CASE OF THIEME AGAINST GERMANY

Rezoluția ResDH(2004)10 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 octombrie 2002 (finală la 21 mai 2003) în cazul Thieme împotriva Germaniei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2004 la cea de-a 871-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Thieme pronunțată la 17 Octombrie 2002 și transmis Comitetul de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că hotărârea Curții a devenit finală la 21 mai 2003 deoarece, la această dată, Guvernul Statului pârât a fost informat că cererea de reexaminare înainte de Marea Camera a fost respinsă; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 38365/97) împotriva Germaniei, depusă la 27 decembrie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Henry Thieme, un național german, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea legată de durata excesivă a procedurilor privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor de muncă; întrucât în hotărârea sa din 17 octombrie 2002 Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit finală, 1 500 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, și faptul că dobânzile simple la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale, ar trebui plătite de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 17 octombrie 2002, având în vedere obligația Germaniei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; având în vedere că, la 18 august 2003, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 17 octombrie 2002, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Germaniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2004)10

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 17 October 2002 (final on 21 May 2003)

in the case of Thieme against Germany

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2004

at the 871st meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Thieme case delivered on 17

October 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the judgment of the Court became final on 21 May 2003 since, at this date, the government of the respondent state was informed that the request for a re-hearing before the Grand Chamber had been dismissed;

Recalling that the case originated in an application (No. 38365/97) against Germany, lodged with the European Commission of Human Rights on 27 December 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Henry Thieme, a German national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint related to the excessive length of proceedings concerning civil rights and obligations before labour courts;

Whereas in its judgment of 17 October 2002 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 1

500 euros in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable, and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank, plus three percentage points, should be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 17 October 2002, having regard to Germany’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 18 August 2003, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 17 October 2002,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Germany, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.