CASE OF KUTZNER AGAINST GERMANY

Rezoluția ResDH(2004)40 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 februarie 2002 (finală la 10 iulie 2002) în cazul Kutzner împotriva Germaniei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 iulie 2004 la cea de-a 891-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Kutzner pronunțată la 26 Februarie 2002 și transmise Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 46544/99) împotriva Germaniei, depusă la 5 iulie 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Ingo Kutzner și dna Annette Kutzner, resortisanți germani, și că Curtea, sesizată din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, au declarat admisibilă plângerea conform căreia retragerea responsabilității parentale a reclamanților pentru cele două fiice lor a încălcat dreptul la respectarea vieții lor de familie; întrucât în hotărârea sa din 26 februarie 2002 Curtea a declarat în unanimitate: a susținut că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 15 000 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale; 8 000 de euro mai puțin 350,63 euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 7,57% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Germaniei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări ale prezentei hotărâri; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere că, la 16 august 2002, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 26 februarie 2002, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Germaniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2004)40 Informații furnizate de Guvernul Germaniei în cursul examinării cazului Kutzner de către Comitetul de Miniștri Guvernul constată că, în urma hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea competentă, Curtea de Familie Bersenbrück, a desemnat psihologilor experți pentru a examina dacă și în ce circumstanțe copiii reclamanților ar putea fi returnați la ei fără risc pentru bunăstarea lor. Noiembrie 2003 această Curte, bazată pe rapoartele experților, și-a revocat ordonanța de a priva reclamanții de custodie și tutorizare a copiilor lor. În consecință, copiii au revenit la familia lor naturală înainte de Crăciun 2003. În plus, Guvernul reamintește că, în ordinea juridică germană, se acordă efect direct hotărârilor Curții Europene de către instanțele germane (a se vedea cazul Vogt împotriva Germaniei, Rezoluția DH(97)12). În acest sens și pentru a evita repetarea unei încălcări similare celor constatate în acest caz, hotărârea a fost publicată în volumul Europäische Grundrechte Zeitschrift din 2002. Guvernul consideră că, având în vedere evoluțiile de mai sus, nu mai există niciun risc de repetare a încălcării constatate în acest caz și că Germania și-a îndeplinit astfel obligațiile în temeiul articolului 46 în acest caz atât în ceea ce privește măsurile generale, cât și în ceea ce privește măsurile individuale.

Resolution ResDH(2004)40

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 26 February 2002 (final on 10 July 2002)

in the case of Kutzner against Germany

(Adopted by the Committee of Ministers on 20 July 2004

at the 891st meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Kutzner case delivered on 26

February 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 46544/99) against Germany, lodged with the European Commission of Human Rights on 5 July 1998 under former Article 25 of the Convention by Mr

Ingo

Kutzner and Mrs Annette Kutzner, German nationals, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint that the withdrawal of the applicants’ parental responsibility for their two daughters had infringed their right to respect for their family life;

Whereas in its judgment of 26 February 2002 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 8 of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicants, within three months from the date at which the judgment became final, 15 000 euros in respect of non-pecuniary damage; 8 000 euros less 350,63 euros in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 7,57% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 26 February 2002, having regard to Germany’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution;

Having satisfied itself that on 16 August 2002, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the judgment of 26 February 2002,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Germany, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2004)40

Information provided by the Government of Germany

during the examination of the Kutzner case

by the Committee of Ministers

The Government notes that, following the judgment of the European Court of Human Rights, the competent court, the Bersenbrück Family Court, appointed expert psychologists to examine whether and under what circumstances the applicants’ children could be returned to them without risk to their well-being. On 28

November 2003 this Court, basing itself on reports by the experts, revoked its order depriving the applicants of custody and guardianship of their children. Accordingly the children returned to their natural family before Christmas 2003.

Furthermore, the Government recalls that in the German legal order, direct effect is given to judgments of the European Court by German courts (see the case of Vogt against Germany, Resolution DH(97)12). To this effect and in order to avoid repetition of a violation similar to that found in this case the judgment has been published in the 2002 volume of

Europäische Grundrechte Zeitschrift

(pp. 244-251) and sent out to the judicial authorities directly concerned.

The Government considers that, in view of the above developments, there no longer exists any risk of the repetition of the violation found in the present case and that Germany has thus fulfilled its obligations under Article 46 in this case both as regards general and individual measures.