CASE OF PIETILAINEN v. FINLAND

RESPONDENT

FIN

HOTĂRÂRE

05.11.2002

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF PIETILAINEN v. FINLAND (CtEDO, 2002)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1943 și trăiește în Laukaa. 10. La 5 ianuarie 1987 au fost instituite anchete penale împotriva reclamantului care a fost luat în arestul poliției în aceeași zi în ceea ce privește, printre altele, presupusele fraude fiscale. El a fost eliberat la 16 ianuarie 1987. 11. La 5 iulie și 31 august 1990, reclamantul a fost convocat să apară la Tribunalul Orașului Helsinki (raastuvanoikeus, rådstuvurätt, începând cu 1 decembrie 1993 Tribunalul districtual Helsinki, käräjäoikeus, tingsrätt) inculpat pentru mai multe fraude fiscale agravate. Hotărârile relevante ale autorităților fiscale după clearance-ul taxelor nu au fost încă definitive, deoarece reclamantul nu a făcut apel împotriva lor. Prima audiere în fața Curții de District a avut loc la 14 noiembrie 1990. Reclamanții și unul dintre cei patru acuzați, MI, nu au fost încă convocați. Procurorul public a acuzat reclamantul de zece fraude fiscale agravate, unele dintre care se presupunea că a comis împreună cu alți acuzați, inclusiv MI. Avocatul reclamantului a cerut să fie autorizat să răspundă la acuzațiile mai târziu. La cererea Procurorului public, cazul a fost suspendat până la 3 aprilie 1991. 12. În a doua audiere, la 3 aprilie 1991, reclamantul a refuzat toate acuzațiile. În ceea ce privește presupusele infracțiuni de complicitate cu MI, reclamantul a subliniat rolul MI în evenimentele și cunoașterea sa mai mare a subiectului. Doi reclamanți și inculpat MI nu au fost încă convocați. La cererea procurorului public și a Consiliului Național de Vamă, care a fost unul dintre reclamanți, cazul a fost suspendat până la 29 mai 1991. 13. La a treia audiere din 29 mai 1991, Consiliul Național de Vamă a prezentat cereri de daune. Avocatul reclamantului s-a opus cererilor și a declarat că va reveni la problema daunelor într-o audiere ulterioră. Acuzatul MI nu a fost încă convocat să apară la Tribunalul Orașului. Procurorul public a solicitat o suspendare pentru ca MI să fie convocat și să prezinte mai multe clarificări la anumite întrebări. Cererea sa nu s-a opus. Următoarea ședință a fost ordonată să fie la 16 octombrie 1991. 14. La a patra ședință din 16 octombrie 1991, reclamantul a fost auzit în persoană. De asemenea, avocatul său a clarificat răspunsul la cererile Consiliului Național de Vamă. Procurorul public a declarat că MI nu a fost încă contactat și a solicitat o amânare pentru a-l convoca. Reclamantul a lăsat cererea de amânare la discreția Tribunalului Orașului. Cazul a fost suspendat până la 4 decembrie 1991. 15. În a cincea audiere din 4 decembrie 1991, Procurorul public a declarat că MI nu a fost încă convocat și a solicitat o nouă amânare. Reclamantul a lăsat cererea la discreția Tribunalului. Cazul a fost suspendat până la 13 mai 1992. 16. În a șasea audiere din 13 mai 1992, Procurorul public a solicitat suspendarea cauzei până la notificarea ulterioară, deoarece nu a fost cunoscută locul de reședință al MI. Reclamantul a lăsat cazul să fie hotărât din partea sa. Tribunalul a considerat că este necesar să se audă MI înainte de a da o decizie cu privire la acuzațiile împotriva reclamantului. În plus, Consiliul Național de Vamă nu și-a dat încă decizia privind apelurile împotriva deciziilor autorităților fiscale după autorizarea impozitelor. Prin urmare, Tribunalul orașului a suspendat cazul până la notificarea suplimentară a datei următoarei ședințe. 17. Consiliul Național de Vamă și Curtea Administrativă Supremă au dat hotărâri cu privire la apelurile împotriva hotărârilor post-clearance la 20 aprilie 1993 și, respectiv, la 15 decembrie 1993. 