SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49151/99 de către Carlos GASCON MORENO împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 1 octombrie 2002 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Pellonpäääs Pastor Ridruejo Palm domnii Fischbach Casadeval Pavlovschi, judecători Elens-Passos, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 28 aprilie 1999 și înregistrată la 28 iunie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, precum și observațiile suplimentare prezentate de părțile la cererea Curții, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, Carlos Gascón Moreno, este un resortisant spaniol, născut în 1931 și rezident la Madrid.
Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Camilo B. Schutte, avocat în Baroul de la Haga, și Ignacio González Martínez, avocat în Baroul de la Madrid. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. De la 6 februarie 1946 până la 25 aprilie 1988, reclamantul și-a acordat serviciile municipalității Madrid, contribuind la mutația națională de previziune a administrației locale ( Septembrie 1996, data pensionării sale, reclamantul și-a acordat serviciile profesionale diferitelor societăți și instituții oficiale, contribuind la regimul general al securității sociale. La 25 aprilie 1988, reclamantul a trebuit să renunțe la postul său către municipalitatea Madrid, în conformitate cu Legea 53/1984 din 26 decembrie 1984 privind regimul aplicabil personalului în serviciul funcției publice.
Pe atunci avea 57 de ani și a continuat să lucreze la agenția spaniolă de cooperare internațională, unde își acorda serviciile din 1973, contribuind la regimul general al securității sociale. Prin decretul regal nr 480/1993 din 2 aprilie 1993, MUNPAL a dispărut prin integrare în cadrul regimului general al securității sociale. La 23 septembrie 1996, reclamantul a plecat la pensie. Printr-o decizie din 3 octombrie 1996, Securitatea Socială i-a recunoscut o pensie unică de pensie corespunzătoare celor 36 de ani ai săi și mai multe contribuții la sistemul general de securitate socială, fără a lua însă în considerare anii în care a contribuit la MUNPAL, un organism care fusese integrat între timp în regimul general al securității sociale.
La 19 iunie 1997, reclamantul a solicitat conducerii provinciale a Securității Sociale recunoașterea pensiei sale din cauza contribuțiilor la MUNPAL, care i-a fost refuzată printr-o decizie din 21 iulie 1997, în măsura în care nu a fost dobândit dreptul la pensie voluntară, această prestație nefiind solicitată înainte de 1 Aprilie 1993, astfel cum se prevede la art. 30 alineatul (2) din Statutul MUNPAL, reclamantul a atribuit apoi Institutului Național de Securitate Socială în fața judecătorului muncii nr. 21 din Madrid. Prin hotărârea din 3 februarie 1998, acesta din urmă a constatat că reclamantul a contribuit la MUNPAL pe toată perioada menționată anterior, dar a respins cererea sa pentru că nu reușea, la 1 ianuarie 1998 aprilie 1993, data integrării MUNPAL în cadrul regimului general de securitate socială, în temeiul Decretului regal nr. 480/1993 din 2 aprilie 1993, condițiile impuse de art. 45 din statutul MUNPAL pentru a beneficia de dreptul la pensie.
Într-adevăr, reclamantul nu a avut, la momentul respectiv, vârsta stabilită pentru a atinge pensia, și nu a fost într-o situație de muncă permanentă În plus, în ciuda faptului că a îndeplinit condițiile prevăzute la litera (c), și anume să aibă vârsta de 60 de ani și să totalizeze 30 de ani de servicii, el nu a solicitat pensionare voluntară anticipată înainte de 1 aprilie 1993. Reclamantul a făcut apel (suplicación) ) în fața Tribunalului Suprem de Justiție din Madrid. Pe de o parte, el a susținut că integrarea MUNPAL în regimul general al securității sociale face posibilă, pentru cei care au contribuit la MUNPAL înainte de 1 aprilie 1993, de a vedea dreptul lor la pensie garantat prin sistemul general al securității sociale.
Pe de altă parte, reclamantul a precizat că prima dispoziție suplimentară a Legii 53/1984 privind regimul de insolvență menționat anterior, prevede respectarea drepturilor consolidate sau în curs de consolidare În ceea ce privește pensiile și securitatea socială, cei care au trebuit să renunțe la unul dintre cele două posturi de lucru în temeiul acestei legi și au susținut că această cerință nu a fost îndeplinită în cazul său. Prin hotărârea din 20 octombrie 1998, Tribunalul Superior de Justiție a respins acțiunea, precizând că dreptul la pensie al MUNPAL nu putea fi revendicat în cadrul regimului general de securitate socială, în măsura în care condiția de vârstă necesară pentru a solicita pensionarea sau condițiile prevăzute la art. 45 din Statutul MUNPAL, precum și cererea de a primi chiar pensia, în cauză, erau îndeplinite la câțiva ani după integrarea MUNPAL în sistemul general de securitate socială.
