CASE OF KOKSAL AGAINST THE NETHERLANDS

Rezoluția ResDH(2005)108 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 martie 2001 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Köksal împotriva Țărilor de Jos (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005 la a 940-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Köksal pronunțată la 20 martie 2001 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 31725/96) împotriva Țărilor de Jos, depusă la 25 octombrie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de dl Salih Köksal și dl Ercan Köksal, doi resortisanți turci, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibile plângerile referitoare la moartea dlui Hüseyin Köksal în ianuarie 1993 ca urmare a torturei pe care se presupune că le-au infligerat ofițerii de poliție, presupusa lipsă brută de vigilență demonstrată de ofițeri de poliție care a condus la o întârziere fatală în administrarea tratamentului medical și a presupusei absență de investigații eficace efectuate în cazul decesului; întrucât, în hotărârea sa din 20 martie 2001, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o cerere reexaminarea cazului dinaintea Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Țărilor de Jos va plăti reclamanților, suma de 140 000 de flori Țările de Jos, în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (vechiul articol 44 alineatul (2) prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor odată ce devine finală pentru a-i permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluționarea acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 16 martie 2001, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Țărilor de Jos, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2005)108

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 20 March 2001 (Friendly settlement)

in the case of Köksal against the Netherlands

(Adopted by the Committee of Ministers on 26 October 2005

at the 940th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Köksal case delivered on 20 March 2001 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 31725/96) against the Netherlands, lodged with the European Commission of Human Rights on 25 October 1995 under former Article 25 of the Convention by

Mr Salih

Köksal and Mr

Ercan Köksal, two Turkish nationals, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints concerning the death in January 1993 of Mr Hüseyin Köksal as a result of torture allegedly inflicted on him by police officers, the alleged gross lack of vigilance displayed by police officers leading to a fatal delay in the administration of medical treatment and the alleged absence of effective investigation conducted into the death;

Whereas in its judgment of 20 March 2001 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a

re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of the Netherlands would pay the applicants, the sum of 140

000 Netherlands guilders, in respect of pecuniary and non-pecuniary damage as well as cost and expenses, within three months as from the notification of the judgment;

Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (old Rule 44, paragraph 2) provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 16 March 2001 within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicants the sum provided in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court's judgment,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of the Netherlands, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.