2ra-113/24 — Cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile comunale

La 25 ianuarie 2021, Asociația Coproprietarilor în Condominiu nr. 1 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Margaretei Cucinschi, prin care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 2 720,72 lei și cheltuielile pentru achitarea taxei de stat în sumă de 270 lei.

În susținea acțiunii reclamanta Asociația Coproprietarilor în Condominiu nr. 1 a indicat că este gestionarul blocului locativ amplasat în mun. Chișinău, str. xxxx.

În baza contului personal deschis la Asociația Coproprietarilor în Condominiu nr. 1 pe numele Margaretei Cucinschi au fost prestate servicii comunale, și anume, apă și canalizare, deservirea blocului, transportarea gunoiului și deservirea tehnică.

Astfel, pe numele Margaretei Cucinschi sunt înaintate bonuri de plată pentru serviciile prestate, care la data de 01 decembrie 2020 a acumulat o datorie pentru serviciile enumerate în mărime de 2 720,72 lei, și anume, pentru apă repartizată în sumă de 198,44 lei, deservirea blocului în sumă de 1 890,90 lei, transportarea gunoiului în sumă de 194,25 lei, deservirea liftului în sumă de 368,70 lei și taxa de stat de 68,43 lei.

Potrivit art. 617 alin. (2) lit. a) din Codul civil, Asociația Coproprietarilor în Condominiu nr. 1 este în drept de a înainta cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii de soluționare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară, a informat pârâta prin intermediul facturilor lunare și reclamației potrivit căreia a solicitat să-și execute benevol obligațiile de plată a serviciilor comunale, în pofida acestui fapt Margareta Cucinschi nu și-a onorat obligațiile și nici nu a contestat suma datoriilor acumulate, motiv pentru care Asociația Coproprietarilor în Condominiu nr. 1, s-a adresat în instanță cu acțiune.

Prin hotărârea din 22 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Coproprietarilor în Condominiu nr. 1. S-a încasat de la Margarita Cucinschi în beneficiul Asociației Coproprietarilor în Condominiu nr. 1 datoria formată pentru prestarea serviciilor locativ-comunale, și anume, pentru deservirea blocului în mărime de 1 890,90 lei, transportarea gunoiului în mărime de 194,25 lei, deservirea lift în mărime de 368,70 lei, scadentă la data de 01 decembrie 2020, pentru ap. xx din str. xxxx, mun. Chișinău, și taxa de stat în sumă de 270 lei. S-a respins pretenția privind încasarea datoriei formată pentru apă repartizată în mărime de 198,44 lei și taxa de stat în mărime de 68,43 lei ca fiind tardivă.

Pentru a decide astfel, reținând particularitățile şi circumstanţele speţei, instanţa de apel a relevat că soluția a fost dată de către instanța de fond cu elucidarea pe deplin a circumstanțele cauzei, cu lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate.

Materialele cauzei atestă că potrivit extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 387855 din 23 iunie 2018 inclusiv blocul locativ din str. xxxx, mun. Chișinău se află în gestiune economică la Asociația de Coproprietari în Condominiu nr.1 din data de 23 iunie 2018.

Potrivit contului deschis la Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 1 pentru proprietarul ap. xx din mun. Chișinău, str. xxxx, au fost prestate la servicii comunale în volum deplin conform bonului de plată.

Conform ordinului de încasare a numeralului din luna februarie 2021, și informația privind achitarea serviciilor locativ-comunale de pe adresa str. xxxx, mun. Chișinău, pentru perioada până la 01 decembrie 2020 rezultă că 2 Margareta Cucinschi a acumulat o datorie la serviciile locativ comunale (deservirea blocului locativ, apă repartizată, transportare gunoi, deservire ascensor, taxa de stat ) în mărime de 2 720,72 lei, sumă a datoriei admisă parțial de către instanța de fond doar în partea sumei de 1 890,90 lei, instanța de apel urmând a se expune asupra hotărârii doar în partea admiterii pretențiilor, în partea contestată.