Tribunalul a precizat, de asemenea, că, potrivit celei de a doua dispoziții suplimentare din Decretul regal nr. 480/1993 (a se vedea, în continuare, "dreptul și practica interne relevante"), pensia solicitată nu putea fi pusă în sarcina regimului general de securitate socială, această prestaie nefiind una dintre cele prevăzute în regimul general. Cu toate acestea, Tribunalul a precizat că adăugarea tuturor perioadelor de contribuții ar putea duce eventual la o majorare a bazei de calcul a pensiei de pensie, ceea ce ar conduce, dacă este cazul, la un nou calcul al acestei baze; totuși, această chestiune nu a constituit obiectul procedurii în cauză.
Reclamantul nu este prevăzut în casare în vederea unei unificări a jurisprudenței, susținând că … Cuantumul pensiei de pensie din cadrul Securității Sociale se obține prin aplicarea la baza de calcul a următoarelor procente : 50 % pentru primii 15 ani cotați, 3 % pentru fiecare an suplimentar între al 16-lea și al 25-lea an și 2 % pentru fiecare an suplimentar, fără a putea însă depăși 100 % din baza de calcul. Reclamantul a primit o pensie de pensie echivalentă cu 100 % din baza de calcul. MUNPAL a fost înființată prin Legea 11/1960, din 12 mai 1960. Contribuțiile la acest sistem au fost, în 1960, de 15 % din baza de calcul, din care două treimi au fost suportate de municipalitatea Madrid, În 1986, 53,86% erau în sarcina municipalității, iar 8,97% erau în sarcina reclamantului, din 62,83% din baza de calcul.
În 1987, procentul era de 51,5 % pentru municipalitate și de 8,5 % pentru solicitant, din 60% din baza de calcul. art. 7. Pensia de pensie Pensia de pensionare care a început de la 1 aprilie 1993 va fi recunoscută în conformitate cu cerințele regimului general de securitate socială. (...) Pentru a determina baza de calcul a pensiei, se iau în considerare bazele lunare conform cărora persoana asigurată a contribuit la regimul general, completate, dacă este cazul, de lunile necesare pentru a le obține pe cele prevăzute în regimul în cauză, pentru a stabili baza de calcul, după cum urmează: (...) A doua dispoziție suplimentară În orice caz, de la data integrării, nicio plată care nu se referă la prestațiile prevăzute în mod reglementar de către Securitatea Socială nu poate fi pusă în sarcina sistemului de securitate socială.
Cei asigurați de regimul special al securității sociale ale funcționarilor administrației locale (MUNPAL) care și-au încetat relația cu acest regim și care, în ziua integrării, au îndeplinit perioada de deficiență necesară pentru a avea dreptul la pensie sau la pensie în cadrul acestui regim special, vor putea încheia o convenție specială în cadrul securității sociale. Baza de cotizație va fi aceeași cu cea utilizată atunci când la Cei asigurați care, în ziua integrării, contribuiau deja la regimul general al securității sociale și care au încheiat convenția specială menționată la alineatul precedent vor fi considerați, în acest caz, ca fiind în situație de multi-angajare. Termenul pentru încheierea acestei convenții speciale în cadrul regimului general al securității sociale menționat în cele două paragrafe precedente va fi de 90 de zile naturale de la data integrării.
Legea 53/1984 din 26 aprilie privind regimul de încredințare a personalului în serviciul funcției publice Prima dispoziție suplimentară [...] situațiile de incompatibilitate care ar avea loc în temeiul acestei legi se referă la drepturile consolidate sau în curs de consolidare în materie de drepturi de pensie sau de pensie din orice regim de securitate socială, cu condiția să nu se depășească nivelurile maxime de colectare sau de actualizare care ar putea fi stabilite. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de nerecunoașterea dreptului său la pensie din cauza contribuțiilor la MUNPAL, fără nicio compensație, astfel cum rezultă din aplicarea celei de a doua dispoziții suplimentare din Decretul regal nr. 480/1993.
Acesta susține că, la data la care MUNPAL a fost inclusă în regimul general al securității sociale, acesta nu a reunit condițiile de vârstă și alte condiții necesare pentru a-și revendica pensia înainte de 1 aprilie 1993 și, prin urmare, consideră că această normă aduce atingere dreptului garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1, în lipsa unei cauze de interes public care o poate justifica. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de nerecunoașterea dreptului său la pensie din cauza contribuțiilor la MUNPAL, fără nicio compensație, și insistă asupra faptului că, la data la care MUNPAL a fost inclusă în regimul general de securitate socială, acesta nu întrunea condițiile necesare pentru a-și revendica pensia.
Dispoziția invocată este formulată după cum urmează Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernul pârât recunoaște că reclamantul a epuizat căile de atac interne. El recunoaște că nu a existat alte hotărâri ale Tribunealelor Superiore de Justiție care ar fi permis pretențiile altor membri ai pensiilor de acest gen și cu care reclamantul și-ar fi putut compara situația în cadrul unui recurs în casație pentru armonizarea jurisprudenței, singura cale de atac posibilă.
Tribunalul Suprem de Justiție din 20 octombrie 1998 pronunțat în cauza reclamantului a fost, prin urmare, definitiv, în ceea ce privește prezentul termen, în dreptul intern. În ceea ce privește fondul, guvernul explică faptul că cuantumul pensiei de pensie a Securității Sociale este obținut prin aplicarea la baza de calcul a următoarelor procente: : 50 % pentru primii 15 ani cotați, 3 % pentru fiecare an suplimentar între al 16-lea și al 25-lea an și 2 % pentru fiecare an suplimentar, fără a depăși însă 100% din baza de calcul.