18. În martie 1994, reclamantul a depus o plângere la Cancelarul Justiției (oikeuskansleri, justitiekansler). Plânsul a avut legătură cu hotărârea Tribunalului Orașului de a suspenda procesul până la anunțul suplimentar. 19. A șaptea ședință în fața Tribunalului de District (fosta Curte de Oraș) s-a desfășurat la 31 august 1994. MI a fost convocat, dar el a fost absent din ședință. La cererea procurorului public, care nu a fost opus, cazul a fost suspendat până la 21 septembrie 1994. 20. La a opta audiere din 21 septembrie 1994 MI a apărut în fața Curții de District pentru a răspunde la acuzațiile. El și reclamantul au fost examinați în ceea ce privește complicitatea lor în presupusele infracțiuni. La cererea MI, care nu a fost opusă, cazul a fost suspendat până la 9 noiembrie 1994. 21. În ultima audiere din 9 noiembrie 1994, reclamantul a susținut că durata procedurii ar trebui luată în considerare în evaluarea pedepsei sale posibile. Curtea de District a condamnat reclamantul pentru o infracțiune repetată, care constă în patru fraudăuri fiscale, o fraudă fiscală agravată și ajutoare și abținere în două fraudă fiscale și în două fraudă fiscale agravate, și l-a condamnat la șase luni de închisoare suspendată. În motivele acordate pentru condamnarea nu a fost menționată explicit. Cu toate acestea, s-a remarcat că faptul că infracțiunile au fost comise cu mult timp în urmă a fost unul dintre motivele hotărârii instanței de a impune o sentință suspendată. 22. La 17 octombrie 1995, Adjunctul Cancelar al Justiției (apulaisoikeuskansleri, justitiekanslersadjoint) și-a dat decizia cu privire la plângerea reclamantului, nu a constatat nicio încălcare a sarcinilor oficiale din partea membrilor Tribunalului Orașului sau a procurorului public, nici niciun motiv pentru a lua măsuri suplimentare în această chestiune. 23. Procurorul public și acuzații au apelat la Curtea de Apel din Helsinki (Hovioikeus, hovrätt). Reclamantul a solicitat, printre altele, ca durata procedurii să fie luată în considerare la evaluarea sentinței sale. La 4 iunie 1996, Curtea de Apel, în ceea ce privește reclamantul, a susținut hotărârea Curții de District fără a da motive suplimentare. 24. Reclamantul a solicitat să își reînnoiască cererea de a lua în considerare prelungirea procedurii în evaluarea sentinței sale (korkein oikeus, högsta domstolen). La 26 noiembrie 1996, Curtea Supremă a refuzat să ia în judecată. 25. Capitolul 16, secțiunea 4, Subsecțiunea 1 (30.4.1987/452), din Codul de Procedură Judicială (oikeudenkäymiskaari, rättegångsbalken) prevede: „Când o parte solicită o amânare pentru a prezenta dovezi suplimentare sau pentru un alt motiv, cazul trebuie suspendat, dacă instanța constată motivele acesteia. Data unei noi ședințe trebuie stabilită în același timp. O instanță nu poate suspenda un caz de propunere, cu excepția cazului în care este necesară în anumite circumstanțe. ...” 26. De la 1 decembrie 1993, normele privind amânarea cazurilor au fost modificate (modificarea 22.7.1991/1052). În ceea ce privește cazurile penale, prevederea de drept menționată anterior a rămas, în esență, nemodificată. În plus, capitolul 16, secțiunea 5, din Codul de Procedură Judicială prevede: „Când este important să aștepți o decizie a unui alt tribunal sau a unui alt organism înainte de a se lua o decizie într-un caz în curs, sau atunci când există un alt obstacol durabil, o instanță poate ordona ca audierea cazului să nu fie urmărită până ce acest obstacol încetează să existe.” 27. În conformitate cu capitolul 14, secțiunea 7a (19.4.1991/708), din Codul de Procedură Judiciară, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 1992, acuzațiile împotriva inculpaților acuzați de a comite aceeași infracțiune trebuie, în principiu, să fie judecate împreună.

