CASE OF WESSELS-BERGERVOET AGAINST THE NETHERLANDS

Rezoluția ResDH(2005)91 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 iunie 2002 (finală la 4 septembrie 2002) și 12 noiembrie 2002 (art. 41, soluționare prietenoasă) în cazul Wessels-Bergervoet împotriva Țărilor de Jos (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005 la a 940-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Wessels-Bergervoet pronunțată la 4 iunie 2002 și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (Nu. 34462/97) împotriva Țărilor de Jos, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 11 octombrie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dna Wessels-Bergervoet, olandeză, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea conform căreia o reducere a pensiei sale de vârstă constituie discriminare, deoarece astfel de reduceri nu sunt aplicabile bărbaților în situații similare; întrucât în hotărârea sa din 4 iunie 2002 Curtea a considerat în unanimitate că s-a constatat o încălcare a articolului 14 în coroborare cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție; și - rezerva doar satisfacția în temeiul articolului 41 din Convenție; întrucât, în hotărârea sa din 12 noiembrie 2002, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamanții privind aplicarea articolului 41 din Convenție, și după ce a fost convinsă că soluția a fost bazată pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să ia în considerare situația din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât în hotărârea sa din 12 noiembrie 2002, Curtea a remarcat că reprezentantul reclamantului i-a informat că sumele convenite în ceea ce privește o justă satisfacție au fost plătite; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere obligația Țărilor de a respecta aceasta în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât, dincolo de recursul acordat reclamantului (restituirea integrului) în conformitate cu soluționarea prietenoasă menționată mai sus, a furnizat, de asemenea, Comisiei informații privind măsurile luate pentru a preveni noi încălcări ale aceleiași categorii de încălcări ale prezentei hotărâri; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Țărilor de Jos, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2005)91 Informații furnizate de Guvernul Țărilor de Jos în cursul examinării cazului Wessels-Bergervoet de către Comitetul de Miniștri Încălcarea articoluluiui 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 în cazul Wessels-Bergervoet a fost cauzată de o reducere, de la data alocarii, a pensiei reclamantului în temeiul Legii generale privind pensiile de origine veche (Algemene Ouderdomswet - AOW ). Până în 1985, dreptul ei la pensie a fost legat de soțul ei, care a fost redus cu 38% pe măsură ce a lucrat și a fost asigurat în străinătate timp de 19 ani și, prin urmare, nu a fost asigurat pe deplin în temeiul prezentei legi. Aceeași reducere a pensiei reclamantului a fost, în cele din urmă, susținută de Curtea Supremă (Hoge Raad ) în 1996, deși acest tip de reducere nu se aplică unui bărbat căsătorit cu o femeie care a lucrat în străinătate în aceleași condiții. Autoritățile Țărilor de Jos și reclamantul au ajuns la o soluționare prietenoasă pentru a soluționa definitiv consecințele individuale rezultate din încălcare, din care Curtea a luat notă oficială în hotărârea sa privind art. 41 din 12 noiembrie 2002. Astfel, suma respinsă de pensia reclamantului a fost rambursată. În plus, reclamantul a avut dreptul la o pensie AOW fără deducerea 38%, cu efect de la 1 iulie 2002. Măsuri generale pentru prevenirea unor încălcări similare. Începând cu 1 aprilie 1985, femeile căsătorite au devenit în dreptul propriu la o pensie AOW (dropurile lor nu mai sunt legate de soții lor). În cazul în care normele juridice relevante au fost modificate, cu toate acestea, nu s-a luat nicio măsură retroactivă pentru a elimina efectul discriminatoriu al vechilor norme juridice. În urma hotărârii Curții, a intrat în vigoare o modificare legislativă, retroactiv începând cu 1 ianuarie 2002, acordând dreptul la o pensie de vârstă completă tuturor femeilor căsătorite sau căsătorite anterior, ale căror soț (ex-) a lucrat fără asigurare deplină înainte de 1985. În plus, toate femeile care au primit o pensie deducetă înainte de 1 ianuarie 2002 și întreprinderea unei acțiuni juridice pentru a contesta deducerea va primi o pensie completă de la data alocarii. Femeile care nu iau nicio acțiune juridică nu vor fi compensate automat. Cu toate acestea, începând cu 1 ianuarie 2002 primesc o pensie completă. Beneficiarii au fost informați prin scrisoare (sau, în cazul femeilor staționate în străinătate, prin buletin informativ periodic) cu privire la posibilitățile de a solicita compensare pentru reducerile trecute. În plus, hotărârea Curții a fost publicată în Nederlands Juristenblad , 02/08/2002, ediție 28, pagina 1357, în Tijdschrift voor de Rechterlijke Macht , septembrie 2002, în NJCM-Bulletin , ianuarie 2003, nr. 1, pagina 45 și în cazurile europene privind drepturile omului , 2002, nr. 60. Concluzie Guvernul Țărilor de Jos consideră că măsurile adoptate au acordat reclamantului o redresare deplină și previn noi încălcări similare cu cele stabilite în prezenta hotărâre. Guvernul consideră, în consecință, că Țările de Jos și-au respectat obligația în temeiul articolului 46 din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2005)91

