SECȚIUNEA A PATRA CAUZA SELIM c. CIPRU (solicitarea nr. 47293/99) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 16 iulie 2002 În cauza Selim c. Cipru, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dl Pellonpääääs Pastor Ridruejo Palm dnii Loucaide Fischbach, Pavlovschi, judecători și dlui O'Boyle, grefier de secțiune După deliberarea sa în camera Consiliului la 2 iulie 2002, înmânează hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 47293/99) îndreptată împotriva Republicii Cipru și al cărei resortisant al acestui stat, dl Kemal Selim ( La 30 martie 1999, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind dreptul omului). Reclamantul a fost reprezentat de domnul S. Drakos, avocat în baroul din Nicosia. Guvernul cipriot (atractul) a fost reprezentat de agentul său, domnul A. Markides, procurorul general al Republicii Cipru. Invocând articolele 8, 12, 13 și 14 din convenție, reclamantul se plângea că a fost privat de dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie, având în vedere lipsa unei legi care reglementează dreptul ciprioților turci de a se căsători și a oricărei alte legislații în acest sens. La 18 septembrie 2001, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă [ Nota grefei: decizia este publicată în Codul 2001-IX]. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de-a patra secțiuni, astfel modificată. La 12 februarie 2002 și la 19 februarie 2002, reclamantul și guvernul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a cazului. Guvernul a furnizat informații suplimentare la 26 martie, 26 aprilie și 23 mai 2002. La 8 ianuarie 1999, reclamantul a trimis, prin intermediul avocatului său, o scrisoare la primăria din Nicosia, prin care l-a informat că dorește să încheie o căsătorie civilă cu un resortisant român, dl Ion Ramona, și l-a invitat să stabilească procedura, data și locul ceremoniei. Prin scrisoarea din 28 ianuarie 1999, primăria i-a răspuns reclamantului că art. 34 din Legea căsătoriei nu permitea unui cipriot turc de mărturisire musulmană să încheie o căsătorie civilă; prin urmare, persoana interesată a fost obligată să se căsătorească în România, fără ca familia și prietenii săi să poată participa la ceremonie. La 14 februarie 1999, când s-a întors în Cipru împreună cu soția sa, serviciile de imigrare de la Aeroportul Internațional din Larnaca au refuzat să-și permită soția să intre în Cipru, cu excepția cazului în care a vărsat 300 de lire cipriote (CYP) în așteptarea repatrierii acesteia în România, dacă era necesar. Reclamantul a plătit această sumă și soția sa locuiește acum cu el în Cipru. La 31 martie 2000, aceasta a adresat o cerere serviciului de imigrare cipriotă și i s-a acordat statutul de rezident străin, deoarece locuia cu reclamantul de la căsătorie, sărbătorită cu un an în urmă. Reclamantul a primit înapoi suma de 300 de CYP. ÎN DREPT 10. La 19 februarie 2002, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cazului menționat anterior, guvernul cipriot propune plata către dl Kemal Selim 5 080 de lire cipriote cu titlu de satisfacție echitabilă și 3 000 de lire cipriote, plus TVA, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Aceste sume, care acoperă eventualele daune materiale și morale suferite, precum și cheltuielile, vor fi plătite în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În plus, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în temeiul articolului 43 alineatul (1) din Convenție. 11. La 12 februarie 2002, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului Observ că guvernul cipriot este dispus să-mi plătească suma de 5 080 de lire cipriote cu titlu de satisfacție echitabilă și 3 000 de lire cipriote, plus TVA, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări amiabile a cererii (...) pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Ciprului cu privire la faptele care stau la baza cererii. Această declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns și eu și guvernul și, în plus, mă angajez să nu solicit trimiterea cauzei în fața Marii Camere în temeiul articolului 43 alineatul (1) din Convenție după ce Curtea își va fi pronunțat hotărârea. 