- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 noiembrie 2002
- Stat pârât
- NLD
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Wessels-Bergervoet împotriva Țărilor de Jos
Traducere în română Auto
SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE WESSELS-BERGERVOET c. ȚĂRILE NEDERLANDE (Depunerea nr. 34462/97) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă și eliminarea) STRASBOURG 12 noiembrie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Wessels-Bergervoet c. Țările de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Camera compusă din: J.-P. Președintele Costa Gaukur Jörundsson Loucaides Jungwiert Butkevych dna Thomassen Ugrekhelidze, judecători și grefierul secțiunii Dollé, care au deliberat în privat la 22 octombrie 2002, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIUNE Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 34462/97) împotriva Regatului Țărilor de Jos depus la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național olandez, R.E.W.
Wessels-Bergervoet („reclamantul”), la 11 octombrie 1996. Într-o hotărâre din 4 iunie 2002 („hotărârea principală”), Curtea a afirmat că nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă a diferenței de tratament între femeile căsătorite și bărbații căsătoriți în ceea ce privește dreptul la prestații în temeiul Legii generale privind pensiile de vârstă veche (Algemene Ouderdomswet ; „AWO” și, prin urmare, s-a constatat o încălcare a articolului 14 din Convenție în coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 ( Wessels-Bergervoet c. Olanda , nr. 34462/97 §§ 46-55, CEDH 2002-IV).
În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat satisfacție echitabilă pentru prejudiciu material într-un număr total de 94.175,80 euro (EUR) pentru pierderea beneficiilor AWO între 1 Martie 1989 si 1 ianuarie 2001. Această sumă a inclus o cerere de dobânzi legale pe parcursul acestei perioade și pentru pierderea viitoare a veniturilor rezultate din reducerea pensiei sale AOW. Reclamantul a solicitat în continuare 4,537,80 EUR pentru prejudiciu moral și 8,326.66 EUR pentru costurile legale suportate. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., § 64 și punctul 2 din dispozițiile operative).
La 3 septembrie 2002, Guvernul a prezentat următoarea declarație, semnată de reprezentanții părților: „Statul Țărilor de Jos ... și <banca de asigurări sociale> SVB ... pe de o parte, și dna Rika Everdina Willemina Wessels-Bergervoet ... pe de altă parte: statul și SVB, pe de o parte, și Wessels-Bergervoet, pe de altă parte („părțile”), au organizat consultări cu privire la amploarea răspunderii statului în legătură cu reducerea ... de 38% din pensia de vârstă (AOW) acordată dnei Wessels-Bergervoet cu efect de la 1 martie 1989>; statul și SVB recunosc că sunt obligați să plătească Wessels Bergervoet proporția pensiei ei AOW care a fost respinsă și dobânzile statutare pentru această sumă; Wessels-Bergervoet a primit deja în acest sens suma de 28.683,78 EUR (20.000 șase opt și opt trei euro și șaptezeci și opt centi) de la SVB prin intermediul unui avans general și o sumă de 16.356,30 EUR (seizeze mii treizeci și cincizeci și treizeci și treizeci de cenți) plătite în contul ei în același mod, în valoare de un total de € 45.040,08 EUR (50 mii și patruzeci și opt cenți); că Wessels-Bergervoet deține, de asemenea, dreptul de a solicita compensații pentru alte pierderi, inclusiv pentru cheltuieli extrajudiciare; că părțile au ajuns la un acord amiabil cu privire la suma plătibilă în compensație și doresc acum să ajungă la o soluționare a creanțelor (actuală și viitoare,
de orice natură sau formă) care rezultă din reducerea efectuată de stat, astfel cum este descris mai sus, și că părțile sunt, prin urmare, dispuși, dacă este necesar, să se îndepărteze de relația juridică care există între ele, să determine în continuare relația juridică, astfel cum este definită mai jos și fiecare să accepte următoarele drepturi și obligații: SVB plătește Wessels-Bergervoet, în termen de 15 zile de la semnătura prezentului acord, suma de 23 000 EUR (20-3 mii de euro) în plus față de plățile deja efectuate cu un total de 45 040,08 EUR, astfel cum se menționează mai sus… Suma banilor menționate la punctul 1 include taxe sau alte taxe, dacă sunt plătite, precum și dobânda și alte costuri (în special costurile juridice).
După ce < reclamantul> a primit suma de bani menționată la punctul 1, părțile nu vor mai avea reclamații unul împotriva celuilalt în legătură cu reducerile aplicate de stat ... în legătură cu care se acordă reciproc o descărcare completă. Cu efect de la 1 iulie 2002, SVB va plăti Wessels-Bergervoet o pensie completă AOW (de exemplu, fără deducerea 38% ca în trecut), ceea ce înseamnă că compensarea pentru orice reducere în viitor nu este aplicabilă. Părțile declară că vor renunța la opțiunea prevăzută la art. 43 alineatul (1) din Convenție de a solicita trimiterea prezentului caz la Marea Camera a Curții. Părțile renunțează irrevocabil la dreptul lor de a cere respingerea prezentului acord. Prezentul acord este reglementat de legea olandeză.
Orice litigii care rezultă din prezentul acord se depune în fața instanței competente din Haga, în primă instanță.” Prin scrisoarea din 12 septembrie 2002, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că s-a ajuns la o soluție și a făcut trimitere la textul acordului prezentat de Guvern la Curte. Reprezentantul reclamantului a informat Curtea în continuare că sumele indicate în acest acord au fost plătite. În urma hotărârii sale principale, Curtea a fost informată că s-a ajuns la o soluție prietenoasă între Guvern și reclamant în ceea ce privește cererile acesteia în temeiul articolului 41 din Convenție. Având în vedere condițiile sale, Curtea consideră că acordul este echitabil în sensul articolului 75 § 4 din Regulamentul Curții și că se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă Convenția și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții.
