CASE OF DEVENNEY v. THE UNITED KINGDOM

La 18 august 1992, reclamantul a început să lucreze la Hotelul Culloden, Belfast, ca chelner de servicii de argint. Acest hotel este deținut de Moyola Cellars Limited, care este filiala lui Hastings Hotels Group Limited. Inițial, reclamantul a fost foarte bine și a fost optimist în ceea ce privește promovarea. La 31 octombrie 1992, managerul restaurantului a informat reclamantul că el a fost concediat imediat. Reclamantul nu a primit niciun motiv pentru licențiarea peremptării sale. Diverse încercări de a obține o explicație pentru concedierea au fost eșuate. În cele din urmă, managerul general a declarat reclamantului că el a fost respins pentru că nu a îndeplinit clasa și nu a existat niciun alt motiv. Dintre toți personalul permanent și full-time din restaurant, reclamantul consideră că el a fost singurul catolic. Reclamantul a făcut o plângere la Tribunalul Echitabil pentru ocuparea forței de muncă că a fost discriminat ilegal din motive de credință religiosă sau de opinie politică. Reclamantul și treisprezece dintre cei treisprezece frați săi nu sunt implicați în nicio activitate legată de politica. 10. Prin scrisoarea din 22 decembrie 1992, avocatii reclamanților au scris comisarului șef al Royal Ulster Constabulary („RUC”), care a afirmat că au fost informați că motivul concedierii reclamantului din locul de muncă la Hotelul Culloden a fost o abordare adresată hotelului de membrii RUC care au declarat că reclamantul este un suspect. Reclamanții au solicitat ca RUC să furnizeze informații cu privire la ceea ce reclamantul a fost suspectat și pe baza căreia reclamantul a fost descris ca fiind un suspect. RUC a răspuns la prezenta scrisoare, declarând că nu au fost în măsură să formuleze comentarii cu privire la aceste chestiuni, nu fiind o politică de forță să facă acest lucru. 11. La 29 martie 1993, avocatii care acționează în numele angajatorilor reclamanților au scris Tribunalului echitabil pentru ocuparea forței de muncă. „Revenim aici cu Avizul privind apariția în ceea ce privește cererea prezentată de dl Liam Devenney. Pe instrucțiunile noastre, ale căror plângere este făcută, s-au făcut în scopul protejării siguranței publice, și în circumstanțele în temeiul articolului 42 din Legea privind ocuparea forței de muncă echitabile din 1976, Actele privind ocuparea forței de muncă echitabile (Irlanda de Nord) nu se aplică astfel încât tribunalul nu are competența de a prezenta plângere.” 12. Tribunalul echitabil pentru ocuparea forței de muncă a stabilit o ședință preliminară pentru determinarea următoarei chestiuni: „În cazul în care tribunalul are competența de a examina plângerea reclamantului având în vedere dispozițiile articolului 42 din Legea privind ocuparea forței de muncă echitabile (Irlanda de Nord) din 1976.” 13. La 3 decembrie 1993, Comisia pentru ocuparea forței de muncă echitabile, acționând în numele reclamantului, a scris reclamanților care acționează în numele angajatorilor reclamanților care solicită să cunoască, printre altele, dacă secretarul de stat sau orice altă agenție au fost abordate în vederea obținerii unui certificat de secțiunea 42 (2). Prin răspunsul din 6 decembrie 1993, avocatii angajatorilor au declarat: „Azi am primit scrisoarea din 3 decembrie 1993 cu privire la cele de mai sus. Veți fi bucuroși să auziți că în timpul vacanței scriitorului săptămâna trecută a fost primit un certificat de la biroul Crown Sollicitor (o copie certificată a căror document este închisă) astfel încât acum să pară inutile să ia orice acțiune suplimentară, și ca să puteți închide dosarul în această chestiune.” 14. Reclamantul a afirmat că el nu știa baza pe care a fost emis certificatul. El nu a fost niciodată arătat, și nu a avut dreptul la cerere, vederea informațiilor, dacă este vreuna, care a fost pusă în fața Secretarului de Stat care a condus la eliberarea certificatului. Reclamantul nu știa dacă aceste informații sunt corecte sau incorecte, dacă acestea sunt complete sau incomplete, și dacă acestea au fost fiabile sau nu. Nici el nu știa dacă informațiile furnizate ar putea sprijini în mod rezonabil opinia exprimată în certificat. 15. Prima chestiune a venit la Tribunalul echitabil pentru ocuparea forței de muncă la 3 iunie 1994. În această ocazie, Tribunalul a declarat că certificatul prezentat nu a afectat aplicabilitatea Actelor echitabile privind ocuparea forței de muncă la concedierea reclamantului de către Moyola Cellars Limited, deoarece certificatul a menționat un act efectuat de Grupul Hastings Hotel. 16. La reluarea audierii la 5 ianuarie 1995, Tribunalul Echitabil pentru Ocuparea forței de muncă a fost prezentat un nou certificat semnat de Secretarul de Stat pentru Irlanda de Nord și care a certificat că decizia Moyola Cellars Limited de a-și încheia contractul de ocupare a forței de muncă cu reclamantul a fost de a proteja siguranța publică și ordinea publică. Având în vedere certificatul, Tribunalul echitabil pentru ocuparea forței de muncă a constatat că legea echitabilă privind ocuparea forței de muncă nu se aplică în cazul încheierii contractului reclamantului, nici la decizia sumară de a încheierea contractului și, în consecință, că: „nu este nimic pentru acest Tribunal care să ia în considerare în legătură cu actul respectiv [de terminare].” Tribunalul a respins plângerile reclamantului în ceea ce privește concedierea și modalitatea de concediere a acestuia. 17. În temeiul articolului 17 din Legea privind ocuparea forței de muncă echitabile (Irlanda de Nord) din 1976 („Legea din 1976”), este ilegal ca un angajator să discrimine o persoană din motive de credință religiosă sau de opinie politică în ceea ce privește ocuparea forței de muncă în Irlanda de Nord, printre altele respingând-l sau supunând-l la orice alt prejudiciu. În temeiul articolului 24 din Legea din 1976, astfel cum a fost modificată, o plângere de discriminare ilegală poate fi prezentată Tribunalului Echitabil pentru ocuparea forței de muncă, care este stabilit prin statut pentru a investiga plângerile de discriminare ilegală din motive de convingere religioasă sau de opinie politică. 18. Secțiunea 42 din Legea din 1976 prevede următoarele: „(1) Actele privind ocuparea forței de muncă echitabile (Irlanda de Nord) nu se aplică unui act efectuat în scopul asigurării securității naționale sau al protejării siguranței publice sau al ordinului public. (2) Un certificat semnat de secretarul de stat sau în numele acestuia și care certifică faptul că un act specificat în certificat a fost făcut în scopul menționat în subsecțiunea (1) trebuie să fie dovezi concludente că a fost făcut în acest scop. (3) Un document care se presupune că este un document așa cum este menționat în subsecțiunea (2) se primește sub formă de dovezi și, cu excepția cazului în care se dovedește contrariul, se consideră un astfel de certificat.”