concerning the judgments of the European Court of Human Rights

of 4 June 2002 (final on 4 September 2002) and 12 November 2002 (Article 41, friendly settlement)

in the case of Wessels-Bergervoet against The Netherlands

(Adopted by the Committee of Ministers on 26 October 2005

at the 940th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Wessels-Bergervoet case delivered on 4 June 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 34462/97) against The Netherlands, lodged with the European Commission of Human Rights on 11 October 1996 under former Article 25 of the Convention by Mrs Wessels-Bergervoet, a Dutch national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint that a reduction applied to her old age pension amounted to discrimination in that such reductions were not applicable to men in similar circumstances;

Whereas in its judgment of 4 June 2002 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 14 taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention; and

- reserved the issue of just satisfaction under Article 41 of the Convention;

Whereas in its judgment of 12 November 2002 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicants concerning the application of Article 41 of the Convention, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas in its judgment of 12 November 2002 the Court noted that the applicant's representative had informed it that the amounts agreed in respect of just satisfaction had been paid;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 4 June 2002, having regard to The Netherlands' obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state, beyond the redress granted to the applicant (restitution in integrum) in accordance with the friendly settlement mentioned above, also gave the Committee information about the measures taken to prevent new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution;

Declares, after having examined the information supplied by the Government of The Netherlands, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2005)91

Information provided by the Government of the Netherlands

during the examination of the Wessels-Bergervoet case

by the Committee of Ministers

The violation of Article 14 in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 in the Wessels-Bergervoet case was due to a reduction, from the date of allocation, of the applicant's pension under the General Old-Age Pension Act (

Algemene Ouderdomswet - AOW

). Up to 1985, her entitlement to pension was linked to her husband's, which had been reduced by 38% as he had worked and been insured abroad for 19 years, and therefore had not been fully insured under this Act. The same reduction of the applicant's pension was eventually upheld by the Supreme Court (

Hoge Raad

) in 1996, although this kind of reduction did not apply to a man married to a woman who had worked abroad in the same conditions.

Restitutio in integrum granted to the applicant

The Netherlands authorities and the applicant reached a friendly settlement to settle definitively the individual consequences resulting from the violation, of which the Court took formal note in its judgment on Article 41 of 12 November 2002. Thus the amount withheld from the applicant's pension has been repaid. The applicant has, in addition, been entitled to an AOW pension without the 38% deduction, with effect from 1 July 2002.

General measures preventing new, similar violations

As from 1 April 1985, married women became entitled in their own right to an AOW pension (their rights are no longer linked to their husbands'). When the relevant legal rules were thus changed however, no retroactive measure was taken to remove the discriminatory effect of the former legal rules.

Following the Court's judgment, a legislative change came into effect, retroactively as of 1 January 2002, awarding the right to a full old-age pension to all married or previously married women, whose (ex-)husband worked without full insurance before 1985. In addition, all women who received a deducted pension before 1

January

2002 and undertake legal action to contest the deduction will receive a complete pension from the date of allocation. Women who take no legal action will not be compensated automatically. However, as from 1

January

2002, they receive a full pension. Beneficiaries were informed by letter (or, in the case of women stationed abroad, by periodical newsletter) about the possibilities of claiming compensation for past reductions.

Furthermore the judgment of the Court was published in the

Nederlands Juristenblad

, 02/08/2002, edition 28, page 1357, in the

Tijdschrift voor de Rechterlijke Macht

, September 2002, in the

NJCM-Bulletin

, January

2003, nr. 1, page 45 and in

European Human Rights Cases

, 2002, nr. 60.

Conclusion

The Government of The Netherlands considers that the measures adopted have granted full redress to the applicant and prevent new violations similar to that found in the present judgment. The Government accordingly considers that The Netherlands has complied with its obligation under Article 46 of the Convention in the present case.