NELSON v. THE UNITED KINGDOM
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly inadmissible
NELSON v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2002)
CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA nr. 58372/00, 50 de cereri împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 10 septembrie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Pellonpää Sir Nicolas Bratza Pastor Ridruejo Fischbach Maruste Pavlovschi Garlicki și dl M. O’Boyle Grefierul Secțiunii având în vedere cererile de mai sus, După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Circumstanțele cazului A se vedea tabelul atașat. Legea și practica internă relevantă În temeiul dreptului Regatului Unit, anumite prestații de securitate socială, inclusiv plata văduvă, alocarea mamei văduvă și a pensiunii văduvice, sunt plătite din Fondul Național de Asigurări. Prin secțiunea 1 din Legea privind securitatea socială și beneficiile din 1992 („Legea din 1992”), fondurile necesare pentru a plăti astfel de beneficii trebuie furnizate prin intermediul contribuțiilor plătibile secretarului de stat pentru securitate socială de către câștigători, angajatori și alții, împreună cu anumite adăugari făcute la Fond de Parlament. Bărbații și femeile care câștigă sunt obligați să plătească aceleași contribuții de securitate socială în funcție de statutul lor de salariați sau de salariați independenți. Plata adunătorilor în temeiul art. 36 din Legea 1992, o femeie văduvă are dreptul la plata unei văduve (la timpul material, o plată forfetară de 1000 GBP) dacă: (i) ea este sub vârsta de pensie la momentul în care soțul ei a murit sau el nu a avut dreptul la o pensie de pensie de categorie A; și (ii) soțul ei a îndeplinit anumite condiții specifice de contribuție de securitate socială prevăzute într-un program al legii din 1992. Plățile văduvei au înlocuit o plată anterioară echivalentă, numită „Alocare a văduvei”, plătită văduvelor eligibile în temeiul legii de securitate socială din 1975. În temeiul articolului 37 din Legea din 1992, în măsura în care este relevantă, o femeie văduvă (și care nu s-a recăsătorit) are dreptul la alocarea mamei în anumite condiții, următoarele fiind condițiile relevante pentru situația prezentului caz: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-o schemă a Actului; și (ii) ea are dreptul să beneficieze de un copil în legătură cu un fiu sau fiica ei însuși și cu soțul său îndepărtat. Alocația mamei văduvăzi se ridică în prezent la aproximativ 72,50 GBP pe săptămână, cu un supliment de 9,70 GBP pe săptămână în ceea ce privește copilul mai mare eligibil, și un supliment de 11,35 GBP pe săptămână în ceea ce privește alți copii. Pensiunea văduvă În temeiul articolului 38 din Legea din 1992, o femeie care a fost văduvă (și care nu este recăsătorită) are dreptul la pensie de văduvă în cazul în care soțul său îndeplinește condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Legii și: (i) la data morții soțului ei, a avut peste 45 de ani, dar sub 65 de ani; sau (ii) ea a încetat să aibă dreptul la o alocație a mamei văduvă la momentul în care a avut peste 45 de ani, dar sub 65 de ani. 4. termenul pentru cererile de beneficii Pentru perioada până la 7 aprilie 1997, termenele pentru a solicita beneficiile văduvelor au fost stabilite în Regulamentul privind securitatea socială (Claims and Payments) 1987 („Regulamentele din 1987”), al căror reglementare 19 prevedea: „(6) Timpul stabilit pentru solicitarea beneficiilor care nu sunt specificate în coloana (1) a anexei 4 este – ... (b) 12 luni în cazul beneficiilor ... a văduvăi ... (7) Perioadele de șase și douăsprezece luni prevăzute de alineatul (6) se calculează de la oricare zi în care, în afară de a satisface condițiile depunerii unei cereri, reclamantul are dreptul la beneficiul în cauză.” Începând cu 7 aprilie 1997, Regulamentul 19 a fost modificat astfel încât să se citească: „(2) Timpul stabilit pentru a solicita prestațiile menționate la alineatul (3) este de trei luni începând cu ziua în care, în afară de a satisface condiția de a face o cerere, reclamantul are dreptul la prestația în cauză. (3) Beneficiile la care se aplică alineatul (2) sunt –(...) (g) beneficiile văduvei;(...)” Termenele stabilite în versiunea modificată a Regulamentului 19 se aplică tuturor cererilor de beneficii ale văduvelor făcute la 7 aprilie 1997, indiferent de data pierderii. 