The applicant was born in 1943 and lives in Laukaa. 10. On 5 January 1987 criminal investigations were instituted against the applicant who was taken into police custody the same day in respect of, inter alia, alleged tax frauds. He was released on 16 January 1987. 11. On 5 July and 31 August 1990 the applicant was summoned to appear before the Helsinki City Court (raastuvanoikeus, rådstuvurätt, as from 1 December 1993 Helsinki District Court, käräjäoikeus, tingsrätt) indicted for several aggravated tax frauds. The alleged offences concerned the importation of parts of vehicles and failure to pay relevant tax for them. The relevant decisions of the tax authorities after the clearance of the taxes were not yet final as the applicant had appealed against them. The first hearing before the District Court was held on 14 November 1990. The complainants and one of the four defendants, MI, had not yet been summoned. The Public Prosecutor charged the applicant with ten aggravated tax frauds, some of which he had allegedly committed together with other defendants, including MI. The applicant’s lawyer asked to be allowed to reply to the charges later. At the request of the Public Prosecutor the case was adjourned until 3 April 1991. 12. At the second hearing, on 3 April 1991, the applicant denied all the charges. Concerning the alleged offences in complicity with MI, the applicant stressed MI’s role in the events and his greater knowledge of the subject. Two complainants and the defendant MI had still not been summoned. At the request of the Public Prosecutor and the National Board of Customs, which was one of the complainants, the case was adjourned until 29 May 1991. 13. At the third hearing on 29 May 1991 the National Board of Customs submitted claims for damages. The applicant’s lawyer opposed the claims and said he would revert to the question of damages in a later hearing. The defendant MI had still not been summoned to appear before the City Court. The Public Prosecutor requested an adjournment in order to have MI summoned and to submit further clarification to certain questions. His request was not opposed. The next hearing was ordered to be on 16 October 1991. 14. At the fourth hearing on 16 October 1991 the applicant was heard in person. His lawyer also clarified the reply to the claims of the National Board of Customs. The Public Prosecutor stated that MI had not yet been contacted and requested an adjournment in order to have him summoned. The applicant left the request for an adjournment to the City Court’s discretion. The case was adjourned until 4 December 1991. 15. At the fifth hearing on 4 December 1991 the Public Prosecutor stated that MI had still not been summoned and requested a further adjournment. The applicant left the request to the City Court’s discretion. The case was adjourned until 13 May 1992. 16. At the sixth hearing on 13 May 1992 the Public Prosecutor requested the case to be adjourned until further notice since MI’s place of residence was not known. The applicant left the case to be decided for his part. The City Court considered that it was necessary to hear MI before giving a decision on the charges against the applicant. Furthermore, the National Board of Customs had not yet given its decision concerning the appeals against the decisions of the tax authorities after the clearance of the taxes. The City Court, therefore, adjourned the case until further notice of the date of the next hearing would be given. 17. The National Board of Customs and the Supreme Administrative Court gave decisions concerning the appeals against the post-clearance decisions on 20 April 1993 and 15 December 1993 respectively. 18. In March 1994 the applicant lodged a complaint with the Chancellor of Justice (oikeuskansleri, justitiekansler). The complaint concerned the City Court’s decision to adjourn his case until further notice. 19. The seventh hearing before the District Court (the former City Court) was held on 31 August 1994. MI had been summoned but he was absent from the hearing. At the request of the public prosecutor, which was not objected to, the case was adjourned until 21 September 1994. 20. At the eighth hearing on 21 September 1994 MI appeared before the District Court to reply to the charges. He and the applicant were examined as regards their complicity in the alleged offences. At the request of MI, which was not objected to, the case was adjourned until 9 November 1994. 21. At the last hearing on 9 November 1994 the applicant submitted that the length of the proceedings should be taken into account when assessing his possible punishment. The District Court convicted the applicant of a repetitive offence, consisting of four tax frauds, an aggravated tax fraud and aiding and abetting in two tax frauds and in two aggravated tax frauds, and sentenced him to six months’ suspended imprisonment. In the reasons given for the sentence the length of the proceedings was not mentioned explicitly. It was, however, noted that the fact that the offences had been committed a long time ago was one of the reasons for the court’s decision to impose a suspended sentence. 22. On 17 October 1995 the Deputy Chancellor of Justice (apulaisoikeuskansleri, justitiekanslersadjoint) gave his decision on the applicant’s complaint, finding no breach of official duties on the part of the City Court’s members or of the public prosecutor nor any reason to take further measures in the matter. 23. The public prosecutor and the defendants appealed to the Helsinki Court of Appeal (hovioikeus, hovrätt). The applicant requested, inter alia, that the length of the proceedings should be taken into consideration when assessing his sentence. On 4 June 1996 the Court of Appeal, as regards the applicant, upheld the District Court’s decision without giving any further reasons. 24. The applicant sought leave to appeal from the Supreme Court (korkein oikeus, högsta domstolen) renewing his request that the length of the proceedings be taken into account in the assessment of his sentence. On 26 November 1996 the Supreme Court refused the applicant leave to appeal. 25. Chapter 16, Section 4, Subsection 1 (30.4.1987/452), of the Code of Judicial Procedure (oikeudenkäymiskaari, rättegångsbalken) provided: “When a party requests an adjournment in order to submit further evidence or for some other reason, the case must be adjourned, if the court finds grounds for it. The date for a new hearing must be set at the same time. A court cannot adjourn a case of its own motion unless necessary under particular circumstances. ...” 26. As from 1 December 1993 the rules concerning adjournment of cases were amended (amendment 22.7.1991/1052). As regards criminal cases, the above-mentioned provision of law remained essentially unchanged. Furthermore, Chapter 16, Section 5, of the Code of Judicial Procedure provided: “When it is important to wait for a decision of another tribunal or some other body before a decision is given in a pending case, or when some other long-lasting impediment exists, a court may order that the hearing of the case will not be pursued until that obstacle ceases to exist.” 27. According to Chapter 14, Section 7a (19.4.1991/708), of the Code of Judicial Procedure, which came into force on 1 April 1992, charges against defendants accused of committing the same offence must, in principle, be tried together.

§ Cauze similare