Acesta precizează că valoarea pensiei de pensie pe care reclamantul o percepe de la securitatea socială este maximă pe care ar putea să o primească, pe care ar putea să o susțină, adică 100% din baza de calcul pentru care a contribuit, ceea ce înseamnă, potrivit guvernului, că reclamantul percepe suma pensiei care corespunde la 35 de ani de cotizație, în măsura în care 15 ani de muncă reprezintă 50% din baza de calcul, 25 în anii care reprezintă 80% din această bază și 35 de ani, 100% din baza de calcul. Guvernul observă că reclamantul a contribuit la regimul general de securitate socială din 1973 până în 1996, și anume, 23 de ani, ceea ce i-ar da dreptul la o pensie de 76% din baza de calcul.
Cu toate acestea, acesta percepe o pensie echivalentă cu 100 % din baza de calcul ca urmare a includerii a 12 ani de contribuție la MUNPAL (care reprezintă 24% din baza de calcul). Acei 12 ani de cotizație au fost luați în considerare la calcularea pensiei sale, pentru a atinge valoarea maximă de 100 % din baza de calcul. Guvernul atrage atenția Curții asupra faptului că reclamantul nu face referire la a doua dispoziție tranzitorie din Decretul regal 480/ În această privință, acesta subliniază că reclamantul a încheiat perioada de nouă ani de deficiență și că … În acest fel, el ar avea dreptul la pensie de către MUNPAL. Guvernul subliniază că, în momentul dispariției MUNPAL, 2 Aprilie 1993, reclamantul a fost afiliat la Securitatea Socială numai de cinci ani (1988) și a contribuit numai la acest din urmă regim.
Prin faptul că nu a semnat convenția specială prevăzută în Decretul regal 480/1993, el însuși a renunțat la posibilitatea recunoașterii unei pensii în temeiul contribuțiilor sale la MUNPAL. Guvernul se referă la cazul unui fost funcționar al administrației locale care, la 21 iunie 1993, în termenul de 90 de zile stabilit de a doua dispoziție tranzitorie a decretului regal 480/1993 din 2 aprilie 1993, începând cu data integrării MUNPAL în regimul general al securității sociale, a solicitat încheierea unei convenții speciale. Acest exemplu demonstrează că este posibil, de asemenea, pentru solicitant să încheie acordul special în cauză, ceea ce i-ar fi permis să ia în considerare și contribuțiile la MUNPAL în suma totală a pensiei pe care o percepe.
La rândul său, reclamantul susține că a contribuit la regimul general al securității sociale, contrar celor afirmate de guvern în perioada 15 noiembrie 1949-23 martie 1955 și în perioada 16 iulie 1963-22 septembrie 1996, data pensionării sale, astfel cum a fost constatat în hotărârea definitivă din 3 februarie 1998, a judecătorului muncii nr. 21 din Madrid pronunțată în cauza sa. Suma singura pensie de pensie pe care o percepe în prezent este în funcție de numărul de ani cotați la sistemul general de securitate socială, și nu din cauza unui supliment corespunzător anilor cotați la MUNPAL, așa cum susține guvernul.
Reclamantul precizează că, atunci când a fost obligat în 1988 să își părăsească postul de muncă la municipalitatea Madrid, în conformitate cu Legea 53/1984 din 26 decembrie 1984 privind regimul de încredințări ale personalului în serviciul funcției publice, acesta a totalizat 42 de ani de contribuții la MUNPAL, dar nu avea încă vârsta legală de pensionare pentru a solicita pensia corespunzătoare contribuțiilor sale, cotizații pentru care nu a primit nici o pensie de pensie. Reclamantul insistă asupra faptului că aceste fapte nu au fost contrazise de instanțele interne. Reclamantul este surprins de afirmațiile guvernului potrivit cărora privarea drepturilor sale de pensie de către MUNPAL ar fi fost din vina sa, în măsura în care nu a fost de acord cu convenția specială prevăzută de a doua dispoziție tranzitorie din Decretul regal nr 480/1993, citată anterior.
Acesta susține că este vorba despre un nou argument care nu a fost discutat de instanțele interne, care s-a limitat la a spune că mai avea posibilitatea de a face efectiv dreptul pe care îl avea. Cu toate acestea, acesta reamintește că, atunci când a fost obligat să-și părăsească postul la municipalitatea Madrid și, prin urmare, a renunțat la regimul MUNPAL, acesta a totalizat deja suficient de mulți ani de contribuții pentru a avea dreptul la o pensie de pensie a MUNPAL corespunzătoare, de asemenea, unei sume de 100 % din baza de calcul. Prin urmare, subscrierea acordului special invocat de guvern, care ar consta, potrivit reclamantului, în a-și continua plata atât a propriilor contribuții, cât și a celor din partea angajatorului, pentru a completa numărul de ani necesari pentru a avea dreptul la pensie în temeiul MUNPAL, ar fi inutilă în cazul acestuia.
