CtEDO 19.11.2002 Auto

ACEBAL LAHERA contre l'ESPAGNE

RESPONDENT
ESP
HOTĂRÂRE
19.11.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ACEBAL LAHERA contre l'ESPAGNE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE privind cererea nr. 66145/01 prezentată de Fernando ACEBAL LAHERA împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 19 noiembrie 2002 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Pellonp′ Pastor Ridruejo Strážnická dnii Maruste Pavlovschi, Garlicki judecători și dnii F. elens-passos, graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 30 noiembrie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și scrisoarea reclamantului din 2 august 2002, după ce a deliberat, ia următoarea decizie ÎN FAVOARE Reclamantul, Fernando Acebal Lahera, este un resortisant spaniol, născut în 1918 și rezident în Torrelavega. În fața Curții, acesta este reprezentat de domnul García-Oliva Mascaros, avocat în Santander. Circumstanțele de la gladia Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 iulie 1990, reclamantul a solicitat de la Hotărârea Generală Pensii Publice acordarea prestației forfetare (un milion de pesetas) prevăzute de dispoziția suplimentară nr. 18 din Legea nr. 4/90 din 29 iunie 1990 privind bugetul general al la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Împotriva acestei decizii, el a prezentat o cale de atac grațioasă, în special prin faptul că a invocat, că mai mult decât o perioadă de închisoare executată ca iulie 1939 și 3 aprilie 1940, a fost, de asemenea, privat de libertate pentru o perioadă de peste trei ani, în primul rând, într-un lagăr de concentrare între 15 ianuarie și 5 iulie 1939, apoi într-un batalion disciplinar de soldați muncitori din 6 august (până la 10 februarie 1944). Printr-o decizie a Ministerului Economiei și Finanțelor din 24 noiembrie 1993, recursul său a fost respins pe motiv că reclamantul nu avea trei ani de privare de libertate într-o instituție de corecție impusă de lege. În acest scop, dispoziția suplimentară 18 din Legea 4/1990 indică în primul său punct ce vor beneficia de despăgubirile prevăzute, [...] Întrebarea pe care o pune prezenta acțiune constă în stabilirea perioadelor de timp dintre cele invocate de persoana în cauză, care pot fi luate în considerare în scopul despăgubirii pentru perioada de închisoare. Cei care ar fi suferit o privare de libertate în închisori timp de trei ani sau mai mult, și în cazurile prevăzute în Legea 46/1977 din 15 octombrie 1977 (...) Având în vedere cele de mai sus, perioada în care reclamantul a rămas în batalioane disciplinare de soldați lucrători nu poate fi luată în considerare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în dispoziția suplimentară 18. Într-adevăr, deoarece motivul pentru care s-a aflat în astfel de batalioane a fost întemeiat, în conformitate cu art. 2 iulie 1941 al Ministerului de l'arma, cu privire la executarea serviciului militar obligatoriu de către persoane care aparțin contingentelor din anii 1936- 1939, care se aflau într-un regim de penitenciar redus sau în eliberare condiționată, erau considerate soldați tesendo por tanto la condición de soldados (...) Prin hotărârea din 14 noiembrie 1997, Tribunalul a respins recursul din următoarele motive: (...) care respingea metoda de compensare reținută, reclamantul consideră, la rândul său, că conceptul de "d /90 pentru a putea obține plata prevăzută, include orice loc de privare forțată de libertate, așa cum a fost cazul său. Cu alte ocazii, această cameră este deja pronunțată în ceea ce privește computarea perioadelor de permanență în batalioane disciplinare, considerând că pretenția reclamantului nu poate fi primită din moment ce perioada în care a fost în batalioanele disciplinare ale soldaților muncitori nu poate fi luată în considerare (...) în măsura în care motivul pentru a se afla în astfel de batalioane era legat de executarea serviciului militar obligatoriu, în conformitate cu dispozițiile Ministerului Armatei din 2 iulie 1941, pentru persoane care se află într-un regim restant sau în condiții de eliberare condiționată. Astfel, el a avut condiția de soldat, nu de deținut. Potrivit documentației prezentate de solicitant, nu se dovedește că perioada petrecută prin .. .. în cadrul executării serviciului militar este o privare de libertate suferită în unități .. sau în orice alt loc ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Invocând art. 14 (principiul nediscriminării) din Constituție, reclamantul a formulat o acțiune la Tribunalul Constituțional. Prin decizia din 21 septembrie 2000, Înalta Instanță a declarat acțiunea inadmisibilă din următoarele motive: (...) nu se poate aduce nicio reproș cu privire la faptul că, în scopul despăgubirii acordate în conformitate cu dispoziția suplimentară 18 din Legea nr. 4/1990 coroborată cu Legea nr. 46/1977 ca serviciu militar, perioada pe care reclamantul o consideră o privare de libertate după condamnare. Această interpretare, în calitate de expresie a exercitării jurisdicției, rămâne în afara sferei de competență a acestei instanțe. Dreptul intern relevant Constituția spaniolă din 1978 art. 14 Toți spaniolii sunt egali în fața legii ; ele nu pot face obiectul nici unei discriminări din motive de nastere, rasa, sex, religie, dedicÄ sau pentru orice alte condiÅ£ii sau circumstanÅ£e personale sau sociale. DispoziÅ£ii suplimentare 18 din Legea 4/1990 privind bugetul general de lape □ Persoanele care au suferit o privare de libertate într-o instituție penitenciară timp de trei ani sau mai mult, în cazurile prevăzute în Legea 46/1977 din 15 octombrie 