J.B. împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2002)119 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 septembrie 2000 (definită la 22 ianuarie 2001) în cauza J.B. împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002, cu ocazia celei de-a 810-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 26 septembrie 2000 în cauza J.B.

și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind că hotărârea Curții a devenit definitivă la 22 ianuarie 2001 în măsura în care, la acea dată, guvernul statului pârât a fost informat cu privire la respingerea cererii părții reclamante de trimitere în fața Marii Camere; Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 33634/96) formulată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 12 septembrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. J.B., resortisant francez, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că o cauză privind durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor administrative; Reamintind că reclamantul a decedat în cursul procedurii și că văduva sa și-a exprimat dorința de a continua procedura; având în vedere că, în hotărârea sa din 26 septembrie 2000, Curtea, în unanimitate; - a declarat că văduva reclamantului are calitatea de a continua prezenta procedură în locul și locul său; - a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului,

în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 40 000 de franci francezi pentru prejudicii morale, și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu de 2,74% laan de la expirarea termenului menționat și până la retribuire; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 26 septembrie 2000, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză; având în vedere faptul că, la 26 iulie 2001, după expirarea termenului acordat, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 26 septembrie 2000, iar dobânda de întârziere datorată, respectiv 406,56 de franci francezi, fusese plătită în aceeași zi, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)119 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 26 septembre 2000 (définitif le 22 janvier 2001) dans l’affaire J.B. contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002, lors de la 810e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 26 septembre 2000 dans l’affaire J.B.

et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant que l’arrêt de la Cour est devenu définitif au 22 janvier 2001 dans la mesure où, à cette date, le gouvernement de l’Etat défendeur a été informé du rejet de la demande de la partie requérante de renvoi devant la Grande Chambre ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 33634/96) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 12 septembre 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. J.B., ressortissant français, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions administratives ; Rappelant que le requérant est décédé en cours de procédure et que sa veuve a exprimé le souhait de poursuivre la procédure ; Considérant que dans son arrêt du 26 septembre 2000 la Cour, à l’unanimité ; - a dit que la veuve du requérant avait qualité pour poursuivre la présente procédure en ses lieu et place ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante,

dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 40 000 francs français pour préjudice moral, et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 2,74% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 26 septembre 2000, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 26 juillet 2001, après l’expiration du délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l’arrêt du 26 septembre 2000, et que les intérêts de retard dus, soit 406,56 francs français, avaient été versés le même jour, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2,

de la Convention dans la présente affaire.