Reclamantul a subliniat faptul că nu era necesar să se asigure sau să se majoreze pensia de la MUNPAL. El a întrunit toate condițiile, atunci când a fost obligat să își părăsească activitatea în municipalitatea Madrid în 1988, pentru a primi o pensie de la MUNPAL în momentul în care a atins vârsta de 65 de ani, și anume în 1996. În opinia sa, nu există niciun motiv pentru a plăti noi contribuții la integrarea MUNPAL în securitatea socială în 1993, în măsura în care drepturile sale la pensie erau deja consolidate în mod legal. Reclamantul recunoaște că acordul special ar fi avut efecte pozitive în măsura în care faptul de a fi subscris ar fi crescut baza de calcul pe care se calculează procentele pensiei sale.
Cu toate acestea, suma totală a pensiei pe care ar fi suportat-o, dacă ar fi încheiat această convenție specială ar fi sub orice caz mai mică decât suma totală a celor două pensii, cea a MUNPAL și cea a Securității Sociale, la care consideră că are dreptul.
Curtea precizează că noțiunea de "bine" de la art. 1 din protocol 1, are un domeniu de aplicare autonom care cu siguranță nu se limitează la proprietatea bunurilor corporale: anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate, de asemenea, drepturi de proprietate și, prin urmare, drepturi de proprietate asupra bunurilor corporale în sensul acestei dispoziții (hotărârea Latridis c. Grecia din 25 martie 1999, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1999-II, p. 136 alin. 55). Curtea amintește că, în cazul în care art. 1 din Protocolul nr 1 garantează plata prestațiilor sociale persoanelor care au plătit contribuții la o casă de asigurări, acesta nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la o pensie de o anumită valoare (a se vedea în special Skorkiewicz c. Polonia (dec.), n 3986/98, 1 iunie 1999, nepublicată, Jankovic c. Croația (dec.), n 4344/980, CEDH 2000-X și Kuna c. Germania , (dec.), nr. 52449/99, CEDO 2001-V.
Această dispoziție nu împiedică statele membre să coordoneze mai multe pensii pentru a evita cumularea prestațiilor sociale (Muller c. Austria, cererea nr. 5849/72, Raportul Comisiei din 1 octombrie 1975, Deciziile și rapoartele (DR) 3, p. 25 și B.T. c. Suedia, cererea nr. 10671/83, Decizia Comisiei din 4 martie 1985, DR 42). În ceea ce privește eventualele drepturi la prestații care decurg din MUNPAL, Curtea constată că decretul regal 480/1993 de integrare a MUNPAL în securitatea socială nu recunoaște decât dreptul la o singură pensie corespunzătoare contribuțiilor la sistemul general de securitate socială.
Cu toate acestea, pe de o parte, decretul regal prevede luarea în considerare a contribuțiilor la MUNPAL pentru a completa perioadele de contribuții la regimul general, în cazul în care acestea din urmă sunt insuficiente pentru a avea dreptul la pensie și, pe de altă parte, a doua dispoziție tranzitorie permite, în anumite cazuri, membrilor MUNPAL să încheie o convenție specială cu securitatea socială pentru a primi o pensie care să țină seama de cotizațiile plătite în temeiul MUNPAL. În speță, Curtea constată că reclamantul a prezentat o acțiune în fața Tribunalului Superior de Justiție de la Madrid pentru a fi recunoscut dreptul la o pensie în temeiul MUNPAL. Prin hotărârea din 20 octombrie 1998, Tribunalul Superior de Justiție de la Madrid și-a respins cererea în temeiul dispozițiilor prevăzute în Decretul regal 480/1993.
Pe de altă parte, reclamantul nu a solicitat subscrierea acordului special care i-ar fi permis să primească o pensie cu o sumă mai mare. În plus, Curtea constată că reclamantul a primit o pensie totală echivalentă cu 100 % din baza de calcul a contribuțiilor sale la regimul general al securității sociale. Având în vedere aceste elemente și marja de apreciere de care beneficiază statele părți la convenție în domeniul deschiderii politicilor sociale și economice, Curtea consideră că respingerea cererii sale de pensie în temeiul MUNPAL nu a adus atingere în mod disproporționat dreptului său la respectarea bunurilor sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Prin urmare, cererea trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată în conformitate cu art. 35 alin. (3) din Convenție.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza adjunct Președinte
DÉCISION
de la requête n o 49151/99 par Carlos GASCON MORENO contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 1 er octobre 2002 en une chambre composée de Sir Nicolas Bratza , président , MM. M. Pellonpää , A. Pastor Ridruejo , M me E. Palm , MM. M. Fischbach , J. Casadevall , S. Pavlovschi, juges , et de M me F. Elens-Passos, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 28 avril 1999 et enregistrée le 28 juin 1999, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, ainsi que les observations supplémentaires soumises par les parties à la demande de la Cour, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Carlos Gascón Moreno, est un ressortissant espagnol, né en 1931 et résidant à Madrid.
