2rci-40/26 — Contestația înaintată de creditorul SRL Vadalex Agro cu privire la neadmiterea creanței sale de rangul VI în tabelul definitiv al creanțelor din 12 februarie 2025

La 19 iulie 2022, creditorul SRL „Vadalex-Agro” s-a adresat instanței de insolvabilitate cu cerere introductivă, solicitând intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul SC „Cebocot-Agro” SRL, din motivul incapacității acestuia de a-și onora obligațiile de plată față de creditor.

Prin încheierea Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 21 iulie 2022, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de creditorul SRL „Vadalex- Agro” privind intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul SC „Cebocot- Agro” SRL.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 25 septembrie 2023, s-a constatat insolvabilitatea debitorului SC „Cebocot-Agro” SRL și s-a intentat procesul de insolvabilitate față de acesta. În calitate de administrator al insolvabilității SC „Cebocot-Agro” SRL a fost desemnat Stejar Veaceslav. Totodată, s-a stabilit termenul de înregistrare a cererilor de admitere a creanțelor până la 11 noiembrie 2023 inclusiv, în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanțelor. S-a stabilit termenul de verificare a creanțelor, de întocmire și de comunicare a tabelului definitiv până la 26 noiembrie 2023 și s-a fixat ședința de validare a creanțelor pentru 20 decembrie 2023, ora 14:00.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 27 februarie 2024, a fost casată integral hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 25 septembrie 2023 privind intentarea procesului de insolvabilitate, cu restituirea cauzei spre rejudecare, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei, din 13 decembrie 2024, s-a constatat insolvabilitatea debitorului SC „Cebocot-Agro” SRL și s-a intentat procesul de insolvabilitate față de acesta. Concomitent, în calitate de administrator al insolvabilității SC „Cebocot-Agro” SRL a fost desemnat administratorul autorizat Stejar Veaceslav. Administratorul insolvabilității a fost obligat să notifice creditorii despre înregistrarea cererilor de validare a creanțelor, în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanțelor până la 26 ianuarie 2025.

La 18 februarie 2025, S.R.L. „Vadalex-Agro”, reprezentată de avocatul Andrei Prodan, a depus contestație împotriva tabelului definitiv al creanțelor din 12 1 februarie 2025, întocmit de administratorul insolvabilității, în partea ce ține de neadmiterea creanței de rangul VI a SRL „Vadalex-Agro”.

Prin încheierea Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 11 martie 2026, contestația depusă de reprezentantul SRL „Vadalex-Agro”, avocatul Andrei Prodan, privind neadmiterea creanței de rangul VI în tabelul definitiv al creanțelor din 12 februarie 2025 a fost admisă parțial. S-a validat creanța SRL „Vadalex-Agro” în mărime de 751 340,86 lei, ca creanță chirografară de rangul VI împotriva patrimoniului SC „Cebocot-Agro” SRL, și a fost obligat lichidatorul SC „Cebocot- Agro” SRL, Stejar Veaceslav, să introducă modificările corespunzătoare în tabelul definitiv al creanțelor.

La 26 martie 2026, Ceban Tatiana a declarat recurs împotriva încheierii Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 11 martie 2026, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a încheierii contestate și emiterea unei noi soluții prin care contestația depusă de reprezentantul SRL „Vadalex-Agro”, avocatul Andrei Prodan, privind neadmiterea creanței de rangul VI în tabelul definitiv al creanțelor din 12 februarie 2025 să fie respinsă integral.

Prin încheierea Curții de Apel Nord din 3 aprilie 2026, nu i s-a dat curs cererii de recurs depuse de Ceban Tatiana împotriva încheierii Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 11 martie 2026, emisă în cadrul contestației înaintate de creditorul SRL „Vadalex-Agro” cu privire la neadmiterea creanței sale de rangul VI în tabelul definitiv al creanțelor din 12 februarie 2025. Recurentei i s-a comunicat necesitatea prezentării la Direcția evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Nord a bonului de plată a taxei de timbru în mărime de 200 lei, fiindu-i stabilit termen până la 27 aprilie 2026. Totodată, recurentei i s-a explicat că, în cazul nelichidării neajunsurilor indicate, cererea de recurs nu va fi considerată depusă și va fi restituită.

