Viola împotriva Italiei

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 47762/98 și 4995/99 prezentate de Raffaele VIOLA și Augusto VIOLA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 23 mai 2002 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Bonello Lorenzen mes Vajić Botousarova Zagrebelsky, Steiner judecători M. E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererile sus-menționate depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 6 aprilie 1999 și, respectiv, la 1 iunie 1999, după ce au intenționat acest lucru, face următoarea decizie invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, toți reclamanții se plâng de durata procedurilor care le privesc. Plângerile se plâng de durata procedurilor penale.

Ei se plâng la art. 6 alin. (1) din Convenție, care, în părțile sale relevante, este astfel formulată Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Grefa a informat reclamanții cu privire la intrarea în vigoare în Italia a Legii nr. 89 din 24 martie 2001 și le-a cerut să se asigure că au dreptul de a sesiza instanțele competente sau dacă au insistat ca Curtea să examineze cererile. În același timp, reclamanții au fost invitați să își prezinte mai întâi instanțele naționale. Reclamanții au făcut cunoscut faptul că au sesizat instana de apel și-au exprimat dorința de a renunța la examinarea hotărârilor introduse în fața Curii.

Curtea consideră că … din Convenție și, în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (a), consideră că este necesar să se ajungă la concluzia că instanțele naționale nu mai doresc să își mențină acțiunile. Prin acest motiv, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererile de rol. Erik Fribergh Christos Rozakis Prezidențial

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

des requêtes n os 47762/98 et 49705/99 présentées par Raffaele VIOLA et Augusto VIOLA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 23 mai 2002 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis , président , G. Bonello , P. Lorenzen , M mes N. Vajić , S. Botoucharova , M. V. Zagrebelsky, M me E. Steiner , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section , Vu les requêtes susmentionnées introduites devant la Cour européenne des Droits de l’Homme respectivement le 6 avril 1999 et le 1 er juin 1999, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent tous de la durée de procédures qui les concernaient.

EN DROIT Les requérants se plaignent de la durée de procédures pénales. Ils invoquent l’article 6 § 1 de la Convention qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle (...) » Le greffe a informé les requérants de l’entrée en vigueur en Italie de la loi n° 89 du 24 mars 2001 et leur a demandé s’ils avaient l’intention de saisir les cours d’appel compétentes, ou s’ils insistaient pour que la Cour examine les requêtes. Les requérants ont été en même temps invités à soumettre leur grief d’abord aux juridictions nationales.

Les requérants ont fait savoir qu’ils ont saisi la cour d’appel et ont exprimé la volonté de renoncer à l’examen des requêtes introduites devant la Cour. La Cour considère qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen des requêtes en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention et, conformément à l’article 37 § 1 a), estime qu’il y a lieu d’en conclure que les requérants n’entendent plus maintenir leurs requêtes. Par ce motif, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer les requêtes du rôle. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président