Ribes împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2003)102 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 mai 2002 (definită la 7 august 2002) în cauza Ribes împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 iunie 2003, cu ocazia celei de-a 841-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 7 mai 2002 în cauza Ribes și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află, pe de o parte, o cerere (nr. 4949/98) îndreptată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Lapei la 23 octombrie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție și, pe de altă parte, o cerere (nr. 50586/99) îndreptată împotriva Franței, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 21 august 1999 în temeiul art. 34 din Convenție ; că cele două cereri au fost depuse de domnul Jean-Marie și de doamna Marie-Antoinette Ribes, amândoi resortisanți francezi; că Curtea, sesizată cu cererea nr. 4946/98 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11,

lap a anexat la cererea nr. 50586/99 printr-o decizie din 11 iulie 2000 și a declarat admisibil faptul că termenul referitor la durata excesivă a două proceduri referitoare la drepturi și obligații cu caracter civil în fața instanțelor administrative considerate că, în hotărârea sa din 7 mai 2002, Curtea, în unanimitate, a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție.

a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească fiecăruia dintre reclamanți, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 6 000 EUR pentru prejudicii morale; 152,45 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze cu 4,26% mai mult dobânda simplă de 4,26% la an de la expirarea termenului respectiv și până la data la care termenul respectiv a expirat; a respins revendicările reclamantului în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 7 mai 2002, având în vedere obligația pe care Franța a respectat-o conform art. 46 alin. (1) din Convenție, considerând că, în momentul examinării acestei cauze, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct implicate În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în hotărârea din 7 mai 2002, declarând că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, guvernul francez și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)102 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 7 mai 2002 (définitif le 7 août 2002) dans l’affaire Ribes contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 17 juin 2003, lors de la 841e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 7 mai 2002 dans l’affaire Ribes et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouvent, d’une part une requête (n° 41946/98) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 23 octobre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, et d’autre part une requête (n° 50586/99) dirigée contre la France, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 21 août 1999 en vertu de l’article 34 de la Convention ; que les deux requêtes ont été introduites par M. Jean-Marie et Mme Marie-Antoinette Ribes, tous deux ressortissants français ; que la Cour, saisie de la requête n° 41946/98 en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11,

l’a joint à la requête n° 50586/99 par une décision du 11 juillet 2000 et a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive de deux procédures portant sur des droits et obligations de caractère civil devant des juridictions administratives ; Considérant que dans son arrêt du 7 mai 2002 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à chacun des requérants, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 6 000 euros pour préjudice moral ; 152,45 euros au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 4,26% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 7 mai 2002, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire,

le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 30 août 2002, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 7 mai 2002, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.