AFFAIRE LIBERTINI ET DI GIROLAMO c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

28.03.2002

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (règlement amiable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE LIBERTINI ET DI GIROLAMO c. ITALIE (CtEDO, 2002)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA LIBERTINI ȘI DI GIROLAMO c. ITALIA (solicitarea nr. 54299/00) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 28 martie 2002 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În la que que que non Libertini și Di Girolamo c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto . Ferrari Bravo, Kūris Zupančič Hedigan Traja judecători și al domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 martie 2002, se reîndepărtează hotărârea că aici, adoptat la această dată procedural La origine a cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și inclusiv resortisanți italieni, domnul meu Enerina Libertini și Ivana Di Girolamo, domnii Alessandro Di Girolamo, Vico Girolamo și Giancarlo Di Girolamo ( L. Sandirocco, avocat în Pescara. Guvernul italian (adică guvernul este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Invochoun la art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plângeau de durata unei proceduri civile. Curtea (prima secțiune) a declarat cererea admisibilă la 12 aprilie 2001. La 17 septembrie 2001, dl Vico Di Girolamo a decedat și moștenitorii săi: dl Cinzia Tampieri, dl Daniel Di Girolamo și dna Alice Di Girolamo, au declarat că doresc să continue procedura în fața Curții. La 1 noiembrie 2001, Curtea și-a reformulat secțiunile [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. La 28 ianuarie 2002, după un schimb de corespondență, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 26 februarie 2002 și, respectiv, 22 februarie 2002, guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 27 iunie 1970, soțul primei reclamante și tatăl celorlalți reclamanți a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune de a obține anularea deciziei ministrului Apărării prin care a refuzat să îi acorde o pensie cu o sumă mai mare din cauza infirmității sale. În urma descentralizării în 1994 a Curții de Conturi, dosarul a fost transmis Camerei Regionale a Abruzzo a Curții de Conturi care, la 17 noiembrie 1995, i-a invitat pe solicitanți să indice în termen de șase luni dacă doresc să continue procedura. Aprilie 1996, reclamanții au reluat procedura în fața acestei instanțe. La 19 decembrie 1997, Camera Regională a informat reclamanții că încuviințarea a fost stabilită la 25 martie 1998. La 4 martie 1998, ministrul Apărării a depus un memoriu grefei. printr-o hotărâre din 25 martie 1998, al cărei text a fost depus la grefă la 27 martie 1998, În ianuarie 1999, Camera Regională a Curții de Conturi a respins cererea pe motiv că aprofundarea cauzei nu a fost demonstrată prin examene medicale. În data de 26 februarie 2002, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație pe care o declar că o declar în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 54299/00 formulată de M. Enerina Libertini, domnii Alessandro, Vico și Giancarlo Di Girolamo și domnul Ivana Di Girolamo, guvernul italian propune plata sumei globale de 25 000 000 de lire italiene, adică 2 582,28 EUR (două mii cinci sute optzeci și două de euro douăzeci și opt de cenți), fiecăruia dintre următorii reclamanți: dl Enerina Libertini, dl Ivana Di Girolamo, dl Alessandro Di Girolamo și dl. Giancarlo Di Girolamo și 860,76 EUR (88,60 EUR șaizeci și 16 cenți) pentru fiecare dintre moștenitorii dlui Vico Di Girolamo: dl Cinzia Tampieri, dl Daniel Di Girolamo și dna Alice Di Girolamo, pentru paguba suferită, și 5 850 000 lire italiene (mai mult T.V.A. și C.A.P.), adică 604,25 EUR (șase sute patru euro douăzeci și cinci de cenți), pentru fiecare dintre următorii solicitanți: Enerina Libertini, Ivana Di Girolamo, dl Alessandro Di Girolamo și dl Giancarlo Di Girolamo, și 201,42 EUR (două sute și un cent euro patruzeci și doi de cenți), fiecăruia dintre moștenitorii dlui Vico Di Girolamo: dl Cinzia Tampieri, dl Daniel Di Girolamo și dl Mle Alice Di Girolamo, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Sumele menționate anterior vor trebui plătite în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare cu privire la motivele care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 Õ 1 din Convenție. 11. La 22 februarie 2002, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de fiecare dintre tribunalele judecătorești J.A., care a luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 25 000 000 de lire italiene, adică 2 582,28 EUR (două mii cinci sute optzeci și doi de euro și douăzeci și opt de cenți), fiecăruia dintre următorii reclamanți: Enerina Libertini, Ivana Di Girolamo, dl Alessandro Di Girolamo și dl Giancarlo Di Girolamo, și 860,76 EUR (88,60 euro șaizeci și 16 cenți) fiecăruia dintre moștenitorii dlui Vico Di Girolamo: dl Cinzia Tampieri, dl Daniel Di Girolamo și dl Alice Di Girolamo, pentru prejudiciul suferit, și 5 850 000 lire italiene (mai mult T.V.A și C.A.P), adică 604,25 EUR (șase sute patru euro douăzeci și cinci de cenți), fiecăruia dintre următorii solicitanți: dl Enerina Libertini, dl Ivana Di Girolamo, dl Alessandro Di Girolamo și dl Giancarlo Di Girolamo și 201,42 EUR (două sute și un cent euro 42 de cenți) fiecărui moștenitor al dlui Vico Di Girolamo: dl Cinzia Tampieri, dl Daniel Di Girolamo și dl Alice Dilice Di Girolamo, cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 54299/00 pe care am introdus-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această declarație se înscrie în cadrul regulamentului pe cale amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, sunt obligat să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție.. 12. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 13. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 28 martie 2002, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Res Modululer Președinte