12. Prin scrisoarea din 26 martie 2002, guvernul a informat, de asemenea, Curtea că a depus la 28 februarie 2002, pentru adoptarea de către Parlament, un proiect de lege care va permite celebrarea unei căsătorii civile atunci când unul dintre viitorii soți sau ambii sunt membri ai comunității turce. Aplicarea legii din 2002 privind căsătoria civilă pentru membrii comunității turce (Legea din 2002 privind dispozițiile provizorii) 339 privind problemele familiale (căsătorie și divorț) ale comunității turce și prin legea din 1960 privind jurisdicțiile comunității turce, care se aplică în prezent la celebrarea căsătoriei civile a ciprioților de origine turcă, vor fi suspendate temporar și atâta timp cât situația anormală va continua pe insulă. În conformitate cu acest proiect de lege, căsătoria civilă în astfel de cazuri va fi reglementată, la fel de temporar și atâta timp cât situația anormală va continua pe insulă, prin dispozițiile unei noi legi ( mai exact Legea privind căsătoria civilă din 2002), al cărei text a fost propus, de asemenea, pentru adoptarea de către Parlament și care se va aplica tuturor ciprioților, fără deosebire de origine. 13. La 15 aprilie 2002, reclamantul a trimis următoarea scrisoare Vă mulțumim pentru scrisoarea din 2 aprilie 2002 prin care ne-ați informat cu privire la decizia guvernului cipriot de a depune un proiect de lege privind problema ridicată în cazul nostru și sperăm că Parlamentul cipriot va rezolva această problemă în scurt timp. 14. La 26 aprilie 2002, guvernul a adresat Curții o scrisoare astfel formulată Vă informăm că proiectul de lege în cauză depus Parlamentului la 28 februarie 2002, sub forma sa modificată de Cameră, numai din motive de urgență (...), a fost aprobat și adoptat ieri de Parlament, adică la 25 aprilie. Sperăm că acest fapt nou va fi util Curții atunci când va examina problema unei soluționări amiabile a cauzei în conformitate cu termenii acordului încheiat între părți (...) Vă vom trimite o copie a noii legi de la publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Republicii. 15. La 23 mai 2002, guvernul a trimis Curții o copie a noii legi n 46(I)/2002 privind aplicarea temporară a Legii nr 279 privind căsătoria membrilor comunității turce, care fusese adoptată de Parlament, precum și următoarea scrisoare (...) Vă rugăm să găsiți în continuare o copie a legii în cauză (Legea nr. 46(I)/2002), care a fost adoptată de Parlament la 25 aprilie 2002 și publicată în Jurnalul Oficial al Republicii la 2 mai 2002. În ceea ce privește dreptul cetățenilor Republicii care aparțin comunității turce de a se căsători în Cipru, liniile generale ale diverselor dispoziții ale acestei legi sunt următoarele înainte de adoptarea Legii nr. 46(I)/2002, dispozițiile Legii nr 279 privind căsătoria nu le permiteau cetățenilor menționați anterior să se căsătorească în Cipru. Într-adevăr, dispozițiile menționate anterior, care prevedeau celebrarea căsătoriilor civile în Cipru de către primari care funcționau ca ofițeri matrimoniali, nu erau aplicabile atunci când unul dintre viitorii soți era de origine turcă și de mărturisire musulmană. Obstacolele în calea aplicării Legii privind căsătoria pentru cetățenii Republicii care sunt membri ai comunității turce sunt acum înlăturate, noua lege nr. 46(I)/2002 de abrogare a articolului 34 în litigiu din Legea nr 279 privind căsătoria, ale cărei dispoziții au stat la baza obstacolelor. În același timp, noua lege prevede că, atâta timp cât se menține situația anormală de pe insulă, dispozițiile Legii nr 279 privind căsătoria referitoare la orice chestiune reglementată de lege, inclusiv la celebrarea căsătoriilor civile de către ofițeri matrimoniali, se vor aplica și atunci când unul dintre viitorii soți sau ambii aparțin comunității turce. Efectul combinat al dispozițiilor menționate anterior ale noii legi nr. 46(I)/2002 este că membrii comunității turce pot acum să încheie o căsătorie civilă în temeiul dispozițiilor Legii nr 279 privind căsătoria, adică pot să-și celebreze căsătoria de către un ofițer matrimonial în conformitate cu legea nr 279. Trebuie remarcat faptul că (...) atunci când Parlamentul va adopta o nouă lege de sinteză privind căsătoria civilă care elimină diversele legi (inclusiv legea nr. 279) care reglementează în prezent celebrarea căsătoriilor civile în Cipru, problema sărbătoririi căsătoriei civile a membrilor comunității turce va fi reglementată de dispozițiile unei legi care va fi adoptată în același timp de Parlament (...) Dispozițiile proiectului de lege relevant în această privință (copie anexată) care a fost depusă în Parlament și care se află în prezent în fața Camerei cu proiectul de lege de sinteză a căsătoriei civile sunt, de fapt, identice cu dispozițiile noii legi n 46(I)/2002, singura diferență fiind că, atunci când noua lege de sinteză privind căsătoria civilă va fi adoptată de Parlament, legea care reglementează celebrarea căsătoriei civile a membrilor comunității turce va fi legea de sinteză a căsătoriei civile, în locul Legii nr 279. 16. Curtea ia act de acordul la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție) și constată că Legea nr. 46(I)/2002, adoptată în mai 2002, prevede aplicarea Legii nr 279 privind căsătoria membrilor comunității turce, conferind astfel dreptul de a se căsători. De asemenea, aceasta arată că un proiect de lege privind căsătoria civilă (legea din 2002 privind căsătoria civilă), care se va aplica tuturor ciprioților, fără deosebire de origine, trebuie, de asemenea, să fie adoptat de către Parlament. Prin urmare, Curtea nu percepe niciun motiv pentru respectarea drepturilor omului care ar impune continuarea examinării cererii (articolele 37 alineatul (1) in fine) din Convenție și art. 62 alin. (3) din Regulamentul Curții). 17. Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere. Adoptat în limba engleză și apoi comunicat în scris la 16 iulie 2002, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Modululer Președinte
QUATRIÈME SECTION
SELIM c. CHYPRE
(Requête n
o
47293/99)
ARRÊT
(Règlement amiable)
16 juillet 2002
En l'affaire Selim c. Chypre,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de
:
Sir
Nicolas
Bratza
,
président
,
MM.
M.
Pellonpää
,
A.
Pastor Ridruejo
,
M
me
E.
Palm
,
MM.
L.
Loucaides
,
M.
Fischbach,
S.
Pavlovschi,
juges
,
et de M. M.
O'Boyle,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 2 juillet 2002,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
47293/99) dirigée contre la République de Chypre et dont un ressortissant de cet Etat, M.
Kemal Selim («
le requérant
»), a saisi la Cour le 30 mars 1999 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant était représenté par M
e
le Gouvernement
») était représenté par son agent, M. A. Markides, procureur général de la République de Chypre.
3.
Invoquant les articles 8, 12, 13 et 14 de la Convention, le requérant se plaignait d'avoir été privé du droit de se marier et de fonder une famille, étant donné l'absence d'une loi régissant le droit des Chypriotes turcs de se marier et de toute autre législation à cet effet.
4.
Le 18 septembre 2001, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré la requête recevable [
Note du greffe
: la décision est publiée dans le recueil 2001-IX].
5.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la quatrième section ainsi remaniée.
6.
Le 12 et le 19 février 2002 respectivement, le requérant et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire. Le Gouvernement a fourni des informations supplémentaires les 26 mars, 26 avril et 23 mai 2002.
7.
Le 8 janvier 1999, le requérant adressa, par l'intermédiaire de son avocat, une lettre à la mairie de Nicosie l'informant qu'il souhaitait contracter un mariage civil avec une ressortissante roumaine, M
me
Ion Ramona, et l'invitant à fixer la procédure, la date et le lieu de la cérémonie.
8.
Par une lettre du 28 janvier 1999, la mairie répondit au requérant que l'article 34 de la loi sur le mariage ne permettait pas à un Chypriote turc de confession musulmane de contracter un mariage civil.
9.
L'intéressé fut donc contraint de se marier en Roumanie, sans que sa famille et ses amis pussent assister à la cérémonie. Le 14 février 1999, lorsqu'il revint à Chypre avec son épouse, les services de l'immigration de l'aéroport international de Larnaca refusèrent d'autoriser sa femme à entrer à Chypre, à moins qu'il ne versât 300 livres chypriotes (CYP) en prévision du rapatriement de celle-ci en Roumanie si besoin était. Le requérant paya cette somme et son épouse vit désormais avec lui à Chypre. Le 31 mars 2000, celle-ci adressa une demande au service de l'immigration chypriote et se vit accorder le statut de résident étranger, étant donné qu'elle vivait avec le requérant depuis leur mariage, célébré un an auparavant. Le requérant se vit restituer la somme de 300 CYP.
10.
Le 19 février 2002, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire susmentionnée, le gouvernement chypriote offre de verser à M. Kemal Selim 5
080 livres chypriotes à titre de satisfaction équitable, et 3
000 livres chypriotes, plus TVA, pour frais et dépens. Ces sommes, qui couvrent tout dommage matériel et moral éventuellement subi ainsi que les frais, seront payables dans les trois mois à compter de la date de l'arrêt rendu par la Cour en vertu de l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause.
En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas solliciter le renvoi de l'affaire devant la Grande Chambre au titre de l'article 43 § 1 de la Convention.
»
11.
Le 12 février 2002, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant
:
«
Je note que le gouvernement chypriote est disposé à me verser la somme de 5
080
livres chypriotes à titre de satisfaction équitable et 3
000 livres chypriotes, plus TVA, pour frais et dépens en vue d'un règlement amiable de la requête (...) pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme.
J'accepte cette proposition et renonce à toute autre prétention à l'encontre de Chypre à propos des faits à l'origine de la requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
En outre, je m'engage à ne pas solliciter le renvoi de l'affaire devant la Grande Chambre au titre de l'article 43 § 1 de la Convention une fois que la Cour aura rendu son arrêt.
»
12.
Par une lettre du 26 mars 2002, le Gouvernement a par ailleurs informé la Cour qu'il avait déposé le 28 février 2002, pour adoption par le Parlement, un projet de loi qui permettra la célébration d'un mariage civil lorsque l'un des futurs époux ou les deux sont membres de la communauté turque. En vertu de ce projet de loi (intitulé «
Application de la loi de 2002 sur le mariage civil aux membres de la communauté turque (loi de 2002 portant dispositions provisoires)
»), les dispositions prévues par la loi n
o
339 sur les affaires familiales (mariage et divorce) de la communauté turque et par la loi de 1960 sur les juridictions de la communauté turque, qui s'appliquent actuellement à la célébration du mariage civil des Chypriotes d'origine turque, seront suspendues temporairement et tant que perdurera la situation anormale régnant sur l'île. Conformément à ce projet de loi, le mariage civil dans de tels cas sera régi, lui aussi temporairement et tant que perdurera la situation anormale régnant sur l'île, par les dispositions d'une nouvelle loi («
la loi de 2002 sur le mariage civil
»), dont le texte a également été proposé pour adoption par le Parlement et qui s'appliquera à tous les Chypriotes, sans distinction d'origine.
13.
Le 15 avril 2002, le requérant a envoyé la lettre suivante
:
«
Nous vous remercions pour votre lettre du 2 avril 2002 nous informant de la décision du gouvernement chypriote de déposer un projet de loi concernant le problème soulevé dans notre affaire. Nous espérons que le parlement chypriote réglera cette question à bref délai.
»
14.
Le 26 avril 2002, le Gouvernement a adressé à la Cour une lettre ainsi libellée
:
«
Nous vous informons que le projet de loi en question déposé au Parlement par le gouvernement le 28 février 2002, sous sa forme amendée par la Chambre, uniquement pour des raisons d'urgence (...), a été approuvé et adopté par le Parlement hier, c'est-à-dire le 25 avril. Nous espérons que ce fait nouveau sera utile à la Cour lorsqu'elle examinera la question d'un règlement amiable de l'affaire selon les termes de l'accord conclu entre les parties (...) Nous vous adresserons une copie de la nouvelle loi dès sa publication au Journal officiel de la République.
»
15.
Le 23 mai 2002, le Gouvernement a fait parvenir à la Cour une copie de la nouvelle loi n
o
46(I)/2002 portant application temporaire de la loi n
o
279 sur le mariage aux membres de la communauté turque, qui avait été adoptée par le Parlement, ainsi que la lettre suivante
:
«
(...) Veuillez trouver ci-joint copie de la loi en question (loi n
o
46(I)/2002) qui a été adoptée par le Parlement le 25 avril 2002 et publiée au Journal officiel de la République le 2 mai 2002.
Quant au droit des citoyens de la République appartenant à la communauté turque de se marier à Chypre, les grandes lignes des diverses dispositions de cette loi sont les suivantes
:
1.
Avant l'adoption de la loi n
o
46(I)/2002, les dispositions de la loi n
o
279 sur le mariage ne permettaient pas aux citoyens susmentionnés de se marier à Chypre. En effet, lesdites dispositions, qui prévoyaient la célébration des mariages civils à Chypre par des maires faisant fonction d'officiers matrimoniaux, n'étaient pas applicables lorsque l'un des futurs époux était d'origine turque et de confession musulmane. L'obstacle à l'application de la loi sur le mariage aux citoyens de la République qui sont membres de la communauté turque est désormais levé, la nouvelle loi n
o
46(I)/2002 abolissant l'article 34 litigieux de la loi n
o
279 sur le mariage, dont les dispositions étaient à l'origine de l'obstacle.
2.
En même temps, la nouvelle loi énonce que, tant que perdurera la situation anormale régnant sur l'île, les dispositions de la loi n
o
279 sur le mariage relatives à toute question régie par la loi, y compris la célébration des mariages civils par des officiers matrimoniaux, s'appliqueront également lorsque l'un des futurs époux ou les deux appartiennent à la communauté turque.
3.
L'effet combiné des dispositions susmentionnées de la nouvelle loi n
o
46(I)/2002 est que les membres de la communauté turque peuvent désormais contracter un mariage civil en vertu des dispositions de la loi n
o
279 sur le mariage, c'est-à-dire qu'ils peuvent faire célébrer leur mariage par un officier matrimonial en application de la loi n
o
279.
Il y a lieu de noter que (...) lorsque le Parlement adoptera une nouvelle loi de synthèse sur le mariage civil abolissant les diverses lois (y compris la loi n
o
279) qui régissent actuellement la célébration des mariages civils à Chypre, la question de la célébration du mariage civil des membres de la communauté turque sera régie par les dispositions d'une loi qui sera adoptée en même temps par le Parlement (...) Les dispositions du projet de loi pertinent à cet égard (copie ci-jointe) qui a été déposé au Parlement et est actuellement devant la Chambre avec le projet de loi de synthèse sur le mariage civil sont en fait identiques aux dispositions de la nouvelle loi n
o
46(I)/2002, la seule différence étant que, lorsque la nouvelle loi de synthèse sur le mariage civil sera adoptée par le Parlement, la loi régissant la célébration du mariage civil des membres de la communauté turque sera ladite loi de synthèse sur le mariage civil, en lieu et place de la loi n
o
279.
»
16.
La Cour prend acte de l'accord auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle constate en outre que la loi n
o
46(I)/2002, adoptée en mai 2002, prévoit l'application de la loi n
o
279 sur le mariage aux membres de la communauté turque, leur conférant ainsi le droit de se marier. Elle relève également qu'un projet de loi sur le mariage civil (la loi de 2002 sur le mariage civil), qui s'appliquera à l'ensemble des Chypriotes, sans distinction d'origine, doit également être adopté par le Parlement. Dès lors, la Cour n'aperçoit aucun motif tenant au respect des droits de l'homme qui exigerait qu'elle poursuive l'examen de la requête (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et 62 § 3 du règlement de la Cour).
17.
Partant, il y a lieu de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de rayer l'affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire devant la Grande Chambre.
Fait en anglais, puis communiqué par écrit le 16 juillet 2002, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Michael
O'Boyle
Nicolas
Bratza
Greffier
Président