Il est représenté devant la Cour par M es Camilo B. Schutte, avocat au barreau de La Haye, et Ignacio González Martínez, avocat au barreau de Madrid. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Du 6 février 1946 au 25 avril 1988, le requérant prêta ses services à la municipalité de Madrid, cotisant à la Mutualité nationale de prévoyance de l’administration locale (« MUNPAL »). Du 15 novembre 1949 au 23 mars 1955, et du 16 juillet 1963 au 22 septembre 1996, date de son départ à la retraite, le requérant prêta aussi ses services professionnels à différentes sociétés et institutions officielles, cotisant au régime général de la Sécurité Sociale.
Le 25 avril 1988, le requérant dut abandonner son poste à la municipalité de Madrid, en application de la loi 53/1984 du 26 décembre 1984 portant sur le régime d’incompatibilités du personnel au service de la fonction publique. Il avait alors 57 ans, et continua à travailler à l’agence espagnole de coopération internationale, où il prêtait ses services depuis 1973, cotisant au régime général de la Sécurité Sociale. Par un décret royal n o 480/1993 du 2 avril 1993, la MUNPAL disparut par voie d’intégration dans le cadre du régime général de la Sécurité Sociale. Le 23 septembre 1996, le requérant partit à la retraite.
Par une décision du 3 octobre 1996, la Sécurité Sociale lui reconnut une unique pension de retraite correspondant à ses trente-six ans et plus de cotisations au régime général de la Sécurité Sociale, sans toutefois prendre en compte les années pendant lesquelles il avait cotisé à la MUNPAL, organisme qui avait été entre-temps intégré dans le régime général de la Sécurité Sociale. Le 19 juin 1997, le requérant demanda à la direction provinciale de la Sécurité Sociale la reconnaissance de sa pension de retraite en raison des cotisations effectuées à la MUNPAL, ce qui lui fut refusé par une décision du 21 juillet 1997, dans la mesure où « le droit à la pension volontaire de retraite n’était pas acquis, cette prestation n’ayant pas été sollicitée avant le 1 er avril 1993, tel que le prévoyait l’article 30 § 2 des statuts de la MUNPAL ». Le requérant assigna alors l’Institut National de la Sécurité Sociale devant le juge du travail nº 21 de Madrid.
Par un jugement du 3 février 1998, ce dernier constata que le requérant avait cotisé à la MUNPAL pendant toute la période susvisée, mais rejeta sa demande parce qu’il ne réunissait pas, au 1 er avril 1993, date de l’intégration de la MUNPAL dans le cadre du régime général de la Sécurité Sociale, en vertu du décret royal nº 480/1993 du 2 avril 1993, les conditions requises par l’article 45 des statuts de la MUNPAL pour bénéficier du droit à une prestation de retraite. En effet, le requérant n’avait pas, à l’époque, l’âge fixé pour toucher la retraite, et n’était pas en situation d’incapacité permanente ; de plus, malgré le fait qu’il réunissait les conditions requises au paragraphe c), à savoir, être âgé de soixante ans et totaliser trente ans de services, il n’avait pas demandé la retraite volontaire anticipée avant le 1 er avril 1993. Le requérant fit appel ( suplicación ) devant le Tribunal supérieur de justice de Madrid.
D’une part, il fit valoir que l’intégration de la MUNPAL dans le régime général de la Sécurité Sociale rendait possible, pour ceux ayant cotisé à la MUNPAL avant le 1 er avril 1993, de voir leur droit à la pension de retraite garanti à travers le système général de la Sécurité Sociale. D’autre part, le requérant précisa que la première disposition additionnelle de la loi 53/1984 portant sur le régime d’incompatibilités précité, prévoyait « le respect des droits consolidés ou en cours de consolidation » en matière de pensions et de Sécurité Sociale à ceux ayant dû abandonner un de leurs deux postes de travail en application de cette loi, et faisait valoir que cette exigence n’avait pas été respectée dans son cas.
Par un arrêt du 20 octobre 1998, le Tribunal supérieur de justice rejeta le recours, précisant que le droit à la pension de retraite de la MUNPAL ne pouvait pas être revendiqué dans le cadre du régime général de la Sécurité Sociale, dans la mesure où la condition d’âge requise pour demander la retraite, ou les conditions prévues par l’article 45 des statuts de la MUNPAL, ainsi que la demande même de se voir octroyer la pension de retraite, en cause, étaient intervenues quelques années après l’intégration de la MUNPAL dans le régime général de la Sécurité Sociale. Le Tribunal nota en outre que, selon la deuxième disposition additionnelle du décret royal nº 480/1993 (voir, ci-après, « Droit et pratique internes pertinents »), la pension réclamée, ne pouvait être mise à la charge du régime général de la Sécurité Sociale, cette prestation ne faisant pas partie de celles prévues dans le régime général.
Le Tribunal précisa toutefois que l’addition de toutes les périodes de cotisations pourrait éventuellement donner lieu à une augmentation de la base de calcul de la pension de retraite, ce qui entraînerait, le cas échéant, un nouveau calcul de cette base ; néanmoins, cette question ne constituait pas l’objet de la procédure en cause. Le requérant ne s’est pas pourvu en cassation en vue d’une unification de la jurisprudence, faisant valoir qu’il n’existait pas, au moment des faits, d’arrêts des Tribunaux supérieurs de justice contradictoires avec celui du 20 octobre 1998, rendu en l’espèce par le Tribunal supérieur de justice de Madrid.
