UZUNCICEK contre la TURQUIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 40419/98 prezentată de Döne UzunçêkeK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 noiembrie 2002 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Caflisch Kūris Türmen Hedigan mes Tsatsa-Nikolovska H.S. Greve, judecători și grefier de secțiune al dlui Berger Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 26 ianuarie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie: În fapt, reclamanta, dl Döne Uzunçiček, este cetățean turc, rezident la Birecik.

Este reprezentată în fața Curții de către dl Karataș, avocat la Birecik. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1996, Ministerul Energiei și Resurselor Naturale expropria un teren care aparține reclamantei, situat la Birecik, Șanläurfa. La 22 martie 1996, recurenta a introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Birechik o acțiune în creștere a salariului suplimentar de expropriere. La 5 iulie 1996, instanța a pronunțat o hotărâre prin care a numit ministerul să plătească reclamantei o indemnizație suplimentară de 13 031 168 420 de lire turcești, însoțită de dobânzi simple la rata de 30 % laan începând cu 6 martie 1996. Această hotărâre a devenit definitivă la 18 decembrie 1996. P ă r i le nu au furnizat nici o informație cu privire la data la care a fost plătită taxa suplimentară pentru expropriere.

GRIEF Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său de a respecta bunurile sale din cauza întârzierii de la a plăti pentru dreptul suplimentar de proprietate, însoțită de interese insuficiente în raport cu rata foarte ridicată de inflație din Turcia. Pe baza acelorași fapte, aceasta declară, de asemenea, încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție. În plus, Curtea amintește că, la 7 septembrie 1999, Curtea a decis, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură, să aducă cererea la cunoștința guvernului turc. Curtea ia notă apoi de faptul că guvernul și-a prezentat observațiile la 17 ianuarie 2000 și că reprezentantul recurentei și-a prezentat observațiile ca răspuns la 29 septembrie 2000, pe care președintele secțiunii a decis să le depună la dosar în pofida depunerii lor întârziate.

Printr-o scrisoare din 27 mai 2002 recomandată cu confirmare de primire, reprezentantului recurentei i s-a solicitat să prezinte observații suplimentare, în termen de 17 iunie 2002. Cu această ocazie, aceaceasta a fost atrasă asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, conform căruia (...) Curtea poate decide să șteargă o cerere de rol atunci când circumstanțele permit să se ajungă la concluzia (...) că reclamantul nu mai intenționează să o mențină (...) Curtea arată că această scrisoare a fost primită de destinatarul său la 4 iunie 2002 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să își mențină pledoaria în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție.

În plus, în conformitate cu art. Vincent Berger Georg Ress Moduleer Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 40149/98 présentée par Döne UZUNÇİÇEK contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 21 novembre 2002 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , L. Caflisch , P. Kūris , R. Türmen , J. Hedigan , M mes M. Tsatsa-Nikolovska , H.S. Greve, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 26 janvier 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la requérante, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Döne Uzunçiçek, est une ressortissante turque, résidant à Birecik.

Elle est représentée devant la Cour par M e Y. Karataș, avocat à Birecik. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. En 1996, le ministère de l’Energie et des Ressources naturelles expropria un terrain appartenant à la requérante, sis à Birecik, Șanlıurfa. Le 22 mars 1996, la requérante introduisit auprès du tribunal de grande instance de Birecik une action en augmentation de l’indemnité complémentaire d’expropriation. Le 5 juillet 1996, le tribunal rendit un jugement enjoignant le ministère de verser à la requérante une indemnité complémentaire de 13 031 168 420 livres turques, assortie d’intérêts moratoires simples au taux de 30 % l’an à partir du 6 mars 1996. Ce jugement devint définitif le 18 décembre 1996. Les parties n’ont fourni aucun renseignement concernant la date du paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation.

GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, la requérante se plaint d’une atteinte à son droit au respect de ses biens en raison du retard de l’Administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation, assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie. Se basant sur les mêmes faits, elle allègue également la violation de l’article 6 § 1 de la Convention. EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par la requérante pour les motifs suivants. Elle rappelle tout d’abord qu’elle a décidé le 7 septembre 1999, conformément à l’article 54 § 3 b) de son règlement, de porter la requête à la connaissance du gouvernement turc.

La Cour note ensuite que le Gouvernement a déposé ses observations le 17 janvier 2000 et que le représentant de la requérante a présenté les siennes en réponse le 29 septembre 2000, observations que le président de la section a décidé de verser au dossier malgré leur dépôt tardif. Par une lettre du 27 mai 2002 en recommandé avec accusé de réception, le représentant de la requérante a été invité à présenter des observations complémentaires, dans un délai échéant le 17 juin 2002. A cette occasion, son attention a été attirée sur l’article 37 § 1 a) de la Convention, aux termes duquel : « (...) la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de conclure (...) que le requérant n’entend plus la maintenir (...) ». La Cour relève que cette lettre a bien été reçue par son destinataire le 4 juin 2002 et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse.

La Cour en conclut que la requérante n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , elle estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président