CASE OF FERNANDES CASCAO AGAINST PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2002)77 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 1 februarie 2001, finală la 1 mai 2001 în cazul Fernandes Cascão împotriva Portugaliei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 iunie 2002 la a 798-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Fernandes Cascão pronunțată la 1 februarie 2001 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 37845/97) împotriva Portugaliei, depusă la 1 iulie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Manuel Augusto Fernandes Cascão, un național portughez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea privind lungimea excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor de muncă; întrucât în hotărârea sa din 1 februarie 2001 Curtea a declarat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; - a considerat că nu ar trebui plătite sume în ceea ce privește orice satisfacție echitabilă; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 1 februarie 2001, având în vedere obligația Portugaliei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cauzei de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților interesate direct și că se examina problema lungii procedurilor judiciare pentru a verifica dacă acest proces poate fi încheiat într-un termen rezonabil, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)77

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 1 February 2001, final on 1 May 2001

in the case of Fernandes Cascão against Portugal

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 June 2002

at the 798th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Fernandes Cascão case delivered on 1 February 2001 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 37845/97) against Portugal, lodged with the European Commission of Human Rights on 1 July 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr Manuel Augusto Fernandes Cascão, a Portuguese national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the labour courts;

Whereas in its judgment of 1 February 2001 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that no sums should be payable in respect of any just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 1 February 2001, having regard to Portugal’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned and that the question of the length of judicial proceedings was being examined in order to verify that such proceedings can be concluded within a reasonable time,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.