CASE OF HESSE-ANGER AGAINST GERMANY

Rezoluția ResDH(2004)6 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 februarie 2003 (finală la 21 mai 2003) în cazul Hesse-Anger împotriva Germaniei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2004 la cea de-a 871-a reuniune a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hesse-Anger pronunțată la 6 februarie 2003 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că hotărârea Curții a devenit finală la 21 mai 2003 deoarece, la această dată, Guvernul Statului pârât a fost informat că cererea de reexaminare înainte de a fi respinsă Marea Camera; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 45835/99) împotriva Germaniei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 21 decembrie 1998 în temeiul articolului 34 din Convenție de către dna Brigitte Hesse-Anger, un național german, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața Curții Constituționale Federale; întrucât în hotărârea sa din 6 februarie 2003 Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit finală, 7 000 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, și faptul că dobânzile simple la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale, ar trebui plătite de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; a respins restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 6 februarie 2003, având în vedere obligația Germaniei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări care au fost constatate în acest caz (a se vedea Rezoluția ResDH(2001)6 în cazul Pammel) și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în mod direct în cauză; Având în vedere că, la 10 iulie 2003, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 6 februarie 2003, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Germaniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2004)6

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 6 February 2003 (final on 21 May 2003)

in the case of Hesse-Anger against Germany

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2004

at the 871st meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Hesse-Anger case delivered on 6 February 2003 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the judgment of the Court became final on 21 May 2003 since, at this date, the government of the respondent state was informed that the request for a re-hearing before the Grand Chamber had been dismissed;

Recalling that the case originated in an application (No. 45835/99) against Germany, lodged with the European Court of Human Rights on 21 December 1998 under Article 34 of the Convention by Ms

Brigitte

Hesse-Anger, a German national, and that the Court declared admissible the complaint related to the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the Federal Constitutional Court;

Whereas in its judgment of 6 February 2003 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 7

000 euros in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable, and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank, plus three percentage points, should be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 6 February 2003, having regard to Germany’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case (see Resolution ResDH(2001)6 in the Pammel case) and indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 10 July 2003, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 6 February 2003,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Germany, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.