5. Secțiunea 262 alineatul (1) din Legea din 1988 privind impozitele asupra veniturilor și societății prevede: „În cazul în care un bărbat căsătorit al cărui soție locuiește cu el moare, văduva sa are dreptul (a) pentru anul de evaluare în care se produce decesul, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin trimitere la o sumă egală cu suma prevăzută la secțiunea 257A alineatul (1) pentru anul respectiv, și (b) (cu excepția cazului în care ea se căsătorește din nou înainte de începerea acestuia) pentru următorul an de evaluare, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma specificată la art. 257A alineatul (1) pentru anul respectiv.” 6. Legea privind reforma de bunăstare și pensii 1999 Legea de reformă socială și pensii din 1999 („Legea din 1999”) introduce două noi prestații de securitate socială, acordarea părintelor văduvi și Indemnitatea de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Indemnitatea de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Ambele vor fi plătite bărbaților și femeilor care îndeplinesc condițiile de eligibilitate relevante. De asemenea, Legea de 1999 introduce o nouă plată de securitate socială, numită plată de lipsa de lipsa de lipsa, atât pentru bărbați, cât și pentru femei în locul platei de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Părțile relevante ale Actului au intrat în vigoare la 9 aprilie 2001 și permit oricărui bărbat al cărui soție moare înainte, la data respectivă sau după aceea, sau oricărei femei ale căror soț moare la data respectivă sau după aceea, să solicite acordarea de alocare a Părinților Viduvi. De asemenea, permite oricărui bărbat al cărui soție moare la sau după data respectivă să solicite plată pentru livrare sau livrare în același mod ca o femeie al cărei soț moare la sau după acea dată. Legea din 1999 păstrează drepturile femeilor în temeiul Legii din 1992 ale căror soți au murit înainte de 9 aprilie 2001. Astfel, acestea vor continua să aibă dreptul la plată a văduvei, la alocarea mamei văduve și la pensia de văduvă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile relevante de calificare. 7. Echivalentul precis al tuturor dispozițiilor de mai sus ale legislației primare și secundare figurează în legislația din Irlanda de Nord. COMPLAINTE Reclamanții se plâng că legislația britanică de securitate socială este discriminatorie pentru motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenția, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. Reclamanții în cerere nr. 63477/00, 63480/00, 63647/00, 65507/01 și 75126/01 prezintă aceeași plângere, de asemenea, în ceea ce privește legislația fiscală britanică. Reclamantul în cerere nr. 61878/00 plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenție că a fost respins dreptul de recurs împotriva refuzului beneficiilor văduvelor. Unele dintre reclamanți invocă, de asemenea, art. 13 din Convenție. Reclamanții se plâng că lipsa de dispoziții privind prestațiile pentru văduvi în temeiul legislației britanice de securitate socială le discrimină din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 63477/00, 63480/00, 63647/00, 65507/01 și 75126/01 prezintă aceeași plângere, de asemenea, în ceea ce privește lipsa de prevedere a alocației fiscale pentru bărbați în temeiul legislației fiscale britanice. Toate reclamanții se plâng de o încălcare continuă a decesului soțiilor lor la datele stabilite la coloana 5 din tabelul atașat. art. 14 prevede: „Drumarea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 8 prevede (dacă este cazul): „1. Fiecare are dreptul de a respecta viața sa privată și de familie .... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt în conformitate cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesele ... bunăstarea economică a țării ....” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Reclamanții susțin că, dacă ar fi fost femei și dacă soțiile lor ar fi fost bărbați, ar fi fost conștienți de dreptul lor la beneficiile văduvei în cazul morții lor. Ei susțin că acest drept ar fi inclus Plata Veduvei. Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 34 din Convenție, aceasta poate primi cereri de către persoane fizice și de alte persoane „clamând a fi victimă de o încălcare de către una dintre Înaltele părți contractante a drepturilor prevăzute în Convenție sau protocoalele sale”. Pentru a pretinde că este o victimă a unei încălcări, o persoană trebuie să fie direct afectată de măsura impușită (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Buckley v. Regatul Unit din 25 septembrie 1996, Raporturile Hotărârilor și Deciziilor 1996-IV, p. 128, §§§ 56-59 și Valmont v. Regatul Unit , cerere nr. 36385/97 , hotărârea nr. 23 Martie 1999, nepublicate). În aceste cazuri, în perioada dintre soțiile lor” decesele, la datele prevăzute la coloana 5 a tabelului atașat și la datele la care au depus