Instanța de apel a reținut prevederile art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor publice de gospodărire comunală, care indică că persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator și consumator. Totodată, a remarcat că facturile de plată a serviciilor comunale reprezintă în sine acte juridice asimilate unor acte administrative, deoarece acestea întrunesc toate condițiile unui act administrativ conform definiției oferite de art. 1-3 ale Legii contenciosului administrativ (în vigoare la momentul constituirii raportului juridic litigios), emitentul facturii prestând un serviciu de interes public, astfel încât acestea pot fi contestate în ordinea stabilită de Legea indicată, iar până la anularea acestora se instituie, potrivit art. 29 al Legii nominalizate, prezumția legalității și veridicității facturilor.

Deci, atât timp cât există facturi de plată necontestate, valabile până la momentul de față, nefiind revocate de nimeni, ceea nu duce la anularea ex officio a acestor acte juridice, condiții de valabilitate a cărora generează și efectele juridice, pe care le produce un act juridic perfect legal, Margareta Cucinschi nu este degrevată de obligația de achitare a datoriei pentru serviciile acordate.

În această ordine de idei, instanța de apel a calificat ca fiind întemeiată pretenția privind încasarea din contul Margaretei Cucinschi a datoriei în sumă de 1 890,90 lei, în condițiile în care până la momentul de față nu a achitat contravaloarea acesteia, iar nefiind de acord cu tarifele pretins majorate nu a contestat facturile de plată.

De asemenea, instanța de apel a considerat că nu pot fi reținute argumentele Margaretei Cucinschi precum că locuiește de una singură în apartament, or, potrivit actului din 04 aprilie 2019, semnat de către locatarii Natalia Botezat, Nadejda Cocareva, Olga Marcovii, Raisa Mamu şi Zinaida Veliciuc (vecinii reclamantei), rezultă că în ap. xx din str. xxxx, mun. Chișinău de facto locuiesc două persoane Margareta Cucinschi şi soţul ei Victor Cucinschi, dar plata pentru serviciile comunale se calculează pentru o singură persoană. 3

Mai mult, prin răspunsul la cererea Margaretei Cucinschi nr. 8 din 23 iulie 2019 și nr. 9 din 01 decembrie 2019 Asociația de Coproprietari în Condominiu nr.1 i-a comunicat că serviciile comunale (deservirea ascensorului și gunoiului) se achită după numărul de persoane real care locuiesc în apartament. Faptul că în apartament este înregistrată o singură persoană nu denotă cu certitudine că în il locuiește de facto o singură persoană.

De altfel, Margareta Cucinschi a fost informată că pentru a schimba numărul de persoane, este necesar să prezinte în contabilitatea ACC nr. 1 un act cu semnăturile vecinilor și a împuterniciților scării care confirmă că în apartamentul ei locuiește o singură persoană, fapt nerealizat de către proprietară care nu poate fi imputat gestionarului blocului locativ.

Respectiv, s-a constatat că este declarativă afirmația Margaretei Cucinschi precum că a expediat în adresa ACC nr. 1 reclamații cu privire la excluderea din ordinile de încasare a datoriilor formate la locul de consum, ori nu s-a prezentat un act confirmativ în acest sens.

În continuare, instanța de apel a reținut prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 913 din 30 martie 2000, care indică că cu acordul proprietarilor cota-parte poate fi diferită pentru diferite grupuri de proprietari, în funcție de tipul încăperilor ce le aparțin în condominiu, iar, astfel de decizii ține de competența adunării generale a membrilor ACC. Reieșind din extrasul din procesul-verbal nr. 6 al Adunării Generale al CCL nr. 1 (actualul ACC nr. 1) din 19 noiembrie 2016, la care a participat inclusiv și Margareta Cucinschi, rezultă că la această adunare s-a hotărât ca datoria acumulată din diferența de date de contor a locatarilor din apartamente și contoarele pe casă (154 354 lei) să fie achitată câte 18,04 lei/persoană pe lună în decurs de 11 luni. Ca bază pentru calcul au fost luate datele Infocom din aprilie 2013, când achitările pentru apă potabilă/menajeră au trecut la Infocom, plata urmând a fi introdusă în bonurile CCLT-1 – Infosapr, inclusiv pentru taxa de stat 11 494 lei și cheltuielile de executare (executor judecătoresc) în sumă de 23 206 lei, împărțită proporțional egal pentru fiecare apartament în parte.