1977 (...) vor avea dreptul de a primi o despăgubire forfetară de o sumă stabilită după trei ani sau mai mult de închisoare: un milion de pesetas. JO C 365, 17.12.2013, p. Toți tinerii care aparțin contingentelor 1936-1941 (...) care se află în regim de penitenciar atenuat, vor fi imediat supuși unei noi clasificări (...) celor care vor fi capabili pentru orice serviciu și care aparțin contingentelor 1936-1937 (...) vor fi repartizați de către lăzi în următoarele lagăre de concentrare (...) pentru conducerea lor în batalioane disciplinare ale soldaților muncitori. Alinea 2 Toți tinerii din clasele și situațiile menționate anterior nu vor putea beneficia de licențe sau autorizații autorizate prin Regulamentul privind recrutarea atâta timp cât își vor face serviciul (...) Legea bugetară pentru 2002 a Comunității Cantabriei În cadrul acestei legi, Comunitatea de la Cantabria a prevăzut o alocare bugetară pentru despăgubirea persoanelor care intră sub incidența Legii nr. 46/1977 din 15 octombrie 1977 (Amnistie) și care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 4/90 pentru obținerea de despăgubiri, în special cerința de trei ani de privare de libertate într-o instituție penitenciară. GRIEF Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 în legătură cu art. 14 din Convenție, reclamantul se plânge că decizia autorităților spaniole de a nu lua în considerare, în scopul obținerii de despăgubiri pentru victimele Franquismului, perioadele de privare de libertate pe care le-a suportat în batalioanele disciplinare ale soldaților lucrători constituie o încălcare nejustificată a respectării proprietăților sale. În acest sens, el subliniază că detenția în batalioanele disciplinare este, pe de altă parte, asimilată cu detenția într-un centru de concentrare a persoanelor care se află în aceste batalioane ca condamnate (penados), în timp ce aceste două categorii de persoane trăiau în aceleași condiții de viață și erau supuse aceluiași regim disciplinar. Reclamantul se plânge de decizia autorităților spaniole de a nu lua în considerare, în scopul de a obține despăgubiri în favoarea victimelor Franquismului, perioadele de privare de libertate pe care le-a acordat în batalioanele disciplinare ale soldaților lucrători. Comitetul consideră că deciziile autorităților spaniole de a-i refuza cererea de despăgubire din cauza perioadelor de privare de libertate pe care le-a acordat în perioada Francistă constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul nr 1 coroborat cu art. 14 din Convenție, al cărei text este următorul art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. art. 14 Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. Curtea observă că, în observațiile sale complementare, guvernul a adus la cunoștința Curții că, în cadrul legii bugetare pentru 2002, Comunitatea Cantabrie în care își are reședința reclamantul, a prevăzut o alocare bugetară pentru plata despăgubirii persoanelor vizate de legea 46/1977 din 15 octombrie 1977 d În special, cerința de trei ani de privare de libertate într-o instituție penitenciară. Guvernul adaugă că, în calitate de rezident al Cantabriei, reclamantul poate solicita despăgubiri corespunzătoare și că, fără îndoială, o va percepe. Reclamantul consideră că observațiile guvernului sunt greșite din punct de vedere juridic. Curtea constată că, în urma adoptării de către Comunitate din Cantabria cu o alocare bugetară pentru despăgubirea persoanelor care intră sub incidența Legii nr. 46/1977 din 15 octombrie Curtea constată că este informat cu privire la această posibilitate, iar reclamantul se limitează la reafirmarea faptului că există o încălcare discriminatorie a dreptului său la respectarea bunurilor sale. Or, Curtea constată că, de la adoptarea de către Comunitatea de la Cantabria a legii bugetare pentru 2002, autoritățile interne au eliminat legislația care se opunea faptului că reclamantul putea obține despăgubiri pentru anii de privare de libertate după Războiul Civil. În lumina acestei împrejurări, în pofida faptului că reclamantul nu s-a pronunțat în mod expres cu privire la această chestiune, Curtea concluzionează că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Pe de altă parte, nu există niciun motiv special pentru respectarea drepturilor și libertăților garantate de Convenția n

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-06-18
0,93
BLANCO CALLEJAS contre l'ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 64100/00 présentée par David BLANCO CALLEJAS contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 18 juin 2002 en une chambre composée de
CtEDO 2002-10-01
0,93
GASCON MORENO contre l'ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 49151/99 par Carlos GASCON MORENO contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 1 er octobre 2002 en une chambre composée de Sir N
CtEDO 2003-09-30
0,93
AVIA FERRER contre l'ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 77245/01 présentée par Pedro AVIA FERRER contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 30 septembre 2003 en une chambre composée d
CtEDO 2000-11-21
0,93
FRANQUESA FREIXAS contre l'ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 53590/99 présentée par Ramón FRANQUESA FREIXAS contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 21 novembre 2000 en une chambre compos
CtEDO 2003-01-28
0,93
CASTILLO ALGAR contre l'ESPAGNE
QUATRIEME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 76630/01 présentée par Ricardo CASTILLO ALGAR contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 28 janvier 2003 en une chambre composé
Sursă