CASE OF MIANOWICZ AGAINST GERMANY

Rezoluția ResDH(2002)123 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 18 octombrie 2001 (finală la 27 martie 2002) în cazul Mianowicz împotriva Germaniei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Mianowicz pronunțată la 18 octombrie 2001 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că hotărârea Curții a devenit finală la 27 martie 2002, deoarece, la această dată, Guvernul Statului pârât a fost informat că cererea de reexaminare înainte de a fi respinsă Marea Camera; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 4205/98) împotriva Germaniei, depusă la 30 martie 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dl Thomasz Mianowicz, un național polonez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor de muncă; întrucât, în hotărârea sa din 18 octombrie 2001, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; - a susținut că nu are competență să examineze plângerile în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 14 din Convenție; - a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 15 000 de mărci germane în ceea ce privește prejudiciile morale și 5 000 de mărci germane în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 8,62% vor fi plătite cu sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Germaniei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât în cadrul examinării cauzei de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost publicată în volumul Europäische Grundrechte Zeitschrift (pp. 585-588) și trimisă autorităților în cauză; Având în vedere că, la 11 iunie 2002, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 18 octombrie 2001, Declarații, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Germaniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)123

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 18 October 2001 (final on 27 March 2002)

in the case of Mianowicz against Germany

(Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002

at the 810th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Mianowicz case delivered on 18 October 2001 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the judgment of the Court became final on 27 March 2002 since, at this date, the government of the respondent state was informed that the request for a re-hearing before the Grand Chamber had been dismissed;

Recalling that the case originated in an application (No. 42505/98) against Germany, lodged with the European Commission of Human Rights on 30 March 1998 under former Article 25 of the Convention by Mr Thomasz Mianowicz, a Polish national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the labour courts;

Whereas in its judgment of 18 October 2001 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that it had no jurisdiction to examine the complaints under Article 1 of Protocol N° 1 and Article 14 of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 15 000 German marks in respect of non-pecuniary damage and 5 000 German marks in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 8,62% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 18 October 2001, having regard to Germany’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been published in the 2002 volume of

Europäische Grundrechte Zeitschrift

(pp. 585-588) and sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 11 June 2002, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 18 October 2001,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Germany, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.