În consecință, dat fiind că Margareta Cucinschi a beneficiat de serviciile acordate, dar în termen nu a achitat datoria, nici nu a contestat facturile de plată este justificată soluția instanței de fond de admitere parțială a acțiunii, cu încasarea datoriei din contul debitorului.

Consideră că instanțele s-au bazat în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, iar careva argumente care ar permite ACC nr. 1 de a se adresa în instanță cu acțiune fără necesitatea respectării procedurii prealabile nu au fost aduse. Nu este clar cum o solicitare de plată adresată prin factură fiscală este asimilată cu notificare, prin care se solicită soluționarea amiabilă a unei cauze apărute între părți.

Reprezentantul recurentei a menționat că cauza a fost examinată cu participarea Margaretei Cucinschi, însă nu a fost asistată de un avocat în vederea apărării drepturilor sale. Margareta Cucinschi în cadrul examinării cauzei a invocat tardivitatea unor plăți din facturile fiscale (f.d. 92), iar prima instanță a constatat tardivitatea sumelor de 198,44 lei și a sumei de 68,43 lei, însă nu s-a expus cu privire la tardivitatea sumei de 263,90 lei, care în opinia sa, este prescrisă până la luna 12 anul 2017.

De asemenea, reprezentantul recurentei a invocat că instanța nu putea considera în calitate de probă actul din 04 aprilie 2019 prezentat de ACC nr. 1, urmând a respinge sumele pretinse de 368,70 lei și 198,44 lei, fiind o datorie calculată pentru a doua persoană, care de facto nu locuiește și nu este locatar al ap. xx din str. xxxx, mun. Chișinău. Consideră că instanța de fond, cât și instanța de apel nu au argumentat suficient și nu s-au expus asupra actului din 04 aprilie 2019 prezentat de către ACC nr. 1 cu încălcarea normelor procedurale cu privire la modul de prezentare a probelor, ori nu s- a confirmat identitatea persoanelor care au semnat prezentul act și dacă semnătura le aparține. 5

Instanța vădit nerezonabil a apreciat și s-a bazat pe probele prezentate de ACC nr. 1 fără a se expune asupra legalității acesteia și au fost indicate normele legale prin care actul scris de mână incomplet, cu încălcarea normelor de procedură este prioritar actului oficial înregistrat la autoritățile publice care atestă că în ap. xx din str. xxxx, mun. Chișinău locuiește o singură persoană.

A susținut că instanța urmează să încaseze de la ACC nr. 1 și suma de 3 250 lei pentru serviciile acordate de avocat, care a fost angajat pentru ai apăra interesele, precum și compensarea cheltuielilor pentru achitarea taxei de stat în sumă de 503 lei.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 noiembrie 2023 şi a expediat-o participanţilor la proces la 18 ianuarie 2024, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere prin poșta electronică (f. d. 191). Astfel, recursul declarat la data de 29 ianuarie 2024 de avocatul Dumitru Nemerenco, în interesele Margaretei Cucinschi, este în termen.

La 21 mai 2024 a Curţii Supreme de Justiţie, a expediat intimatei Asociației Coproprietarilor în Condominiu nr. 1, copia recursului declarat de avocatul Dumitru Nemerenco, în interesele Margaretei Cucinschi şi a comunicat dreptul de depunere, în termen de până la o lună, a referinţei, cu expunerea asupra obiecţiilor materiale şi procedurale invocate în cererea de recurs.

