is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention and must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention. 4. In relation to those applicants who invoke Article 13 of the Convention (see above), the Court recalls that Article 13 does not go so far as to guarantee a remedy allowing a Contracting State’s primary legislation to be challenged before a national authority on grounds that it is contrary to the Convention (see, for example Willis v. the United Kingdom , no. 36042/97, 21.05.2002, unreported, § 62). It follows that this aspect of the applications concerned is also manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention and must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention. 5. The Court considers that it cannot, on the basis of the file, determine the admissibility of the remainder of each application and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3(b) of the Rules of Court, to give notice of them to the respondent Government. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to adjourn the examination of the applicants’ complaints of discrimination suffered by them on grounds of sex in connection with their claims for widows’ benefits and/or Bereavement Tax Allowance; Declares inadmissible the remainder of each application. Michael O’Boyle Matti Pellonpää Registrar President