Prin încheierea Curții de Apel Nord din 5 mai 2026, recursul declarat de Ceban Tatiana împotriva încheierii Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 11 martie 2026, emisă în cadrul contestației înaintate de creditorul SRL „Vadalex-Agro” cu privire la neadmiterea creanței sale de rangul VI în tabelul definitiv al creanțelor din 12 februarie 2025, a fost restituit.

La 29 mai 2026, Ceban Tatiana a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Nord din 5 mai 2026, solicitând casarea acesteia și restituirea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea chestiunii privind primirea spre examinare a recursului declarat împotriva încheierii Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 11 martie 2026.

Recurenta Ceban Tatiana susține că încheierea Curții de Apel Nord din 5 mai 2026, prin care i-a fost restituit recursul, este neîntemeiată, deoarece nu a recepționat încheierea din 3 aprilie 2026 prin care cererii de recurs nu i s-a dat curs și prin care i s-a acordat termen pentru achitarea taxei de timbru. 2

Aceasta invocă faptul că, în cererea de recurs, a indicat expres adresa sa de e- mail, iar cererea a fost depusă prin e-mail, cu semnătură electronică, ceea ce demonstra necesitatea și posibilitatea comunicării actelor procesuale prin mijloace electronice, potrivit art. 105 alin. (11) din Codul de procedură civilă.

Recurenta menționează că instanța de apel a expediat încheierea din 3 aprilie 2026 prin poșta terestră la adresa de domiciliu formală, însă ea nu mai locuiește la acea adresă, motiv pentru care nu a luat cunoștință despre obligația de a achita taxa de timbru în termenul stabilit.

Se mai invocă faptul că, într-un alt dosar similar, cu participarea aceleiași părți, Curtea de Apel Nord a comunicat actele procesuale la adresa de e-mail indicată, iar recurenta a înlăturat neajunsurile în termen, ceea ce ar demonstra că, în prezenta cauză, necomunicarea electronică a constituit o eroare procedurală.

Totodată, recurenta susține că recursul împotriva încheierii de restituire este admisibil, deoarece restituirea a fost dispusă ca urmare a neînlăturării pretinselor neajunsuri privind taxa de timbru, situație reglementată de art. 426¹ alin. (21) din Codul de procedură civilă, normă specială care, în opinia recurentei, derogă de la regula incontestabilității prevăzută la alin. (2).

La 10 iulie 2026, avocatul Andrei Prodan, în interesele SRL „Vadalex-Agro” a depus referință asupra cererii de recurs, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Articolul 8 alin. (2) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012: „(2) Încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la data comunicării și numai în cazurile expres prevăzute de prezenta lege. Termenul de recurs, precum și recursul declarat nu suspendă executarea încheierilor instanței de insolvabilitate.”

Articolul 424 alin. (1) - (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Curţile de apel examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de judecătorii. (2) Curtea Supremă de Justiţie examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curţile de apel. (3) Încheierile Curţii Supreme de Justiţie nu se supun niciunei căi de atac.”

Articolul 4261 alin. (1) lit. e), alin. (2) și (21) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii, dacă: e) încheierea nu poate fi atacată cu recurs, potrivit legii. (2) Recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia din temeiurile prevăzute la alin. (1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.” 3 (21) Prin derogare de la alin. (2), dacă la cererea de recurs lipseşte dovada de plată a taxei de timbru, instanţa de recurs emite o încheiere, care nu se supune niciunei căi de atac, de a nu da curs cererii de recurs şi acordă recurentului un termen rezonabil pentru înlăturarea deficienţelor depistate. Dacă recurentul înlătură deficienţele în cadrul termenului acordat, recursul se consideră depus la data prezentării iniţiale. Dacă recurentul nu înlătură deficienţele cererii de recurs în cadrul termenului acordat, instanţa de recurs o restituie imediat după expirarea termenului rezonabil stabilit de instanţă pentru înlăturarea neajunsurilor.