Intimata Asociația Coproprietarilor în Condominiu nr. 1 la 05 iunie 2024, prin intermediul oficiului poștal, a depus referință, prin care a solicitat a declara inadmisibil recursul depus de avocatul Dumitru Nemerenco, în interesele Margaretei Cucinschi.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă reglementează că: „ Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

În conformitate cu art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul 7 de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023).

Din analiza recursului declarat de avocatul Dumitru Nemerenco, în interesele Margaretei Cucinschi rezultă că, drept temei de declarare a recursului au fost invocate prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Curtea Supremă de Justiție menționează că în sensul prevederilor lit. e) art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, noțiunea de hotărâre arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită în coraportul dintre mai multe principii.

Pentru a elucida înțelesul textului „hotărâre arbitrară” din art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție ține cont, inclusiv, de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaş Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr- o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite- o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

Totodată, potrivit art. 71 alin. (4) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative, la interpretarea actului normativ se ţine cont de nota de fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv şi de alte documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat, a aprobat sau a emis actul normativ.

Nota informativă la Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 menționează următoarele: „...Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din practica CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu aduc nici o motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt bazate pe greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În esență, la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 din Codul penal)…”. Iar, în nota de subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce mai multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost considerate arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. 8 Nota de subsol menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile: „Exemple de procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui recurs într-o cauză civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar contrară circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra acestei contradicții (a se vedea cauza Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor, fără vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat pe un raport de evaluare a performanțelor anulat anterior de aceiași judecători (cauza Tel v. Turkey, 2017); Anularea de către instanța de recurs a deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate compensații prevăzute de legislația muncii) fără a explica în vreun fel acest lucru și fără a face referire la lege, care prevedea aceste compensații (cauza Anđelković v. Serbia, 2013; Lazarević v. Bosnia and Herzegovina, 2020).

Din nota informativă menționată rezultă că sintagma „hotărârea arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, fără a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși că „la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal)”. Rezultă că în cazul hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme legale imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio discreție judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului prevederii normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei. Această carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu bună știință sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor asemenea situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce contravine unei norme imperative invocate participanții la proces sau de instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce nu aplică acea normă.

Sub acest aspect urmează a fi reținute și constatările Curții Constituționale din Hotărârea nr. 2 din 16 ianuarie 2025 (pct. 149-150), potrivit căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia „hotărâre arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De 9 asemenea, în cauza Balliktaş Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

Din textul recursului nu constată în mod univoc vre-un argument care ar justifica constatarea că hotărârile contestate ar fi emise contrar normelor imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din textele hotărârilor contestate, raportate la circumstanțele cauzei.

Subsidiar, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs în baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b) aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în mod determinant pe această apreciere.

Prin urmare, nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la admiterea recursului în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

În speță, motivele menționate în cererile de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel, s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea repetată a situației (redată în referință în instanța de fond și în apel), nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cu referire la argumentul că, instanța urma a respinge ca tardivă și pretenția privind încasarea sumei de 263,90 lei pentru luna decembrie 2017, Completul de judecată a menționat că acesta este vădit neîntemeiat, în condițiile în care s-a constatat că lunar Margareta Cucinschi efectua achitări parțiale pentru serviciile comunale. Astfel, potrivit art. 277 din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019) și art. 401 din Codul civil (în vigoare din 01 martie 2019) termenul de prescripție sa întrerupt prin săvârșirea de către Margareta Cucinschi a unor plăți comunale, iar curgerea termenului de 10 prescripție reîncepea de fiecare dată pentru un nou termen, din momentul achitării sumelor datorate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor conținute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs verifică sub aspectul dat temeiurile recursului.

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanţă nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, p. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de avocatul Dumitru Nemerenco, în interesele Margaretei Cucinschi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. f), urmează a fi apreciat ca fiind vădit neîntemeiat și considerat inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă 11 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către avocatul Dumitru Nemerenco, în interesele Margaretei Cucinschi, împotriva deciziei din 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Gheorghe Stratulat 12