CASE OF SIGLFIRDINGUR EHF AGAINST ICELAND

Rezoluția ResDH(2002)67 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 30 mai 2000 în cazul Siglfilgur EHF împotriva Islandei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 iunie 2002 la a 798-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Sigfir 34142/96) împotriva Islandei, depusă la 3 decembrie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către Siglir vărsă EHF, o societate islandeză, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la lipsa unei reexaminări de către o instanță superioară a unei amenzi impuse de Curtea de Muncire (art. 2 alineatul (1) din Protocolul nr. 7); întrucât, în hotărârea sa din 30 mai 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Islandei va plăti reclamantului suma de 1 600 000 de coroane islandeze în ceea ce privește costurile juridice și pierderea oportunității; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; întrucât, în timpul examinării cazului, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri ale hotărârii din prezenta hotărâre (această informație figurează în apendicele prezentei rezoluții); Având în vedere că, la 16 mai 2000, Guvernul Statului pârât a plătit societății reclamante sumele prevăzute în decontarea prietenoasă, Declaras, după ce a luat act de informațiile furnizate de guvernul Islandei, că Comitetul de miniștri și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2002)67 Informații furnizate de Guvernul Islandei în cursul examinării cazului Sigfrir vărsăturii EHF de către Comitetul de Miniștri Autoritățile islandeze au informat Comitetul de Miniștri că, la 21 aprilie 2001, Althing a adoptat legea de modificare a Legii privind sindicatele și litigiile industriale nr. 80/1938, care permite, în circumstanțele prevăzute la art. 67 din lege, ca decreturile și hotărârile Curții de Muncă să poată fi revizuite de Curtea Supremă. În temeiul articolului 67 din Actul menționat anterior, astfel cum a fost modificat, „decretele și hotărârile Tribunalului Muncii sunt definitive și nu vor fi invocate. În termen de o săptămână de pronunțare a hotărârii sau decretează totuși următoarele pot fi deferite Curții Supreme: 1.- O hotărâre sau o hotărâre de concediere. 2.- Hotărârea invalidării din cauza faptului că cazul nu intră în jurisdicția Curții de Muncii. 3.- O hotărâre privind datoria de a fi martor, jurământul și amenzile pentru încălcarea procedurii de judecată în temeiul articolelor 60 și 63. 4.- O hotărâre privind impunerea amenzilor asupra părților în temeiul art. 65.” În plus, hotărârea Curții Europene de Drepturi Omului a fost difuzată tuturor autorităților în cauză. Guvernul Islandei consideră, prin urmare, că nu există niciun risc de noi situații similar celui constatat în acest caz și că Islanda a respectat, prin urmare, obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție.

Resolution ResDH(2002)67

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 30 May 2000

in the case of Siglfirđingur EHF against Iceland

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 June 2002

at the 798th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Siglfirđingur EHF case delivered on 30 May 2000 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 34142/96) against Iceland, lodged with the European Commission of Human Rights on 3 December 1996 under former Article 25 of the Convention by Siglfirđingur EHF, an Icelandic company, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the lack of a review by a superior court of a fine imposed by the Labour Court (Article 2, paragraph 1, of Protocol No. 7);

Whereas in its judgment of 30 May 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Iceland would pay the applicant the sum of 1 600 000 Icelandic crowns in respect of legal costs and loss of opportunity;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Whereas during the examination of the case, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment (this information appears in the appendix to this resolution);

Having satisfied itself that on 16 May 2000, the government of the respondent state had paid the applicant company the sums provided for in the friendly settlement,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Iceland, that the Committee of Ministers has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2002)67

Information provided by the Government of Iceland

during the examination of the

Siglfirđingur EHF case

by the Committee of Ministers

The Icelandic authorities informed the Committee of Ministers that on 21 April 2001 the

Althing

adopted the Act amending the Trade Unions and Industrial Disputes Act No. 80/1938 allowing, under the circumstances covered by Section 67 of the Act, that the Labour Court’s decrees and judgments could be reviewed by the Supreme Court.

Under Section 67 of the above-mentioned Act, as amended, “the Labour Court’s decrees and judgments are final and will not be appealed. Within a week of the pronouncement of judgment or decree the following may, however, be referred to the Supreme Court:

1.- A judgment or ruling of dismissal.

2.- A judgment of invalidation on the grounds that the case does not fall within the jurisdiction of the Labour Court.

3.- An order on the duty to witness, the swearing of oaths and fines for breaches of court procedure under Articles 60 and 63.

4.- A decision on the imposition of fines on parties under Article 65.”

In addition, the judgment of the European Court of Human Rights has been disseminated to all authorities concerned.

The Government of Iceland therefore considers that there is no risk of new situation similar to that found in the present case and that Iceland has consequently complied with its obligations under Article 46, paragraph 2, of the Convention.