B. Le droit et la pratique internes pertinents Le montant de la pension de retraite de la Sécurité Sociale s’obtient par application à la base de calcul des pourcentages suivants : 50 % pour les quinze premières années cotisées, 3 % pour chaque année supplémentaire entre la seizième et la vingt-cinquième année, et 2 % pour chaque année additionnelle, sans pouvoir dépasser pour autant 100 % de la base de calcul. Le requérant se vit attribuer une pension de retraite équivalente à 100 % de la base de calcul. La MUNPAL avait été créée par la loi 11/1960, du 12 mai 1960. Les cotisations à verser à ce régime étaient, en 1960, de 15 % de la base de calcul, dont deux tiers à la charge de la municipalité de Madrid, et un tiers à la charge du requérant.
En 1986, 53,86 % étaient à la charge de la municipalité, et 8,97 % à la charge du requérant, sur 62,83 % de la base de calcul. En 1987, la proportion était de 51,5 % pour la municipalité et de 8,5 % pour le requérant, sur un pourcentage de 60 % de la base de calcul. Décret royal n o 480/1993 du 2 avril 1993, d’intégration de la MUNPAL dans la Sécurité Sociale Article 7. Pension de retraite 1. Les pension de retraite qui commencèrent à partir du 1 er avril 1993 seront reconnues en accord des prescriptions du régime général de la Sécurité Sociale.
(...) 2. Pour déterminer la base de calcul de la pension, on prendra en compte les bases mensuelles selon lesquelles l’assuré a cotisé au régime général, complétées, le cas échéant, par les mois nécessaires pour l’obtention de celles prévues dans le régime en question, afin d’établir la base de calcul, comme suit : (...) Deuxième disposition additionnelle « (...) En tout cas, à partir de la date de l’intégration, aucun versement non relatif à des prestations prévues de façon réglementaire par la Sécurité Sociale ne pourra être mis à la charge du système de la Sécurité Sociale.
» Deuxième disposition transitoire (souscription d’une convention spéciale) « 1. (...) 2. Les assurés au régime spécial de la Sécurité Sociale des fonctionnaires de l’administration locale (MUNPAL) ayant cessé leur relation avec ce régime, et qui, le jour de l’intégration, ont rempli la période de carence nécessaire pour avoir droit à une pension de retraite ou d’invalidité dans le cadre de ce régime spécial, pourront souscrire une convention spéciale dans le cadre de la Sécurité Sociale. La base de cotisation sera la même que celle utilisée lorsque l’intéressé cotisait le jour de la fin de sa relation avec ledit régime spécial (...) Les assurés qui, le jour de l’intégration, cotisaient déjà au régime général de la Sécurité Sociale, et qui ont souscrit la convention spéciale mentionnée au paragraphe précédent, seront considérés, dans ce cas, comme étant en situation de pluri-emploi.
3. Le délai pour souscrire cette convention spéciale dans le cadre du régime général de la Sécurité Sociale mentionné dans les deux paragraphes précédents sera de quatre-vingt-dix jours naturels à compter du jour de l’intégration. » Loi 53/1984 du 26 avril, portant sur le régime d’incompatibilités du personnel au service de la fonction publique Première disposition additionnelle « (...) les situations d’incompatibilité qui se produiraient en application de cette loi concernent les droits consolidés ou en cours de consolidation en matière de droits à la retraite ou d’une pension d’un quelconque régime de sécurité sociale, sous condition de ne pas dépasser les niveaux maximums de perception ou d’actualisation qui pourraient être établis.
» GRIEFS Invoquant l’article 1 du Protocole nº 1, le requérant se plaint de la non-reconnaissance de son droit à une pension de retraite en raison des cotisations effectuées à la MUNPAL, sans aucune compensation, tel que cela résulte de l’application de la deuxième disposition additionnelle du décret royal nº 480/1993. Il fait valoir qu’à la date à laquelle la MUNPAL fut intégée dans le régime général de la Sécurité Sociale, il ne réunissait pas les conditions d’âge et autres requises pour réclamer sa pension avant le 1 er avril 1993. Il estime donc que cette norme porte atteinte au droit garanti par l’article 1 du Protocole nº 1, faute d’une cause d’utilité publique qui puisse la justifier.
EN DROIT Invoquant l’article 1 du Protocole nº 1, le requérant se plaint de la non-reconnaissance de son droit à une pension de retraite en raison des cotisations effectuées à la MUNPAL, sans aucune compensation, et insiste sur ce que, à la date à laquelle la MUNPAL fut intégrée dans le régime général de la Sécurité Sociale, il ne réunissait pas les conditions requises pour réclamer sa pension. La disposition invoquée est libellée comme suit : « Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international. Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes.
» Le gouvernement défendeur admet, d’emblée que le requérant a épuisé les voies de recours internes. Il reconnaît qu’il n’y a pas eu d’autres arrêts des Tribunaux supérieurs de justice qui auraient fait droit aux prétentions d’autres réclamants de pensions de retraite de ce genre, et avec lesquels le requérant aurait pu comparer sa situation dans le cadre d’un pourvoi en cassation pour harmonisation de jurisprudence, seul recours possible. L’arrêt du Tribunal supérieur de justice du 20 octobre 1998 prononcé dans l’affaire du requérant était donc définitif, à l’égard du présent grief, en droit interne.
