GASCON MORENO contre l'ESPAGNE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
GASCON MORENO contre l'ESPAGNE (CtEDO, 2002)
SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49151/99 de către Carlos GASCON MORENO împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 1 octombrie 2002 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Pellonpäääs Pastor Ridruejo Palm domnii Fischbach Casadeval Pavlovschi, judecători Elens-Passos, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 28 aprilie 1999 și înregistrată la 28 iunie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, precum și observațiile suplimentare prezentate de părțile la cererea Curții, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, Carlos Gascón Moreno, este un resortisant spaniol, născut în 1931 și rezident la Madrid. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Camilo B. Schutte, avocat în Baroul de la Haga, și Ignacio González Martínez, avocat în Baroul de la Madrid. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. De la 6 februarie 1946 până la 25 aprilie 1988, reclamantul și-a acordat serviciile municipalității Madrid, contribuind la mutația națională de previziune a administrației locale ( Septembrie 1996, data pensionării sale, reclamantul și-a acordat serviciile profesionale diferitelor societăți și instituții oficiale, contribuind la regimul general al securității sociale. La 25 aprilie 1988, reclamantul a trebuit să renunțe la postul său către municipalitatea Madrid, în conformitate cu Legea 53/1984 din 26 decembrie 1984 privind regimul aplicabil personalului în serviciul funcției publice. Pe atunci avea 57 de ani și a continuat să lucreze la agenția spaniolă de cooperare internațională, unde își acorda serviciile din 1973, contribuind la regimul general al securității sociale. Prin decretul regal nr 480/1993 din 2 aprilie 1993, MUNPAL a dispărut prin integrare în cadrul regimului general al securității sociale. La 23 septembrie 1996, reclamantul a plecat la pensie. Printr-o decizie din 3 octombrie 1996, Securitatea Socială i-a recunoscut o pensie unică de pensie corespunzătoare celor 36 de ani ai săi și mai multe contribuții la sistemul general de securitate socială, fără a lua însă în considerare anii în care a contribuit la MUNPAL, un organism care fusese integrat între timp în regimul general al securității sociale. La 19 iunie 1997, reclamantul a solicitat conducerii provinciale a Securității Sociale recunoașterea pensiei sale din cauza contribuțiilor la MUNPAL, care i-a fost refuzată printr-o decizie din 21 iulie 1997, în măsura în care nu a fost dobândit dreptul la pensie voluntară, această prestație nefiind solicitată înainte de 1 Aprilie 1993, astfel cum se prevede la art. 30 alineatul (2) din Statutul MUNPAL, reclamantul a atribuit apoi Institutului Național de Securitate Socială în fața judecătorului muncii nr. 21 din Madrid. Prin hotărârea din 3 februarie 1998, acesta din urmă a constatat că reclamantul a contribuit la MUNPAL pe toată perioada menționată anterior, dar a respins cererea sa pentru că nu reușea, la 1 ianuarie 1998 aprilie 1993, data integrării MUNPAL în cadrul regimului general de securitate socială, în temeiul Decretului regal nr. 480/1993 din 2 aprilie 1993, condițiile impuse de art. 45 din statutul MUNPAL pentru a beneficia de dreptul la pensie. Într-adevăr, reclamantul nu a avut, la momentul respectiv, vârsta stabilită pentru a atinge pensia, și nu a fost într-o situație de muncă permanentă În plus, în ciuda faptului că a îndeplinit condițiile prevăzute la litera (c), și anume să aibă vârsta de 60 de ani și să totalizeze 30 de ani de servicii, el nu a solicitat pensionare voluntară anticipată înainte de 1 aprilie 1993. Reclamantul a făcut apel (suplicación) ) în fața Tribunalului Suprem de Justiție din Madrid. Pe de o parte, el a susținut că integrarea MUNPAL în regimul general al securității sociale face posibilă, pentru cei