Hoffmann împotriva Germaniei

Rezoluția ResDH(2004)5 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 11 octombrie 2001 (finală la 11 ianuarie 2002) în cazul Hoffmann împotriva Germaniei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2004 la cea de-a 871-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hoffmann pronunțată la 11 Octombrie 2001 și transmis Comitetul de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 34045/96) împotriva Germaniei, depusă la 15 iulie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Friedhelm Hoffmann, cetățean german, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (1) 2 din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerile că decizia instanței germane de a respinge cererea reclamantului de acces la copilul său, născut în afara căsătoriei, a constituit o încălcare a dreptului său de a respecta viața sa de familie,

că a fost victime de tratament discriminatoriu în acest sens și că a existat o încălcare a dreptului său la o audiere echitabilă; întrucât în hotărârea sa din 11 octombrie 2001 Curtea: a hotărât în unanimitate că nu s-a încălcat art. 8 din Convenție; deținută cu cinci voturi împotrivă cu două voturi că s-a încălcat art. 14 din Convenție, luată împreună cu art. 8; - deținută cu șase voturi împotrivă și că s-a încălcat art. 6 din Convenție; deținută cu cinci voturi împotrivă două că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 25 000 de mărci germane în ceea ce privește prejudiciile morale și 2 500 de mărci germane în ceea ce privește costurile și cheltuielile, împreună cu orice impozit pe valoarea adăugată care poate fi taxabilă și că dobânzile simple la o rată anuală de 8,62% vor fi plătite la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; a respins în unanimitate restul cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Germaniei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri,

Guvernul Statului pârât a reamintit că deja s-au luat măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași cazuri, în special prin modificările dispozițiilor legislative relevante privind custodia și accesul care se află în Codul Civil German și prin Legea privind chestiunile familiale modificată din 16 decembrie 1997 care a intrat în vigoare la 1 iulie 1998 (a se vedea ResDH(2001)155 în cazul Elsholz împotriva Germaniei) și a indicat că hotărârea Curții a fost publicată în Zeitschrift für das gestamte Familienrecht, volum 6, 2002, p. 381-86 și trimis autorităților în cauză în mod direct; având în vedere că, la 13 februarie 2002, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 11 octombrie 2001, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Germaniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2004)5 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 11 October 2001 (final on 11 January 2002) in the case of Hoffmann against Germany (Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2004 at the 871st meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Hoffmann case delivered on 11 October 2001 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 34045/96) against Germany, lodged with the European Commission of Human Rights on 15 July 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Friedhelm Hoffmann, a German national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints that the German court decision dismissing the applicant’s request for access to his child, born out of wedlock, had amounted to a breach of his right to respect for his family life,

that he had been victim of discriminatory treatment in this respect and that there had been a breach of his right to a fair hearing; Whereas in its judgment of 11 October 2001 the Court: - held unanimously that there had been no violation of Article 8 of the Convention; - held by five votes to two that there had been a violation of Article 14 of the Convention, taken together with Article 8; - held by six votes to one that there had been a violation of Article 6 of the Convention; - held by five votes to two that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 25 000 German marks in respect of non-pecuniary damage and 2 500 German marks in respect of costs and expenses, together with any value-added tax that may be chargeable and that simple interest at an annual rate of 8,62% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement; - dismissed unanimously the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 11 October 2001,

having regard to Germany’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case, notably by amendments of the relevant legislative provisions on custody and access which are found in the German Civil Code and by the amended Law on Family Matters of 16 December 1997 which came into force on 1 July 1998 (see ResDH(2001)155 in Elsholz case against Germany) and indicated that the Court’s judgment had been published in Zeitschrift für das gesamte Familienrecht, Volume 6, 2002, p. 381-86 and sent out to the authorities directly concerned; Having satisfied itself that on 13 February 2002, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 11 October 2001, Declares, after having examined the information supplied by the Government of Germany, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.