Quant au fond, le Gouvernement explique que le montant de la pension de retraite de la Sécurité Sociale s’obtient par application à la base de calcul des pourcentages suivants : 50 % pour les 15 premières années cotisées, 3 % pour chaque année supplémentaire entre la seizième et la vingt-cinquième année, et 2 % par année additionnelle, sans pour autant dépasser les 100 % de la base de calcul. Il précise que le montant de la pension de retraite que le requérant perçoit de la Sécurité Sociale est le maximum auquel il pourrait prétendre, puisqu’il correspond à 100 % de la base de calcul pour laquelle il avait cotisé, ce qui signifie, selon le Gouvernement, que le requérant perçoit le montant de la pension qui correspondrait à 35 années de cotisation, dans la mesure où 15 années de travail représentent 50 % de la base de calcul, 25 années représentent 80 % de cette base, et 35 années, 100 % de la base de calcul.
Le Gouvernement note que le requérant a cotisé au régime général de la Sécurité Sociale de 1973 à 1996, à savoir, 23 années, ce qui lui donnerait droit à une pension de 76 % de la base de calcul. Il perçoit toutefois une pension équivalant à 100 % de la base de calcul du fait de la prise en compte de 12 années de cotisation à la MUNPAL (qui représentent 24 % de la base de calcul). Ces 12 années de cotisation ont été prises en compte dans le calcul du montant de sa pension, pour atteindre le montant maximal de 100 % de la base de calcul.
Le Gouvernement attire l’attention de la Cour sur le fait que le requérant omet de se référer à la deuxième disposition transitoire du décret royal 480/1993 d’intégration de la MUNPAL dans la Sécurité Sociale, reproduite dans la partie « Droit interne pertinent ». A cet égard, il souligne que le requérant avait accompli la période de carence de neuf ans, et qu’il pouvait donc, comme bien d’autres mutualistes, souscrire la convention spéciale à laquelle se réfère la disposition transitoire en question dans un délai de quatre-vingt dix jours suivant l’intégration de la MUNPAL dans la Sécurité Sociale. Ce faisant, il aurait un droit à percevoir une pension de retraite par la MUNPAL. Le Gouvernement souligne que, lors de la disparition de la MUNPAL, le 2 avril 1993, le requérant n’était affilié à la Sécurité Sociale que depuis cinq ans (1988) et ne cotisait qu’à ce dernier régime.
En ne signant pas la convention spéciale prévue par le décret royal 480/1993, il a lui-même renoncé à la possibilité de se voir reconnaître une pension de retraite au titre de ses cotisations à la MUNPAL. Le Gouvernement se réfère au dossier d’un ancien fonctionnaire de l’administration locale qui, le 21 juin 1993, à savoir dans le délai de quatre-vingt-dix jours fixé par la deuxième disposition transitoire du décret royal 480/1993 du 2 avril 1993, à partir de la date d’intégration de la MUNPAL dans le régime général de la Sécurité Sociale, sollicita la souscription d’une convention spéciale. Cet exemple démontre qu’il était possible aussi pour le requérant de souscrire la convention spéciale en cause, ce qui lui aurait permis que les cotisations versées à la MUNPAL soient également prises en compte dans le montant total de la pension qu’il perçoit.
Le requérant, quant à lui, fait valoir qu’il a cotisé au régime général de la Sécurité Sociale, contrairement aux dires du Gouvernement, du 15 novembre 1949 au 23 mars 1955, et du 16 juillet 1963 au 22 septembre 1996, date de son départ à la retraite, tel qu’il a été constaté dans le jugement définitif du 3 février 1998, du juge du travail nº 21 de Madrid rendu dans son affaire. Le montant de la seule pension de retraite qu’il perçoit actuellement est en fonction du nombre d’années cotisées au régime général de la Sécurité Sociale, et non en raison d’un complément correspondant aux années cotisées à la MUNPAL, comme le Gouvernement le prétend.
Le requérant précise que lorsqu’il fut contraint en 1988 de quitter son poste de travail à la municipalité de Madrid, en application de la loi 53/1984 du 26 décembre 1984 portant sur le régime d’incompatibilités du personnel au service de la fonction publique, il totalisait 42 années de cotisations à la MUNPAL, mais n’avait pas encore l’âge légal de la retraite pour demander à bénéficier de la pension de retraite correspondant à ses cotisations, cotisations pour lesquelles aujourd’hui il ne perçoit non plus aucune pension de retraite. Le requérant insiste sur ce que ces faits n’ont pas été contredits par les juridictions internes. Le requérant s’étonne des affirmations du Gouvernement selon lesquelles la privation de ses droits de pension par la MUNPAL aurait été de sa faute, dans la mesure où il ne souscrivit pas la convention spéciale prévue par la deuxième disposition transitoire du décret royal n o 480/1993, précité.