Completul reține că, prin încheierea Curții de Apel Nord din 5 mai 2026, a fost restituit recursul declarat de Tatiana Ceban împotriva încheierii Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 11 martie 2026, emisă în cadrul procedurii de insolvabilitate a debitorului SC „Cebocot-Agro” SRL. Restituirea recursului a fost dispusă ca urmare a neînlăturării, în termenul acordat, a neajunsurilor indicate prin încheierea Curții de Apel Nord din 3 aprilie 2026, prin care cererii de recurs nu i s-a dat curs.

În această procedură, Curtea de Apel Nord a acționat în calitate de instanță de recurs. Prin urmare, încheierea Curții de Apel Nord din 5 mai 2026 nu constituie o încheiere a instanței de insolvabilitate asupra fondului unei chestiuni din procedura de insolvabilitate, dar o încheiere procedurală de restituire a recursului.

Potrivit art. 424 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de curțile de apel. Această normă are însă caracter general și se aplică numai în măsura în care încheierea respectivă este susceptibilă de recurs potrivit legii.

În acest sens, art. 4261 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă prevede că instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă încheierea nu poate fi atacată cu recurs, potrivit legii. Totodată, potrivit art. 4261 alin. (2) din același cod, recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia dintre temeiurile prevăzute la alin. (1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.

Completul de judecată constată că încheierea Curții de Apel Nord din 5 mai 2026 are natura juridică a unei încheieri de restituire a recursului. Or, legea prevede expres că încheierea prin care se restituie recursul împotriva unei încheieri judecătorești nu se supune niciunei căi de atac. În consecință, această încheiere nu poate forma obiect al unui nou recurs la Curtea Supremă de Justiție. 4

Raționamente similare au fost reținute și în practica Curții Supreme de Justiție, inclusiv prin încheierile CSJ nr. 2rci-88/25 din 14 ianuarie 2026; nr. 2rci-93/25 din 11 martie 2026).

Nu poate fi reținut argumentul recurentei potrivit căruia art. 4261 alin. (21) din Codul de procedură civilă, ar permite contestarea încheierii de restituire a recursului. Norma indicată reglementează doar procedura aplicabilă în situația în care la cererea de recurs lipsește dovada de plată a taxei de timbru. Într-o asemenea situație, instanța nu restituie imediat recursul, dar emite mai întâi o încheiere de a nu da curs cererii și acordă recurentului un termen rezonabil pentru înlăturarea neajunsului.

Această reglementare nu instituie însă o cale de atac împotriva încheierii ulterioare de restituire. Dimpotrivă, după expirarea termenului acordat și neînlăturarea deficiențelor, instanța de recurs restituie cererea, iar regimul juridic al acestei încheieri rămâne cel prevăzut de art. 4261 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

În aceste condiții, criticile recurentei referitoare la modalitatea de comunicare a încheierii Curții de Apel Nord din 3 aprilie 2026, la indicarea adresei de e-mail și la pretinsa imposibilitate de a achita taxa de timbru în termen nu pot fi examinate în prezenta procedură, deoarece instanța de recurs nu este legal învestită să verifice temeinicia unei încheieri care nu se supune niciunei căi de atac.

Prin urmare, recursul declarat de Tatiana Ceban împotriva încheierii Curții de Apel Nord din 5 mai 2026 este îndreptat împotriva unui act judecătoresc care nu se supune nici unei căi de atac, motiv pentru care urmează a fi restituit.

În conformitate cu art. 4261 lit. e), alin. (2) și alin. (21) din Codul de procedură civilă,