care au contribuit la MUNPAL înainte de 1 aprilie 1993, de a vedea dreptul lor la pensie garantat prin sistemul general al securității sociale. Pe de altă parte, reclamantul a precizat că prima dispoziție suplimentară a Legii 53/1984 privind regimul de insolvență menționat anterior, prevede respectarea drepturilor consolidate sau în curs de consolidare În ceea ce privește pensiile și securitatea socială, cei care au trebuit să renunțe la unul dintre cele două posturi de lucru în temeiul acestei legi și au susținut că această cerință nu a fost îndeplinită în cazul său. Prin hotărârea din 20 octombrie 1998, Tribunalul Superior de Justiție a respins acțiunea, precizând că dreptul la pensie al MUNPAL nu putea fi revendicat în cadrul regimului general de securitate socială, în măsura în care condiția de vârstă necesară pentru a solicita pensionarea sau condițiile prevăzute la art. 45 din Statutul MUNPAL, precum și cererea de a primi chiar pensia, în cauză, erau îndeplinite la câțiva ani după integrarea MUNPAL în sistemul general de securitate socială. Tribunalul a precizat, de asemenea, că, potrivit celei de a doua dispoziții suplimentare din Decretul regal nr. 480/1993 (a se vedea, în continuare, "dreptul și practica interne relevante"), pensia solicitată nu putea fi pusă în sarcina regimului general de securitate socială, această prestaie nefiind una dintre cele prevăzute în regimul general. Cu toate acestea, Tribunalul a precizat că adăugarea tuturor perioadelor de contribuții ar putea duce eventual la o majorare a bazei de calcul a pensiei de pensie, ceea ce ar conduce, dacă este cazul, la un nou calcul al acestei baze; totuși, această chestiune nu a constituit obiectul procedurii în cauză. Reclamantul nu este prevăzut în casare în vederea unei unificări a jurisprudenței, susținând că . ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Cuantumul pensiei de pensie din cadrul Securității Sociale se obține prin aplicarea la baza de calcul a următoarelor procente : 50 % pentru primii 15 ani cotați, 3 % pentru fiecare an suplimentar între al 16-lea și al 25-lea an și 2 % pentru fiecare an suplimentar, fără a putea însă depăși 100 % din baza de calcul. Reclamantul a primit o pensie de pensie echivalentă cu 100 % din baza de calcul. MUNPAL a fost înființată prin Legea 11/1960, din 12 mai 1960. Contribuțiile la acest sistem au fost, în 1960, de 15 % din baza de calcul, din care două treimi au fost suportate de municipalitatea Madrid, În 1986, 53,86% erau în sarcina municipalității, iar 8,97% erau în sarcina reclamantului, din 62,83% din baza de calcul. În 1987, procentul era de 51,5 % pentru municipalitate și de 8,5 % pentru solicitant, din 60% din baza de calcul. art. 7. Pensia de pensie Pensia de pensionare care a început de la 1 aprilie 1993 va fi recunoscută în conformitate cu cerințele regimului general de securitate socială. (...) Pentru a determina baza de calcul a pensiei, se iau în considerare bazele lunare conform cărora persoana asigurată a contribuit la regimul general, completate, dacă este cazul, de lunile necesare pentru a le obține pe cele prevăzute în regimul în cauză, pentru a stabili baza de calcul, după cum urmează: (...) A doua dispoziție suplimentară În orice caz, de la data integrării, nicio plată care nu se referă la prestațiile prevăzute în mod reglementar de către Securitatea Socială nu poate fi pusă în sarcina sistemului de securitate socială. Cei asigurați de regimul special al securității sociale ale funcționarilor administrației locale (MUNPAL) care și-au încetat relația cu acest regim și care, în ziua integrării, au îndeplinit perioada de deficiență necesară pentru a avea dreptul la pensie sau la pensie în cadrul acestui regim special, vor putea încheia o convenție specială în cadrul securității sociale. Baza de cotizație va fi aceeași cu cea utilizată atunci când la Cei asigurați care, în ziua integrării, contribuiau deja la regimul general al securității sociale și care au încheiat convenția specială menționată la alineatul precedent vor fi considerați, în acest caz, ca fiind în situație de multi-angajare. Termenul pentru încheierea acestei convenții speciale în cadrul regimului general al securității sociale menționat în cele două paragrafe precedente va fi de 90 de zile naturale de la data integrării. Legea 53/1984 din 26 aprilie privind regimul de încredințare a personalului în serviciul funcției publice Prima dispoziție suplimentară [...] situațiile de incompatibilitate care ar avea loc în temeiul acestei legi se referă la drepturile consolidate sau în curs de consolidare în materie de drepturi de pensie sau de pensie din orice regim de securitate socială, cu condiția să nu se depășească nivelurile maxime de colectare sau de actualizare care ar putea fi stabilite. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de nerecunoașterea dreptului său la pensie din cauza contribuțiilor la MUNPAL, fără nicio compensație, astfel cum rezultă din aplicarea celei de a doua dispoziții suplimentare din Decretul regal nr. 480/1993. Acesta susține că, la data la care MUNPAL a fost inclusă în regimul general al securității sociale, acesta nu a reunit condițiile de vârstă și alte condiții necesare pentru a-și revendica pensia înainte de 1 aprilie 1993 și, prin urmare, consideră că această normă aduce atingere dreptului garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1, în lipsa unei cauze de interes public care o poate justifica. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de nerecunoașterea dreptului său la pensie din cauza contribuțiilor la MUNPAL, fără nicio compensație, și insistă asupra faptului că, la data la care MUNPAL a fost inclusă în regimul general de securitate socială, acesta nu întrunea condițiile necesare pentru a-și revendica pensia. Dispoziția invocată este formulată după cum urmează Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernul pârât recunoaște că reclamantul a epuizat căile de atac interne. El recunoaște că nu a existat alte hotărâri ale Tribunealelor Superiore de Justiție care ar fi permis pretențiile altor membri ai pensiilor de acest gen și cu care reclamantul și-ar fi putut compara situația în cadrul unui recurs în casație pentru armonizarea jurisprudenței, singura cale de atac posibilă. Tribunalul Suprem de Justiție din 20 octombrie 1998 pronunțat în cauza reclamantului a fost, prin urmare, definitiv, în ceea ce privește prezentul termen, în dreptul intern. În ceea ce privește fondul, guvernul explică faptul că cuantumul pensiei de pensie a Securității Sociale este obținut prin aplicarea la baza de calcul a următoarelor procente: : 50 % pentru primii 15 ani cotați, 3 % pentru fiecare an suplimentar între al 16-lea și al 25-lea an și 2 % pentru fiecare an suplimentar, fără a depăși însă 100% din baza de calcul. Acesta precizează că valoarea pensiei de pensie pe care reclamantul o percepe de la securitatea socială este maximă pe care ar putea să o primească, pe care ar putea să o susțină, adică 100% din baza de calcul pentru care a contribuit, ceea ce înseamnă, potrivit guvernului, că reclamantul percepe suma pensiei care corespunde la 35 de ani de cotizație, în măsura în care 15 ani de muncă reprezintă 50% din baza de calcul, 25 în anii care reprezintă 80% din această bază și 35 de ani, 100% din baza de calcul. Guvernul observă că reclamantul a contribuit la regimul general de securitate socială din 1973 până în 1996, și anume, 23 de ani, ceea ce i-ar da dreptul la o pensie de 76% din baza de calcul. Cu toate acestea, acesta percepe o pensie echivalentă cu 100 % din baza de calcul ca urmare a includerii a 12 ani de contribuție la MUNPAL (care reprezintă 24% din baza de calcul). Acei 12 ani de cotizație au fost luați în considerare la calcularea pensiei sale, pentru a atinge valoarea maximă de 100 % din baza de calcul. Guvernul atrage atenția Curții asupra faptului că reclamantul nu face referire la a doua dispoziție tranzitorie din Decretul regal 480/ În această privință, acesta subliniază că reclamantul a încheiat perioada de nouă ani de deficiență și că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În acest fel, el ar avea dreptul la pensie de către MUNPAL. Guvernul subliniază că, în momentul dispariției MUNPAL, 2 Aprilie 1993, reclamantul a fost afiliat la Securitatea Socială numai de cinci ani (1988) și a contribuit numai la acest din urmă regim. Prin faptul că nu a semnat convenția specială prevăzută în Decretul regal 480/1993, el însuși a renunțat la posibilitatea recunoașterii unei pensii în temeiul contribuțiilor sale la MUNPAL. Guvernul se referă la cazul unui fost funcționar al administrației locale care, la 21 iunie 1993, în termenul de 90 de zile stabilit de a doua dispoziție tranzitorie a decretului regal 480/1993 din 2 aprilie 1993, începând cu data integrării MUNPAL în regimul general al securității sociale, a solicitat încheierea unei convenții speciale. Acest exemplu demonstrează că este posibil, de asemenea, pentru solicitant să încheie acordul special în cauză, ceea ce i-ar fi permis să ia în considerare și contribuțiile la MUNPAL în suma totală a pensiei pe care o percepe. La rândul său, reclamantul susține că a contribuit la regimul general al securității sociale, contrar celor afirmate de guvern în perioada 15 noiembrie 1949-23 martie 1955 și în perioada 16 iulie 1963-22 septembrie 1996, data pensionării sale, astfel cum a fost constatat în hotărârea definitivă din 3 februarie 1998, a judecătorului muncii nr. 21 din Madrid pronunțată în cauza sa. Suma singura pensie de pensie pe care o percepe în prezent este în funcție de numărul de ani cotați la sistemul general de securitate socială, și nu din cauza unui supliment corespunzător anilor cotați la MUNPAL, așa cum susține guvernul. Reclamantul precizează că, atunci când a fost obligat în 1988 să își părăsească postul de muncă la municipalitatea Madrid, în conformitate cu Legea 53/1984 din 26 decembrie 1984 privind regimul de încredințări ale personalului în serviciul funcției publice, acesta a totalizat 42 de ani de contribuții la MUNPAL, dar nu avea încă vârsta legală de pensionare pentru a solicita pensia corespunzătoare contribuțiilor sale, cotizații pentru care nu a primit nici o pensie de pensie. Reclamantul insistă asupra faptului că aceste fapte nu au fost contrazise de instanțele interne. Reclamantul este surprins de afirmațiile guvernului potrivit cărora privarea drepturilor sale de pensie de către MUNPAL ar fi fost din vina sa, în măsura în care nu a fost de acord cu convenția specială prevăzută de a doua dispoziție tranzitorie din Decretul regal nr 480/1993, citată anterior. Acesta susține că este vorba despre un nou argument care nu a fost discutat de instanțele interne, care s-a limitat la a spune că mai avea posibilitatea de a face efectiv dreptul pe care îl avea. Cu toate acestea, acesta reamintește că, atunci când a fost obligat să-și părăsească postul la municipalitatea Madrid și, prin urmare, a renunțat la regimul MUNPAL, acesta a totalizat deja suficient de mulți ani de contribuții pentru a avea dreptul la o pensie de pensie a MUNPAL corespunzătoare, de asemenea, unei sume de 100 % din baza de calcul. Prin urmare, subscrierea acordului special invocat de guvern, care ar consta, potrivit reclamantului, în a-și continua plata atât a propriilor contribuții, cât și a celor din partea angajatorului, pentru a completa numărul de ani necesari pentru a avea dreptul la pensie în temeiul MUNPAL, ar fi inutilă în cazul acestuia. Reclamantul a subliniat faptul că nu era necesar să se asigure sau să se majoreze pensia de la MUNPAL. El a întrunit toate condițiile, atunci când a fost obligat să își părăsească activitatea în municipalitatea Madrid în 1988, pentru a primi o pensie de la MUNPAL în momentul în care a atins vârsta de 65 de ani, și anume în 1996. În opinia sa, nu există niciun motiv pentru a plăti noi contribuții la integrarea MUNPAL în securitatea socială în 1993, în măsura în care drepturile sale la pensie erau deja consolidate în mod legal. Reclamantul recunoaște că acordul special ar fi avut efecte pozitive în măsura în care faptul de a fi subscris ar fi crescut baza de calcul pe care se calculează procentele pensiei sale. Cu toate acestea, suma totală a pensiei pe care ar fi suportat-o, dacă ar fi încheiat această convenție specială ar fi sub orice caz mai mică decât suma totală a celor două pensii, cea a MUNPAL și cea a Securității Sociale, la care consideră că are dreptul. Curtea precizează că noțiunea de "bine" de la art. 1 din protocol 1, are un domeniu de aplicare autonom care cu siguranță nu se limitează la proprietatea bunurilor corporale: anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate, de asemenea, drepturi de proprietate și, prin urmare, drepturi de proprietate asupra bunurilor corporale în sensul acestei dispoziții (hotărârea Latridis c. Grecia din 25 martie 1999, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1999-II, p. 136 alin. 55). Curtea amintește că, în cazul în care art. 1 din Protocolul nr 1 garantează plata prestațiilor sociale persoanelor care au plătit contribuții la o casă de asigurări, acesta nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la o pensie de o anumită valoare (a se vedea în special Skorkiewicz c. Polonia (dec.), n 3986/98, 1 iunie 1999, nepublicată, Jankovic c. Croația (dec.), n 4344/980, CEDH 2000-X și Kuna c. Germania , (dec.), nr. 52449/99, CEDO 2001-V. Această dispoziție nu împiedică statele membre să coordoneze mai multe pensii pentru a evita cumularea prestațiilor sociale (Muller c. Austria, cererea nr. 5849/72, Raportul Comisiei din 1 octombrie 1975, Deciziile și rapoartele (DR) 3, p. 25 și B.T. c. Suedia, cererea nr. 10671/83, Decizia Comisiei din 4 martie 1985, DR 42). În ceea ce privește eventualele drepturi la prestații care decurg din MUNPAL, Curtea constată că decretul regal 480/1993 de integrare a MUNPAL în securitatea socială nu recunoaște decât dreptul la o singură pensie corespunzătoare contribuțiilor la sistemul general de securitate socială. Cu toate acestea, pe de o parte, decretul regal prevede luarea în considerare a contribuțiilor la MUNPAL pentru a completa perioadele de contribuții la regimul general, în cazul în care acestea din urmă sunt insuficiente pentru a avea dreptul la pensie și, pe de altă parte, a doua dispoziție tranzitorie permite, în anumite cazuri, membrilor MUNPAL să încheie o convenție specială cu securitatea socială pentru a primi o pensie care să țină seama de cotizațiile plătite în temeiul MUNPAL. În speță, Curtea constată că reclamantul a prezentat o acțiune în fața Tribunalului Superior de Justiție de la Madrid pentru a fi recunoscut dreptul la o pensie în temeiul MUNPAL. Prin hotărârea din 20 octombrie 1998, Tribunalul Superior de Justiție de la Madrid și-a respins cererea în temeiul dispozițiilor prevăzute în Decretul regal 480/1993. Pe de altă parte, reclamantul nu a solicitat subscrierea acordului special care i-ar fi permis să primească o pensie cu o sumă mai mare. În plus, Curtea constată că reclamantul a primit o pensie totală echivalentă cu 100 % din baza de calcul a contribuțiilor sale la regimul general al securității sociale. Având în vedere aceste elemente și marja de apreciere de care beneficiază statele părți la convenție în domeniul deschiderii politicilor sociale și economice, Curtea consideră că respingerea cererii sale de pensie în temeiul MUNPAL nu a adus atingere în mod disproporționat dreptului său la respectarea bunurilor sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Prin urmare, cererea trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată în conformitate cu art. 35 alin. (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza adjunct Președinte