Il fait valoir qu’il s’agit d’un nouvel argument non discuté par les juridictions internes, qui se sont bornées à dire qu’il n’avait plus de possibilité de rendre effectif le droit qu’il réclamait. Il rappelle toutefois que, lorsqu’il fut contraint de quitter son poste à la municipalité de Madrid, et d’abandonner ainsi le régime de la MUNPAL, il totalisait déjà suffisamment d’années de cotisation pour avoir droit à une pension de retraite de la MUNPAL correspondant aussi à 100 % de la base de calcul. Dès lors, la souscription de la convention spéciale invoquée par le Gouvernement, qui consisterait, d’après le requérant, à continuer à verser tant ses propres cotisations que celles au titre de l’employeur, afin de compléter le nombre d’années requises pour avoir droit à la pension de retraite au titre de la MUNPAL, serait inutile dans son cas.
Le requérant souligne qu’il n’avait pas besoin de garantir ou d’augmenter sa pension de la MUNPAL. Il réunissait toutes les conditions, lorsqu’il a été contraint de quitter son travail à la municipalité de Madrid en 1988, pour se voir octroyer une pension de la MUNPAL au moment où il atteindrait l’âge de 65 ans, à savoir en 1996. Il estime qu’il n’y avait pas de raison de verser de nouvelles contributions lors de l’intégration de la MUNPAL dans la Sécurité Sociale en 1993, dans la mesure où ses droits à percevoir une pension de retraite étaient déjà légalement consolidés. Le requérant admet que la convention spéciale aurait eu des effets positifs dans la mesure où le fait de l’avoir souscrite aurait augmenté la base de calcul sur laquelle les pourcentages de sa pension sont calculés.
Mais le montant total de la pension qu’il percevrait, s’il avait souscrit cette convention spéciale serait en tout état de cause inférieur à l’addition des montants des deux pensions, celle de la MUNPAL et celle de la Sécurité Sociale, auxquels il estime avoir droit.
La Cour précise que la notion de « bien » de l’article 1 du Protocole n o 1, a une portée autonome qui ne se limite certainement pas à la propriété des biens corporels : certains autres droits et intérêts constituant des actifs peuvent aussi passer pour des « droits de propriété » et donc pour des « biens » aux fins de cette disposition (arrêt Iatridis c. Grèce du 25 mars 1999, Recueil des arrêts et décisions 1999-II, p. 136, § 55). La Cour rappelle que, si l’article 1 du Protocole n o 1 garantit le versement de prestations sociales à des personnes ayant payé des contributions à une caisse d’assurance, il ne saurait être interprété comme donnant droit à une pension d’un montant déterminé (voir notamment Skorkiewicz c. Pologne (déc.), n o 39860/98, 1 er juin 1999, non publiée, Jankovic c. Croatie (déc.), n o 43440/98, CEDH 2000-X, et Kuna c. Allemagne , (déc.), n o 52449/99, CEDH 2001-V).
Cette disposition n’empêche pas les Etats de coordonner plusieurs pensions afin d’éviter le cumul des prestations sociales (Muller c. Autriche, requête n o 5849/72, rapport de la Commission du 1 er octobre 1975, Décisions et rapports (DR) 3, p. 25, et B.T. c. Suède, requête n o 10671/83, décision de la Commission du 4 mars 1985, DR 42, p. 229). S’agissant des éventuels droits à prestations découlants de la MUNPAL, la Cour note que le décret royal 480/1993 d’intégration de la MUNPAL dans la Sécurité Sociale ne reconnaît que le droit à une unique pension de retraite correspondant aux cotisations versées au régime général de la Sécurité Sociale.
Toutefois, d’une part, le décret royal prévoit la prise en compte des cotisations à la MUNPAL afin de compléter les périodes de cotisations au régime général, lorsque ces derniers sont insuffisants pour avoir droit à pension et, d’autre part, la deuxième disposition transitoire permet, dans certains cas, aux adhérents de la MUNPAL de souscrire une convention spéciale avec la Sécurité Sociale afin de percevoir une pension tenant compte des cotisations versées au titre de la MUNPAL. En l’espèce, la Cour constate que le requérant présenta un recours devant le Tribunal supérieur de justice de Madrid afin de se voir reconnaître le droit à une pension au titre de la MUNPAL. Par un jugement du 20 octobre 1998, le Tribunal supérieur de justice de Madrid rejeta sa demande en application des dispositions contenues dans le décret royal 480/1993.
Par ailleurs, le requérant admet n’avoir pas sollicité la souscription de la convention spéciale qui lui aurait permis de percevoir une pension d’un montant plus élevé. Au demeurant, la Cour observe que le requérant a reçu une pension complète équivalent à 100 % de la base de calcul au titre de ses cotisations au régime général de la Sécurité Sociale. Eu égard à ces éléments et à la marge d’appréciation dont bénéficient les Etats parties à la Convention dans le domaine de la mise en ouvre des politiques sociales et économiques, la Cour estime que le rejet de sa demande de pension au titre de la MUNPAL n’a pas porté une atteinte disproportionnée à son droit au respect de ses biens au sens de l’article 1 du Protocole n o 1. Il s’ensuit que la requête doit être rejetée comme étant manifestement mal fondée conformément à l’article 35 § 3 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Greffière adjointe Président