În consecință, aceasta ia notă oficială a acordului și consideră că este adecvat să tragă cazul din listă în conformitate cu această dispoziție. În consecință, cazul ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 44 § 3 din Regulamentul Curții. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide să trage cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 noiembrie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.
SECOND SECTION
CASE OF WESSELS-BERGERVOET v. THE NETHERLANDS (Application no. 34462/97) JUDGMENT (Just satisfaction and striking out) STRASBOURG 12 November 2002 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Wessels-Bergervoet v. the Netherlands, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of: Mr J.-P. Costa , President , Mr Gaukur Jörundsson , Mr L. Loucaides , Mr K. Jungwiert , Mr V. Butkevych , Mrs W. Thomassen , Mr M. Ugrekhelidze, judges , and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having deliberated in private on 22 October 2002, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 34462/97) against the Kingdom of the Netherlands lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Dutch national, R.E.W. Wessels-Bergervoet (“the applicant”), on 11 October 1996.
In a judgment delivered on 4 June 2002 (“the principal judgment”), the Court held that there was no objective and reasonable justification for the difference in treatment between married women and married men as regards entitlement to benefits under the General Old Age Pension Act ( Algemene Ouderdomswet ; “AOW”) and that, therefore, there had been a violation of Article 14 of the Convention in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 ( Wessels-Bergervoet v. the Netherlands , no. 34462/97, §§ 46-55, ECHR 2002-IV).
Under Article 41 of the Convention the applicant sought just satisfaction for pecuniary damage in a total amount of 94,175.80 euros (EUR) for loss of AOW benefits between 1 March 1989 and 1 January 2001. This amount included a claim for legal interest over that period and for future loss of income resulting from the reduction of her AOW pension. The applicant further claimed EUR 4,537.80 for non-pecuniary damage and EUR 8,326.66 for legal costs incurred.
Since the question of the application of Article 41 of the Convention was not ready for decision, the Court reserved it and invited the Government and the applicant to submit, within three months, their written observations on that issue and, in particular, to notify the Court of any agreement they might reach (ibid., § 64 and point 2 of the operative provisions).
On 3 September 2002 the Government submitted the following declaration, signed by the parties’ representatives: “The State of the Netherlands ... and <the Social Insurance Bank> SVB ... on the one hand, and Ms Rika Everdina Willemina Wessels-Bergervoet ... on the other: WHEREAS: ... – the State and SVB on the one hand, and Wessels-Bergervoet on the other (“the parties”) have held consultations on the extent of the State’s liability in connection with the ... reduction <by 38% of the old-age pension (AOW) awarded to Ms Wessels-Bergervoet with effect from 1 March 1989>; – the State and SVB acknowledge that they are obliged to pay to Wessels ‑ Bergervoet the proportion of her AOW pension that was withheld and the statutory interest on this sum; Wessels-Bergervoet has already received in this connection the sum of €28,683.78 (twenty-eight thousand six hundred and eighty three euros and seventy-eight cents) from SVB by way of a general advance and a sum of €16,356.30 (sixteen thousand three hundred and fifty-six euros and thirty cents) paid into her account in the same way, amounting to a total fo €45,040.08 (forty-five thousand and forty euros and eight cents); – that Wessels-Bergervoet holds that she is also entitled to claim compensation for other losses, including extrajudicial expenses; – that the parties have reached an amicable agreement concerning the amount payable in compensation, and now wish to arrive at a settlement of the claims (present and future, of any nature or form whatsoever) arising from the reduction made by the State as described above, and that the parties are therefore willing, where necessary departing from the legal relationship that exists between them, to further determine their legal relationship as defined below and each to accept the following rights and obligations:
AGREE AS FOLLOWS
1. SVB shall pay to Wessels-Bergervoet, within fifteen days of the signature of this Agreement, the sum of €23,000 (twenty-three thousand euros) in addition to the payments already made totalling €45,040.08 as mentioned above… 2. The sum of money mentioned in point 1 includes taxes or other duties, if payable, as well as interest and other costs (in particular, legal costs). 3. After <the applicant> has received the sum of money mentioned in point 1, the parties will have no more claims against one another in connection with the reductions applied by the State ... in connection with which they grant each other a full discharge. 4. With effect from 1 July 2002, SVB will pay Wessels-Bergervoet a full AOW pension (i.e.
without deducting 38% as it did in the past). This means that compensation for any reductions in the future is not applicable. 5. The parties declare that they will waive the option provided for in Article 43 paragraph 1 of the Convention to request that the present case be referred to the Court’s Grand Chamber.
The parties irrevocably renounce their right to apply for rescission of this Agreement.
This Agreement shall be governed by Dutch law.
Any disputes arising from this Agreement shall be laid before the competent court in The Hague at first instance.” 6. By letter of 12 September 2002, the applicant’s representative informed the Court that a settlement had been reached and referred to the text of the agreement as submitted to the Court by the Government. The applicant’s representative further informed the Court that the amounts stated in this agreement had been paid. THE LAW 7. Following its principal judgment the Court has been informed that a friendly settlement has been reached between the Government and the applicant with respect to the latter’s claims under Article 41 of the Convention. Having regard to its terms, the Court finds the agreement equitable within the meaning of Rule 75 § 4 of the Rules of Court and that it is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court). Consequently, it takes formal note of the agreement and considers it appropriate to strike the case out of the list pursuant to that provision. 8. Accordingly, the case should be struck out of the list in accordance with Rule 44 § 3 of the Rules of Court.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 12 November 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. S. Dollé J.-P. C osta Registrar President