CtEDO 28.05.2002 Auto

AKCA v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
28.05.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AKCA v. TURKEY (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 34585/97 de Muharrem AKÇA împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 28 mai 2002 în calitate de Cameră compusă din J.-P. Președintele Costa Loucaides Türmen Bîrsan Jungwiert Butkevych Dna Mularoni judecători și dna S. Dollé având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 26 iunie 1996, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile în răspunsul prezentat de solicitant, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, Muharrem Akça, este un național turc, născut în 1958 și locuiește în Londra. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Alan Simmons, avocat practicant la Londra. Circumstanțele cazului Faptele cazului, prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În mai 1981, reclamantul, acuzat de a fi membru al unei organizații ilegale, Dev-Yol (Camera Revoluționară), a fost luat în custodie de poliție și ulterior încarțat în reținere. La 26 februarie 1982, Procurorul public a depus un proiect de inculpare la Curtea Marțială din Ankara împotriva reclamantului, împreună cu alte 723 acuzate. Reclamantul a fost acuzat de aderarea la o organizație ilegală, care a avut ca scop să submineze ordinea constituțională și să îl înlocuiască cu un regim marxist-leninist. Acuzația a solicitat impunerea pedepsei la moarte, în conformitate cu secțiunea 146 din Codul Penal turc. La 19 iulie 1989, Curtea Marțială din Ankara a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la închisoare pentru viață. Cazul reclamantului a fost înaintat automat Curții Militare de Cassare, deoarece sentința sa a depășit 15 ani de închisoare. În temeiul unei legi promulgate la 27 decembrie 1993, dosarul a fost transferat la o instanță nemilitară, Curtea de Casație. La 27 decembrie 1995, Curtea de Casație a hotărât să susțină hotărârea instanței de primă instanță. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns că procedura penală atacată nu a fost încheiată într-un timp rezonabil, conform articolului 6 1 din Convenție. În urma contactelor informale dintre solicitanți și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a trimis proiecte de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Turciei propune să plătească domnul Muharrem Akça, pe o grație baza, suma totală de 16 750 (seize mii șapte sute și cincizeci) euro, în vederea asigurării unei decontații prietenoase a cererii înregistrate sub nr. 34585/97 în așteptarea Curții. Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile juridice legate de caz, este plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă se plătește în Euros unui cont bancar numit de către solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului: „Not că guvernul Turciei sunt pregătite să plătească dl Muharrem Akça, cu privire la o exgrație baza, suma totală de 16 750 (seize mii șapte sute și cincizeci) euro, în vederea asigurării unei decontații prietenoase a cererii înregistrate sub nr. 34585/97, care acoperă, de asemenea, cheltuielile juridice legate de caz, sunt plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la un cont bancar numit de către solicitant, fără impozite și taxe care pot fi aplicabile. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins.” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă