- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 1 octombrie 2002
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Préjudice moral - réparation pécuniaire
- Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
Gucci împotriva Italiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA GUCCI c. ITALIA Cerere nr 52975/99 HOTĂRÂRE (revizuire) STRASBURG octombrie 2002 (revizuit prin Decizia din 10 septembrie 2002) DEFINITIVF 01/01/2003 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Gucci c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Pellonpäs Pastor Ridruejo Palm dnii Fischbach Casadevall judecători Ferrari Bravo, judecător ad-hoc, și dlui O La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, dl Alfredo Gucci, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 1 martie 1994 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( Cererea a fost înregistrată la 26 noiembrie 1999 sub numărul de dosar 52975/99.
Reclamantul este reprezentat de domnul Fanelli, avocat la Tagliacozzo (L maio Aquila). Guvernul italian este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. printr-o hotărâre din data de 12 Februarie 2002, Curtea a statuat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din cauza duratei procedurii. Curtea a decis, de asemenea, să aloce reclamantului 32 000 EUR (EUR) pentru daune morale și 1 500 EUR pentru cheltuieli și a respins cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. La 27 mai 2002, avocatul reclamantului a informat Curtea că a aflat cu întârziere că dl Alfredo Gucci murise la 1 decembrie 2001. La 11 iulie 2002, avocatul a solicitat Curții revizuirea hotărârii, în sensul articolului 80 din regulament.
La 25 iunie 2002, Curtea a acceptat cererea de revizuire a hotărârii, în ceea ce privește problema aplicării articolului 41 din Convenție. Prin urmare, guvernul a fost invitat să prezinte observații scrise cu privire la această singură chestiune într-un termen necesar la 17 iulie 2002. Aceste observații din 5 iulie 2002 au ajuns la Curte la 10 iulie 2002. Avocatul reclamantului a solicitat Curții să revizuiască hotărârea pronunțată în cauza la … În aceste condiții, Curtea consideră că moștenitorii trebuie să fie priviți ca rude în sensul jurisprudenței Curții (a se vedea Malhous c. Republica Cehă (dec.) [GC], n 33071/96 care urmează să fie prezentate în Recueul 2000-XII).
Guvernul a comunicat Curții, prin observațiile din 5 În iulie 2002, nu a avut nimic de făcut cu privire la cauza în curs de revizuire, cu excepția faptului că în documentația prezentată de avocat se menționează că moștenitoarele domnului Alfredo Gucci sunt două pentru că fiica sa, dl Marina Gucci, a refuzat să-și dea moștenirea. Prin urmare, Curtea concluzionează că este necesar să se revizuiască hotărârea din 12 iulie 2002 februarie 2002 prin aplicarea articolului 80 din Regulamentul de procedură al Curții, după cum urmează: 10. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.
Pagubă 11. În general, reclamantul solicitase 290 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suportat, pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și pentru cele suportate în fața Curții. 12. Curtea consideră că este necesar să se dea 16 000 EUR fiecărui moștenitor al domnului Alfredo Gucci. 13. Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR pentru procedura în fața Curții și, prin urmare, acordă 750 EUR fiecăreia dintre cele două moștenitoare ale domnului Alfredo Gucci. Interese moratorii 14. Curtea consideră că rata anuală a dobânzii moratorii trebuie să fie stabilită pe cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.
Prin aceste motive, Curtea, în lacunitate, hotărăște, în unanimitate, să revizuiască Hotărârea din 12 februarie 2002 privind aplicarea articolului 41 din Convenția menționată în unanimitate, că statul pârât trebuie să plătească fiecărui moștenitor al reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea revizuită a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 16 000 EUR (șaisprezece mii EUR) pentru daune morale și 750 EUR (șapte sute cincizeci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată anuală egală cu rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată.
În limba franceză, apoi comunicat în scris la 1 octombrie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Nicolas Bratza Modululer Președinte
QUATRIÈME SECTION
AFFAIRE GUCCI c. ITALIE ( Requête n o 52975/99 ) ARRÊT (révision) STRASBOURG 1 er octobre 2002 (révisé par décision du 10 septembre 2002) DÉFINITIF 01/01/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Gucci c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza , président , MM. M. Pellonpää , A. Pastor Ridruejo , M me E. Palm , MM. M. Fischbach , J. Casadevall , juges , L. Ferrari Bravo, juge ad hoc, et de M. O’ Boyle , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 10 septembre 2002, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant italien, M. Alfredo Gucci (« le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 1 er mars 1994 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 26 novembre 1999 sous le numéro de dossier 52975/99. Le requérant est représenté par M e A. Fanelli, avocat à Tagliacozzo (L’Aquila). Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.
Par un arrêt du 12 février 2002, la Cour a jugé qu’il y avait eu violation de l’article 6 § 1 en raison de la durée de la procédure. La Cour avait également décidé d’allouer au requérant 32 000 euros (EUR) pour dommage moral et 1 500 EUR pour frais et dépens et avait rejeté les demandes de satisfaction équitable pour le surplus.
Le 27 mai 2002, l’avocat du requérant informa la Cour qu’il avait appris tardivement que M. Alfredo Gucci était décédé le 1 er décembre 2001. Le 11 juillet 2002, l’avocat demandait à la Cour la révision de l’arrêt, au sens de l’article 80 du règlement.
Le 25 juin 2002, la Cour a fait droit à la demande en révision de l’arrêt, pour ce qui concerne la question de l’application de l’article 41 de la Convention. Le Gouvernement a donc été invité à soumettre des observations écrites sur cette seule question dans un délai échéant le 17 juillet 2002. Ces observations du 5 juillet 2002 sont parvenues à la Cour le 10 juillet 2002. EN DROIT
L’avocat du requérant a demandé à la Cour la révision de l’arrêt en raison de l’impossibilité d’en exécuter compte tenu du décès du requérant avant son adoption.
L’avocat a communiqué à la Cour les noms des héritières du défunt M. Alfredo Gucci: M mes Lina Rubeo et Anita Maria Gucci.
Dans ces conditions, la Cour considère que les héritiers doivent être regardés comme des proches au sens de la jurisprudence de la Cour (voir Malhous c. République Tchèque (déc.) [GC], n o 33071/96 à paraître dans le Recueil 2000-XII).
Le Gouvernement a communiqué à la Cour, par les observations du 5 juillet 2002, qu’il n’avait aucune remarque à faire sur l’affaire en révision, sauf que dans la documentation présentée par l’avocat on relève que les héritières de M. Alfredo Gucci sont deux parce que sa fille, M me Marina Gucci, avait refusé l’héritage.
Par conséquent, la Cour conclut qu’il y a lieu de réviser l’arrêt du 12 février 2002 par application de l’article 80 du règlement de la Cour comme ci-dessous :
Aux termes de l ’ article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage
Le requérant avait réclamé globalement 290 000 000 lires italiennes (ITL) au titre du préjudice matériel et moral qu’il aurait subi, pour les frais et dépens encourus devant les juridictions internes et pour ceux encourus devant la Cour.
La Cour considère qu’il y a lieu d’octroyer 16 000 EUR à chaque héritière de M. Alfredo Gucci.
La Cour estime raisonnable la somme de 1 500 EUR pour la procédure devant la Cour et accorde donc 750 EUR à chacune des deux héritières de M. Alfredo Gucci. C. Intérêts moratoires
La Cour considère que le taux annuel des intérêts moratoires doit être calqué sur celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Décide, à l’unanimité de réviser l’arrêt du 12 février 2002 quant à l’application de l’article 41 de la Convention ; 2. Dit, à l’unanimité, a) que l’Etat défendeur doit verser à chaque héritière du requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt révisé est devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, 16 000 EUR (seize mille euros) pour dommage moral et 750 EUR (sept cent cinquante euros) pour frais et dépens ; b) que ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux annuel équivalant au taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement. Fait en français, puis communiqué par écrit le 1 er octobre 2002 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Greffier Président