GONCALVES DE MIRANDA contre le PORTUGAL

Secțiunea a treia Cerere nr. 55375/00 prezentată de Maria Amelia și António GONÇALVES DE MIRANDA împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor L martie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, Maria Amélia Gonçalves de Miranda și domnul António Gonçalves de Miranda, sunt resortisanți portughezi, născuți în 1934 și, respectiv, 1938 și reședința în Amarante (Portugalia). Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 ianuarie 1985, A.R.L. și soția sa au înaintat în fața instanței judecătorești o cerere de recunoaștere a dreptului de proprietate pe un teren și o clădire împotriva reclamanților.

Procedura este încă în curs de desfășurare în fața acestei instanțe. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii. ÎN DREPT reclamanții se plâng de durata procedurii. Curtea a decis, la 22 martie 2001, să aducă cererea la cunoștința guvernului pârât, invitând la prezentarea în scris a observațiilor sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia. Guvernul și-a prezentat observațiile la 12 iunie 2001. Acestea au fost trimise reclamanților la 25 iunie 2001 pentru a-și prezenta observațiile ca răspuns. În lipsa unui răspuns din partea reclamanților, grefa le-a trimis o rechemare la 19 septembrie 2001, apoi o scrisoare recomandată cu aviz de primire, la 2 ianuarie 2002, prin care le-a informat cu privire la faptul că, în lipsa unui răspuns din partea acestora, Curtea ar putea considera că nu mai vor să își mențină cererea și să decidă să o elimine din rol.

Reclamanții au primit această scrisoare, dar au refuzat să o accepte. Curtea concluzionează că nu mai doresc să-și mențină pledoaria în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale care să se refere la respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția n … Vincent Berger Georg Ress Moduleer Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n° 55375/00 présentée par Maria Amélia et António GONÇALVES DE MIRANDA contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 14 mars 2002 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , R. Türmen , B. Zupančič , M me H.S. Greve , M. K. Traja , juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 1 er mars 2000, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, M me Maria Amélia Gonçalves de Miranda et M. António Gonçalves de Miranda, sont des ressortissants portugais, nés respectivement en 1934 et 1938 et résidant à Amarante (Portugal).

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 17 janvier 1985, A.R.L. et son épouse introduisirent devant le tribunal d’Amarante une demande en reconnaissance du droit de propriété sur un terrain et un immeuble contre les requérants. La procédure est toujours pendante devant ce tribunal. GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée de la procédure. EN DROIT Les requérants se plaignent de la durée de la procédure. La Cour a décidé, le 22 mars 2001, de porter la requête à la connaissance du gouvernement défendeur, en l’invitant à présenter par écrit ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celle-ci.

Le Gouvernement a présenté ses observations le 12 juin 2001. Celles-ci ont été envoyées aux requérants le 25 juin 2001 afin qu’ils présentent leurs observations en réponse. En l’absence de réponse des requérants, le greffe leur a adressé un rappel le 19 septembre 2001, puis une lettre recommandée avec avis de réception, le 2 janvier 2002, les informant de ce qu’en absence de réponse de leur part, la Cour pourrait estimer qu’ils n’entendaient plus maintenir leur requête et décider de la rayer du rôle. Les requérants ont reçu ce courrier mais refusé de l’accepter. La Cour en conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime en outre qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président