cererile pentru beneficiile văduvelor, astfel cum se prevede la coloana 6 a tabelului atașat, nu se poate spune că reclamanții au fost direct afectați de discriminarea la care se plâng, deoarece o femeie în aceeași poziție care nu a formulat nicio reclamație nu ar avea dreptul la beneficiile văduvelor în temeiul legislației interne. În special, ea nu ar fi avut dreptul la plata unei văduve, care trebuie să fie solicitată, începând cu 7 aprilie 1997, în termen de trei luni de la moarte. În consecință, pentru perioada dintre decesul soției lor și data în care au depus cererile pentru beneficiile văduvelor, reclamanții nu pot pretinde că au fost victime de o încălcare a drepturilor acestora în temeiul Convenției și al Primului Protocol, și că cererile, în măsura în care acestea se referă la neînțelegerea beneficiilor văduvelor în această perioadă, sunt incompatibile ratione personae în conformitate cu dispozițiile Convenției și trebuie declarate inadmisibile în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. 63477/00, 63480/00, 63647/00, 64986/01, 64996/01, 65478/01, 65507/01, 65906/01, 67913/01, 68175/01, 68264/01, 688449/01, 69076/01, 69491/01, 709491/01, 70741/01, 71176/01, 71428/01, 71570/01, 71758/01, 72656/01, 73646/01, 73653/01, 74961/01, 77129/01, 777424/01 și 682/02 se plânge, de asemenea, de discriminarea suferită de soțiile lor în ceea ce privește hotărârile de a refuza beneficiile văduvelor și/sau alocarea impozitului de lichid. Cu toate acestea, Curtea nu acceptă faptul că, în ceea ce privește orice discriminare care ar fi putut fi suferită de soțiile îndepărtate ale reclamanților, reclamanții în cauză pot pretinde că este o victimă a presupusei încălcări și că acest aspect al cererilor în cauză este, de asemenea, incompatibil ratione personae în conformitate cu dispozițiile Convenției și trebuie să fie declarate inadmisibile în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. 3. Reclamanții în cererile nr. 61878/00, 63477/00, 63480/00, 63647/00, 64986/01, 64996/01, 65478/01, 65507/01, 65906/01, 67913/01, 68449/01, 69076/01, 69491/01, 709491/01, 70741/01, 71176/01, 71428/01, 71570/01, 72656/01, 73653/01, 74961/01, 75126/01 și 682/02 invocă, de asemenea, art. 13 din Convenție. „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea reamintește că art. 13 nu merge atât de departe în ceea ce privește garantarea unui remediu care să permită contestarea legislației primare a unui stat contractant în fața unei autorități naționale, deoarece aceaceasta este contrară convenției (a se vedea, de exemplu, Willis v. Regatul Unit) , nr. 36042/97, 21.05.2002, nedeclarat, § 62 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4. Reclamantul în cererea nr. 61878/00 se plânge, de asemenea, că faptul că a fost respins un drept de recurs împotriva refuzului beneficiilor văduvelor constituie o încălcare a art. 6 din Convenție. art. 6 prevede (dacă este cazul): „1. În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” Curtea reamintește că art. 6 § 1 se aplică numai la litigiile („contestare”) cu privire la drepturile și obligațiile care pot fi spuse, cel puțin pe motive argumentale, să fie recunoscute în temeiul dreptului intern. Acesta nu garantează în sine un conținut specific pentru „dreptele și obligațiile” în dreptul de fond al statelor contractante și nu necesită nici o instanță națională cu competența de a invalida sau de a anula dreptul național (a se vedea, de exemplu, cererea nr. 24875/94 Logan c. Regatul Unit, 86-A DR 74). Curtea observă că reclamantul în cererea nr. 61878/00 nu a avut o cerere argumentală la beneficiile văduvelor în temeiul dreptului intern, deoarece, în conformitate cu dispozițiile clare ale Actului din 1992, aceste beneficii au fost plătite numai văduvelor. Rezultă că acest aspect al aplicării nr. 61878/00 este, de asemenea, evident nefondat în sensul articolului 35 § 3 și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. (4) Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea restului cererii și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe guvernul contestat. Din aceste motive, Curtea decide suspendarea în unanimitate examinarea plângerilor reclamanților, în legătură cu cererile lor pentru beneficiile văduvelor, referitoare la discriminarea suferită de acestea în cursul perioadei de după data la care au depus reclamațiile pentru beneficiile văduvelor; examinarea plângerilor reclamanților, în cererea nr. 63477/00, 63480/00, 63647/00, 65507/01 și 75126/01, a discriminării suferite de acestea în legătură cu cererile lor de acordare de impozitare pentru lichidare; declara inadmisibila restul cererii.