Malve împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2002)47 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 31 iulie 2001 (definită la 31 octombrie 2001) în cauza Malve împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002, cu ocazia reuniunii 792 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 31 iulie 2001 în cauza Malve și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 46051/99) adresată Franței, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 27 ianuarie 1999 în temeiul art. 34 din Convenție, de către M. Catherine Malve, resortisant francez, și Curtea a declarat admisibil faptul că durata unei proceduri civile în fața instanțelor comerciale era excesivă; având în vedere că, în hotărârea sa din 31 iulie 2001, Curtea, în unanimitate: - a declarat, că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; - a spus, că guvernul statului pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă,

30 000 de franci francezi pentru prejudicii morale și 19 296 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu de 4,26% la an de la expirarea termenului respectiv și până la plata taxei; - a respins pretențiile recurentei privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 31 iulie 2001, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Având în vedere că, în momentul examinării acestei cauze, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct vizate ; având în vedere că, la 21 decembrie 2001, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit recurentei sumele prevăzute în hotărârea din 31 iulie 2001, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)47 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 31 juillet 2001 (définitif le 31 octobre 2001) dans l’affaire Malve contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 30 avril 2002, lors de la 792 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 31 juillet 2001 dans l’affaire Malve et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 46051/99) dirigée contre la France, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 27 janvier 1999 en vertu de l’article 34 de la Convention, par M me Catherine Malve, ressortissante française, et que la Cour a déclaré recevable le grief selon lequel la durée d’une procédure civile devant les juridictions commerciales était excessive ; Considérant que dans son arrêt du 31 juillet 2001 la Cour, à l’unanimité : - a dit, qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la requérante,

dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 30 000 francs français pour préjudice moral, et 19 296 francs français au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 4,26% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 31 juillet 2001, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour a été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 21 décembre 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 31 juillet 2001, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.